BN-F-00268

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN NĂSĂUD

1879-1967

niv.Fond

Parohia ortodoxă română Năsăud

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ NĂSĂUD II (RO-Năsăud)

1893-

1893

Năsăudul este atestat documentar din anul 1245 sub denumirea Naszod. După militarizarea Văii Someșului Năsăudul a devenit centrul militar și administrativ al Regimentului II românesc de graniță. La înființarea graniței militare în 1762, condiția principală a locuitorilor așezărilor someșene era aceia de a aparține religiei greco-catolice. Astfel Năsăudul a devenit centrul aministrativ, militar dar și religios al satelor din fostul regiment de graniță prin înființarea Protopopiatului greco-catolic și mai târziu prin ridicarea lui la rangul de Vicariat. Evident, parohia greco-catolică cuprindea majoritatea populației din Năsăud. Alături de aceasta a mai funcționat o parohie romano-catolică, frecventată în special de ofițerii regimentului și familiile lor. Mai târziu, la solicitarea elevilor ortodocși de pe Valea Bârgăului care studiau la liceul din Năsăud, s-a înființat în anul 1893 o parohie ortodoxă. La această parohie erau afiliate comunitățile ortodoxe din localitățile Cepari, Dumitra, Feldru și Sângeorz Băi. În anul 1938 a început, la inițiativa preotului Victor Susa, continuată de Ion Bunea, edificarea unei biserici. Până atunci serviciile religioase s-au ținut într-o capelă modestă, o clădire veche aflată în proprietatea Fondurilor grănicerești. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, chezaș al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895 când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Conform Statului Organic al Bisericii ortodoxe Române din Transilvania elaborat în anul 1868, problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din 3 membrii marcanți ai parohiei, care alegea ”comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. În anul 1869 au fost alese comitetele parohiale pentru toate parohiile protopopiatului, a avut loc ședința de constituire a sinodului, comitetului și epitropiei protopopești și au fost desemnați membrii senatului școlar districtual. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii iar protopopul ”inspectorul” școlilor din protopopiat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. Această parohie a funcționat între 1893-1950, în cadrul Protopopiatului ortodox al Bistriței și apoi în Protopopiatul ortodox al Năsăudului.

Fondul a fost preluat în anul 1980 și reordonat, inventariat și pregătit pentru microfilmare în anul 1998.

Parohia ortodoxă română Năsăud II.

Principalele informații care se regăsesc în acest fond sunt : ordine şi circulare episcopale şi protopopiale, participanții și problemele discutate la şedinţele comitetelor parohiale şi şcolare, construirea bisericilor ortodoxe din Sângeorz, Chintelnic şi Sângeorz Băi şi cumpărarea bisericii catolice din Beclean de către credincioşii ortodocşi, viaţa religioasă, culturală şi socială a comunităţii, treceri de la o religie la alta, personal bisericesc și şcolar, școala confesională din localitate, administrarea proprietăţilor bisericeşti, construirea şi repararea de biserici, şcoli, case parohiale, situaţii statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, probleme matrimoniale, eliberarea de extrase din registrele parohiale de stare civilă, un scurt al parohiei şi al comunităţile ortodoxe afiliate din localităţile Cepari, Dumitra, Feldru şi Sângeorz Băi.

Permanent.

pe prbleme-cronologic.

10 BN

fără restricții

fără restricții

română ; maghiară

latină

267

BN-F-00154 PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN BISTRIȚA (în acest fond se găsesc informații referitoare la biserica, școala conferională și comunitatea locală, ca și parohie subordonată acestul protopopiat). ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : „Decretul nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congragațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în „Monitorul Oficial” (partea I) nr. 177 din 3 august 1948. ; Lucrări : 1. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XII-XIV”, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 85-105. 2. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 3. Costan Ioan, „Construirea bisericii ortodoxe din Năsăud”, în „Năzuința”, anul II, nr. 15, Bistrița, 5 martie 1939, p. 3. 4. Drăganu Nicolae, „Toponimie și istorie”, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1928. 5. Hitchins K. şi Beju I., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, an. XXIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, pp. 534-568. 6. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 7. Șotropa Virgil, Dr. Ciplea Alexandru, „Năsăudul”, Cultura Națională, București, 1923. 8. Șotropa Virgil, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994, p. 13-25., pp. 13-26. 9. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898.

47

1.00

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014