BN-F-00154

PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN BISTRIȚA

1789-1953

niv.Fond

Protopopiatul ortodox român Bistrița

PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN BISTRIȚA (RO-Bistrița)

1786 (ca.)-

Din anul 1767 se păstrează cea mai veche statistică a clerului ortodox din Transilvania, întocmită de episcopul Dionisie Novacovici. În această statistică figurează 1224 preoţi ortodocşi împărţiţi în 44 de protopopiate, printre care nu se regăseşte protopopiatul Bistriţei (sau al Bârgăului). La începutul anului 1786 episcopul Ghedeon Nichitici a făcut o nouă arondare a eparhiei, pe care a împărţit-o în 31 de protopopiate, cu 981 de parohii. În urma acestei reorganizări a luat fiinţă și Protopopiatul ortodox al Bistriţei cu sediul în Bârgău. La înfiinţarea graniţei militare năsăudene (1762-763), autoritățile imperiale au impus inițial trecerea la religia greco-catolică a tuturor localităţilor de pe teritoriul Regimentului II românesc de graniţă. Totuși, la militarizarea Văii Bârgăului în anul 1783, grănicerii din aceste sate și-au putut păstra religia ortodoxă. Protopopiatul ortodox al Bistriței avea la acea dată în subordine nu numai credincioşi din localităţi grănicereşti de pe Valea Bârgăului (români în comunităţi compact ortodoxe sau mixte de ortodocşi şi greco-catolici) ci şi parohii din afara Regimentului de graniţă (compact român-ortodoxe sau împreună cu alte confesiuni sau naţionalităţi). Parohiile erau distribuite pe teritoriile corespunzătoare actualelor judeţe Bistriţa-Năsăud, Cluj sau Mureş. Potrivit documentelor din fondul Protopopiatul ortodox român Bistriţei, între 1793-1804 protopopiatul a avut în subordine 28 de parohii. Această structură s-a păstrat în linii mari cam aceeaşi până în jurul anului 1900 când la acestea vor mai fi adăugate parohiile ortodoxe din oraşele Bistriţa şi Năsăud ca parohii nou înfiinţate. Credincioşii ortodocşi din Bistriţa s-au constituit în parohie de sine stătătoare în anul 1898. Intenţia organizării lor şi a mutării aici a sediului protopopiatului a existat încă din anul 1884, la numirea lui Simion Monda ca protopop ortodox al Bistriţei. Abia odată cu numirea lui Grigore Pletosu, în anul 1909, sediul protopopiatului s-a mutat în oraşul Bistriţa, până la acea dată, sediu era în parohia de reședință a protopopului în funcție. Între 1858-1918 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale iar protopopul deținea și atributul de „inspectorul” al școlilor din protopopiat. Sinodul protopopesc, format inițial doar din preoți, se întrunea periodic și dezbătea probleme matrimoniale, cazuri legate de conduita preoților și cantorilor, sau probleme administrative. Conform Statului Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania elaborat în 1868, sinodul protopopesc și comitetul sinodului, era format din 1/3 preoți și 2/3 mireni. În anul 1869 au fost alese comitete parohiale în toate parohiile protopopiatului și a avut loc ședința de constituire a sinodului, comitetului și epitropiei protopopești și au fost desemnați membrii senatului școlar districtual. După emiterea decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948 de desființare a cultului greco-catolic, la protopopiat au fost subordonate și parohii trecute la cultul ortodox iar organizarea lui s-a modificat în paralel cu crearea noilor structuri administrative, a regiunilor apoi a județelor, până la forma actuală.

În anul 1975 au fost preluate o parte din documentele fondului de la Protopopiatul ortodox român Bistrița. În 1978 s-au preluat documente de la Oficiul parohial ortodox român Rusu Bârgaului (ca fost sediu al Protopopiatului ortodox român Bistrița) și înregistrate ca fondul nr. 173 sub denumirea "Protopopiatul ortodox român al Vaii Bârgaului". În anul 1995, cu ocazia prelucrării, cele două preluări au fost comasate la fondul nr. 154 (Protopopiatul ortodox român Bistrița). Fondul nr. 173 a fost anulat, iar documentele din cele două preluări au fost intergrate și ordonate cronologic pe probleme, rezultând un singur inventar. Cu ocazia prelucrării fondul a fost reordonat, inventariat și pregătit pentru microfilmare.

