BN-F-00226

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN BLĂJENII DE SUS

1853-1960

niv.Fond

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ BLĂJENII DE SUS (RO-Blăjenii de Sus)

-1733 (ca.)

Parohia ortodoxă română Blăjenii de Sus s-a înfiinţat probabil la mijlocul secolului al XV-lea (localitatea este atestată documentar în anul 1434, având denumirea de Balasfalua), iar în anul 1733 aici exista o biserică de lemn. În anul 1767 la Blăjenii de Sus activa preotul ortodox Chiril Gabriş, născut în comuna Măgurele. În acelaşi an această parohie făcea parte din Protopopiatul ortodox Sic. Acordarea liberului exerciţiu prin Edictele din 13 iulie 1759 şi din 6 noiembrie 1762 a impus întocmirea unei conscripţii a clerului ortodox. Efectuarea Conscripţiei avea un dublu rol, prin acordarea de scutiri la „darea capului” se instituia un control asupra preoţilor ortodocşi şi apoi de verificare a situaţiei canonice, urmând ca cei ce aveau conflicte cu uniţii sau autorităţile să fie excluşi din rândul preoţilor. Verificarea datelor s-a realizat până în anul 1765, iar centralizarea datelor şi realizarea conscripţiei a durat până în 1767. Potrivit conscripţiei în localitatea Blăjenii de Sus exista preotul Andrei Chifa. Între anii 1783-1786, această biserică a fost pusă sub dependenţa canonică a Mitropoliei Ortodoxe Sârbe din Carlowitz. Biserica ortodoxă a rămas în această dependenţă până în anul 1864. În anul 1793 o găsim amintită alături de alte 26 de parohii, ca făcând parte din Protopopiatul Ortodox-Român al Bistriţei. În anul 1810, Curtea de la Viena a acceptat să fie ales un episcop român, în persoana lui Vasile Moga (1810-1845). În anul 1846 a fost numit „vicar general” al Episcopiei Ortodoxe române din Sibiu, tânărul arhimandrit Andrei Şaguna (1808-1873), care în anul 1864 a reuşit să restaureze vechea Mitropolie Ortodoxă Română a Transilvaniei şi separarea ierarhică a bisericii ortodoxe române de cea sârbească. În Şematismul Bisericii Ortodoxe din anul 1884, parohia era încadrată în tractul Bistriţei cu reşedinţa în Prund, preot fiind Ioan Chifa. Această parohia a avut ca filie, începând cu anul 1814, parohia Tărpiului, iar din anul 1885 pe cea a Sigmirului. Din 1930 filia Tărpiu devine filia parohiei ortodoxe-române Blăjenii de Jos. Din fişa parohiei pe anul 1946 reiese că, în acest an în parohia ortodoxă-română Băjenii de Sus erau 155 de familii, cu 677 suflete, iar în filia ortodoxă-română Sigmir erau 130 familii, cu 502 suflete. Principalele atribuţii ale preotului au rămas aceleaşi până în zilele de astăzi, şi anume: de a administra toate sacramentele (botezul, căsătoria, împărtăşirea, înmormântarea, etc) cu excepţia hirotonisirii, de-a iniţia credincioşii în chestiuni de credinţă, fiind îndrumător moral şi spiritual al acestora, preotul avea şi îndatoriri administrative - de a ţine în bună stare matricolele, de a redacta informările cerute de Episcopie, de a administra averea bisericească, de a ajuta autorităţile civile la conscrierea tinerilor la armată şi miliţie, de a conscrie casele şi a populaţia, preotului îi revenea o sarcină importantă şi în politica sanitară a localităţii. Un rol important le revenea preoţilor şi în domeniul matrimonial, fiind cei care uneau tinerii în sfânta taină a căsătoriei, dar şi cei ce puteau influenţa decizia sinodului episcopal de separare temporară sau despărţirea definitivă a soţilor. Preoţii aveau şi îndatoriri de natură şcolară şi educaţională. Ei erau obligaţi a catehiza (a învăţa enoriaşii docmele religioase) în şcoala elementară patru ore săptămânal, în afara catehezelor din biserică. Rolul preoţilor a crescut în buna desfăşurare a procesului şcolar şi educaţional în urma transformării şcolilor elementare naţionale în şcoli confesionale şi trecerea lor în subordinea bisericii.

Fondul a fost preluat în anul 1979 de la Parohia ortodoxă Blăjenii de Sus. Fondul arhivistic a fost reordonat, reinventariat şi pregătit pentru microfilmare în anul 1999. În anul 2010 a fost predat la AN Serviciul microfilmare.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ BLĂJENII DE SUS

Principalele genuri de documente şi probleme ce se regăsesc în fond sunt: circularele emise de Episcopie, de Mitropolie şi de Protopopiat; corespondenţa purtată cu aceste instituţii superioare în probleme de cult, administrative, şcolare şi financiare. Informaţii interesante găsim şi în procesele-verbale ale comitetelor, sinoadelor şi consiliilor parohiei şi filiilor. Alte documente importante sunt cele ce reflectă activitatea şcolară: situaţiile statistice, programe analitice, care oferă o multitudine de informaţii. Situaţia proprietăţilor e reflectată de o serie de documente: diferite contracte, procese-verbale, precum şi de documentele centralizatoare referitoare la veniturile şi cheltuielile parohiei. Situaţiile statistice vin şi ele să aducă informaţii cu privire la structura populaţiei pe categorii sociale, sexe. Aceste informaţii sunt completate cu cele desprinse din studierea documentelor referitoare la problemele matrimoniale: acordarea de dispense, contracte de bună învoire, certificate de deces.

Permanent. O parte din documente necesită restaurate.

pe probleme cronologic

10 BN

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

română ; maghiară ; germană

latină, gotică

225

Izvoare: 1. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond „Protopopiatul ortodox Bistriţa”. 2. Idem, fond „Colecţia registre parohiale de stare civilă”. 3. Fondul „Episcopiei ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului” aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Cluj-Napoca. 4. Fondul „Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei” aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu. ; Legislație: 1. „Decretul Nr. 176/2 august 1948 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional”, în „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 177 din 3 august 1948. ; Lucrări: 1. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 2. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 3. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică", vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. 4. Gagy Eugen, „Conscripția ortodocșilor din Transilvania din anul 1805”, în „Transilvania”, 1911. 5. Hitchins K. şi Beju I., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, anul XXIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, pp. 534-568. 6. Păcurariu Mircea, „Istoria bisericii românești din Transilvania și Banat, Crișana și Maramureș până în 1918”, Cluj-Napoca, 1992. 7. Idem, „Politica statului ungar față de biserica românească din Transilvania în timpul dualismului (1867-1918)”, Editura Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1986. 8. Popea Nicolae, „Vechea Mitropolie ortodoxă română a Transilvaniei, suprimarea și restaurarea ei”, Sibiu, 1870. 9. Sematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania din anul 1884. 10. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. I, Editura Academiei R.S.R., București, 1967. 11. Vidican Alexandru (coordonator), „Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Monografie-album”, Editura Karuna, Bistriţa, 2011.

la microfilmare

46

0.70

hârtie

FLORIN VLAȘIN

ISAD(G)

2014