BN-F-00494

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN CAILA

1854-1974

niv.Fond

Parohia ortodoxă Caila

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ CAILA (RO-Caila)

-1733 (ca.)

Parohia ortodoxă română Blăjenii de Sus s-a înfiinţat probabil la mijlocul secolului al XIV-lea (localitatea este atestată documentar în anul 1332, având denumirea de Kyule), iar în anul 1733 aici exista o biserică de lemn. În anul 1767, conform Conscripţiei clerului ortodox din Transilvania, la Caila activa preotul ortodox Nechita Sigmirean, născut în comuna Blăjeni, parohia făcând parte din Protopopiatul ortodox Sic. Efectuarea acestei conscripţii a fost necesară după ce edictele din 13 iulie 1759 şi din 6 noiembrie 1762, acordau liberul exerciţiu religiei ortodox. De altfel efectuarea Conscripţiei avea un dublu rol, prin acordarea de scutiri la „darea capului” se instituia un control asupra preoţilor ortocşi şi apoi de verificare a situaţiei canonice, urmând ca cei ce aveau conflicte cu uniţii sau autorităţile să fie excluşi din rândul preoţilor. Verificarea datelor s-a realizat până în anul 1765, iar centralizarea datelor şi realizarea conscripţiei a durat până în 1767. În localitatea Caila exista preotul Nichita Sigmirean, născut în Blăjenii de Sus (Braşfalău). Între anii 1783-1786, această biserică a fost pusă sub dependenţa canonică a Mitropoliei Ortodoxe Sârbe din Carlowitz. De abia în anul 1810, Curtea de la Viena a acceptat să fie ales un episcop român, în persoana lui Vasile Moga (1810-1845). În anul 1846 a fost numit „vicar general” al Episcopiei Ortodoxe române din Sibiu, tânărul arhimandrit Andrei Şaguna (1808-1873), care în anul 1864 a reuşit să restaureze vechea Mitropolie Ortodoxă Română a Transilvaniei şi separarea ierarhică a bisericii ortodoxe române de cea sârbească. În Şematismul Bisericii Ortodoxe din anul 1884, parohia făcea parte din tractul Bistriţei, preot fiind Ioan Sigmirean. Această parohie a existat, fără întrerupere, de-a lungul timpului în cadrul acestui protopopiat. Din anul 1949, această parohie a fost ataşată ca filie pe lângă parohia ortodoxă-română Blăjenii de Jos, iar din anul 1958 a fost ataşată pe lângă parohia ortodoxă-română Şieu-Sfântu, revenind apoi (după 1960) ca parohie de sine stătătoare. Biserica are ca hram pe Sf. Ierarh Nicolae. Principalele atribuţii ale preotului au rămas aceleaşi până în zilele de astăzi, şi anume: de a administra toate sacramentele (botezul, căsătoria, împărtăşirea, înmormântarea) cu excepţia hirotonisirii, de-a iniţia credincioşii în chestiuni de credinţă, fiind îndrumător moral şi spiritual al acestora, preotul avea şi îndatoriri administrative - de a ţine în bună stare matricolele, de a redacta informările cerute de Episcopie, de a administra averea bisericească, de a ajuta autorităţile civile la conscrierea tinerilor la armată şi miliţie, de a conscrie casele şi a populaţia, preotului îi revenea o sarcină importantă şi în politica sanitară a localităţii. Un rol important le revenea preoţilor şi în domeniul matrimonial, fiind cei care uneau tinerii în sfânta taină a căsătoriei, dar şi cei ce puteau influenţa decizia sinodului episcopal de separare temporară sau despărţirea definitivă a soţilor. Preoţii aveau şi îndatoriri de natură şcolară şi educaţională. Ei erau obligaţi a catehiza (a învăţa enoriaşii docmele religioase) în şcoala elementară patru ore săptămânal, în afara catehezelor din biserică. Rolul preoţilor a crescut în buna desfăşurare a procesului şcolar şi educaţional în urma transformării şcolilor elementare naţionale în şcoli confesionale şi trecerea lor în subordinea bisericii.

Fondul a fost preluat în anul 1985 și a fost reordonat, reinventariat şi pregătit pentru microfilmare în anul 1999.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ CAILA

O grupă importantă de documente o constituie circularele emise de Episcopie, de Mitropolie şi de Protopopiat, dar şi corespondenţa purtată cu aceste instituţii superioare, documente ce relevă problemele de cult, administrative, şcolare şi financiare. Informaţii interesante găsim şi în procesele-verbale şedinţelor comitetelor parohiale şi sinoadelor protopopeşti. Un loc important îl ocupă documentele ce reflectă activitatea legată de situaţiile statistice şcolare care oferă o multitudine de informaţii. Situaţia proprietăţilor e reflectată de o serie de documente: liste de inventar, schiţe, planuri, precum şi de documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile parohiei. Studierea acestor documente ne permite realizarea unei priviri de ansamblu asupra stării materiale a parohiei. Situaţiile statistice vin şi ele să aducă informaţii cu privire la structura populaţiei pe categorii sociale şi sex. Aceste informaţii sunt completate cu cele desprinse din documentele referitoare la problemele matrimoniale: acordarea de dispense de căsători, certificate de deces.

Permanent. O parte din documente necesită restaurate.

pe probleme cronologic

10 BN

fără restricţii

fără restricţii

română ; maghiară ; germană

latină, gotică

799

Izvoare: 1. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond „Protopopiatul ortodox Bistriţa”. 2. Idem, fond „Colecţia registre parohiale de stare civilă”. 3. Fondul „Episcopiei ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului” aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Cluj-Napoca. 4. Fondul „Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei” aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu. ; Legislație: 1. „Decretul Nr. 176/2 august 1948 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional”, în „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 177 din 3 august 1948. ; Lucrări: 1. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 2. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 3. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică", vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. 4. Gagy Eugen, „Conscripția ortodocșilor din Transilvania din anul 1805”, în „Transilvania”, 1911. 5. Hitchins K. şi Beju I., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, anul XXIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, pp. 534-568. 6. Păcurariu Mircea, „Istoria bisericii românești din Transilvania și Banat, Crișana și Maramureș până în 1918”, Cluj-Napoca, 1992. 7. Idem, „Politica statului ungar față de biserica românească din Transilvania în timpul dualismului (1867-1918)”, Editura Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1986. 8. Popea Nicolae, „Vechea Mitropolie ortodoxă română a Transilvaniei, suprimarea și restaurarea ei”, Sibiu, 1870. 9. Sematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania din anul 1884. 10. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. I, Editura Academiei R.S.R., București, 1967. 11. Vidican Alexandru (coordonator), „Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Monografie-album”, Editura Karuna, Bistriţa, 2011.

35

0.75

hârtie

FLORIN VLAȘIN

ISAD(G)

2014