Protopopiatul ortodox român Bistrița și Parohia ortodoxă Rusu Bârgăului.

Documentele fondului, conțin informații referitoare la : decrete imperiale sau guvernamentale, ordine şi circulare emise de episcopie sau mitropolie, corespondenţă cu oficialităţile locale și cu ofițerii regimentului de graniță, ședinţe ale comitetelor parohiale şi ale sinoadelor protopopeşti, personal bisericesc, personalul şcolilor confesionale, administrarea şcolilor confesionale, organizarea procesului de învățământ, situații școlare, administrare de proprietăţi bisericeşti (vânzări-cumpărări, arendări) construcția și renovarea de biserici, case parohiale, cimitire și școli confesionale, donaţii ale credincioşilor, corespondenţă și evidențe financiar-contabile, statistici şcolare, statistici bisericeşti, ajutoare, colecte de milă, matrimoniale : dispense, divorțuri, concubinaje, extrase de stare civilă, treceri la alte religii şi relaţia cu biserica greco-catolică, rapoartele privind pagubele cauzate de revoluţia de la 1848-1849, liste cu perechile cununate în parohiile protopopiatului 1849-1876.

Permanent. O parte dintre documente necesita restaurare.

cronologic pe probleme.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română ; germană ; maghiară ; engleză

gotică, chirilică, latină

150

BN-F-00115 COLECŢIA PERSONALĂ BAZIL BUZDUG (documente create de membrii familiei Buzdug, pentru perioada în care au deținut funcția de protopop al tractului Bistrița) ; TM-F-00052 COLECȚIA DE DOCUMENTE DIN ACHIZIȚII ȘI DONAȚII, dos. 33-65.

Lucrări : 1 . Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 2. Buta Mircea Gelu, „Vlăstarul unei familii ilustre, pr. prof. Andrei Buzdug (1891-1939), în „Anuarul Bârgăuan. Știință, cultură, arte, literatură”, anul V, nr. 5, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, pp. 165-171. 3. Ciobanu Virgil, „Statistica românilor din Ardeal făcută de administraţia austriacă la anul 1761-1762”, Cluj, 1926. 4. Gagy Eugen, „Conscripția ortodocșilor din Transilvania din anul 1805”, în „Transilvania”, 1911. 5. Hitchins K. şi Beju I., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, an. XXIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, p. 534-568. 6. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 7. Văran Dana, „Instituția Protopiatului Ortodox al Bistriței reflectată în documentele create”, în „Revista Ilustrată”, 2006, nr. 5-6, pp.24-33. 8. Văran Dana, „Familia protopopilor Buzdug din Rusu Bargaului”, in „Anuarul Bargauan”, nr. 1, Editura Eikon, Cluj, 2011, pp 36-389 . 9. Văran Dana, „Motive de divorț în timpul regimentului de graniță năsăudean. Argumentele furirului Petre Tănase din Susenii Bârgăului contra soției sale Nazaria Buzdug”, în „Arhiva Someșană” seria III, nr. 10, Clu-Napocaj, 2011, p.19. 10. ***„Adunarea raportului dela Directorii districtuali de Școala în Arhidieceza greco-răsăriteană din Ardealu”, Tipografia Diecezană, Sibiu, 1865. 11. ***„Îndrumător în Arhivele Statului-Judeţul Bistriţa-Năsăud. Îndrumătoare arhivistice. 21”, Bucureşti, 1988, pp. 373-375. 12. ***„Protopopiatul ortodox român Bistrița - Monografie Album”, coord. Vidican Alexandru - protopop, Editura Karuna, Bistrița, 2011.

la microfilmare

1547

11.15

hârtie

VĂRAN DANA

ISAD(G)

2014