BN-F-00172

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN RUSU BÂRGĂULUI

1880-1956

niv.Fond

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ RUSU BÂRGĂULUI

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ RUSU BÂRGĂULUI (RO-Rusu Bârgăului*

1733 (c)-

Denumirea oficială a instituţiei este Parohia ortodoxă română Rusu Bârgăului. În documentele anterioare anului 1733 localităţile de pe valea Bârgăului sunt menţionate sub numele de Bârgăul de Sus şi Bârgăul de Jos. După unirea unei părţi a bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica Romei , parohia Rusu Bârgăului fiind înglobată în Protopopiatul greco-catolic Tăure. Prin decretele de toleranţă din 13 iulie 1759 şi 6 noiembrie 1762 Curte de la Viena a acordat liberul exerciţiu religiei ortodoxe şi un cadru legal de funcţionare al structurii sale organizatorice. În perioada 1733-1750 parohia Rusu Bârgăului era greco-catolică, iar în anul 1766 era ortodoxă. Persistenţa în ortodoxie se explică prin vecinătatea cu Moldova, zonă compact ortodoxă, prin faptul că la militarizarea văii Bârgăului în anul 1783 locuitorilor nu li s-a mai impus ca o condiţie obligatorie trecerea la greco-catolicism, ca şi prin faptul că preotul ortodox Teodor Reovici care activa aici în anul 1767 era originar din sat ceea ce îi dădea un plus de încredere din partea credincioşilor. La Rusu Bârgăului s-a aflat în unele perioade sediul Protopopiatului ortodox român Bistriţa (sediul acestuia nu era fix, ci se afla în localitatea al cărui preot era numit protopop). Astfel, în perioadele 1791-1800 (preot Iacob Buzdug), 1801-1830 (preot Alexandru Buzdug), 1856-1875 (preot Teodor Buzdug), la Rusu Bârgăului s-a aflat sediul Protopopiatului ortodox al Bistriţei. Protopopul Ioan Buzdug, fiul lui Teodor Buzdug, a mutat sediul Protopopiatului ortodox al Bistriţei de la Rusu Bârgăului la Josenii Bârgăului. Parohia ortodoxă Rusu Bârgăului funcţionează şi în ziua de astăzi. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost decretele imperiale de toleranţă din 13 iulie 1759 şi 6 noiembrie 1762. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Problemele parohiei erau conduse de adunarea parohială ca organ deliberativ, formată din toţi membrii majori ai parohiei. Aceasta alegea consiliul parohial, epitropia, comitetul parohial şi membrii mireni în adunarea protopopească şi congresul mitropolitan. Consiliul parohial era organul executiv şi administrativ al adunării parohiale fiind ales dintre membrii acesteia. El era condus de către preot şi se compunea din 10 membrii aleşi în parohiile cu până la 1000 de credincioşi, din 15 membrii în cele cu până la 1500, din 20 membrii în cele cu până la 2000 de credincioşi, din 25 membrii în cele cu până la 2500 credincioşi şi 30 membrii în cele cu peste 2500 credincioşi. Preoţii din parohie, diaconii şi cantorul de strana dreaptă (cantorul prim), erau membri de drept cu vot deliberativ ai consiliului parohial. În consiliul parohial erau aleşi şi membrii supleanţi, jumătate din numărul membrilor ordinari. Epitropii erau şi ei membri de drept ai consiliului parohial, însă numai cu vot consultativ. Epitropia parohială administra proprietăţile bisericeşti. Epitropii erau aleşi dintre cei mai merituoşi credincioşi, ei putând fi realeşi. Numărul epitropilor era de 3 în parohiile cu cel mult 300 capi de familie şi 5 în parohiile cu un număr mai mare de capi de familie. Pe lângă consiliul şi epitropia parohială în fiecare parohie putea fi ales un comitet parohial special, ce se ocupa cu problemele culturale şi asistenţa socială în parohie. În anii 1733 şi 1750 aici exista o biserică de lemn. Aceasta era aşezată în partea de sud a satului, lângă firul apei. Din vechea biserică de lemn azi a rămas doar piatra de altar (la Ionică Popii). Biserica de zid cu hramul Sfântul Nicolae s-a construit după anii 1906-1907. Cheltuielile de construcţie au fost suportate în proporţie de 50 % de către credincioşi şi 50 % de către Fondurile grănicereşti năsăudene. Biserica a fost construită de către zugravii şi zidarii din Bucovina ajutaţi de către credincioşi. Clădirea bisericii este de tip navă, cu fundaţie de beton şi soclu din pietre masive fasonate şi cioplite. Corpul clădirii este de piatră şi cărămidă fără ornamentaţii. După anul 1931 a fost pictată în interior pe suprafeţe restrânse ale bolţilor în tehnica ulei, iar restul a fost zugrăvită cu ornamentaţii de tip şablon executate de către zugravul Ştefan Razoş din Dumbrăviţa, judeţul Cluj. Iconostasul şi icoanele au fost pictate pe tablă de aramă, fiind executate la Institutul Belle Arte din Viena în anul 1909. Proprietăţile bisericeşti cuprindeau în anul 1733 terenuri arabile de 7 cubuli (3,5 iugăre). În anul 1750 biserica poseda teren arabil de 4 cubuli (2 iugăre) şi fânaţ de 2 care (1 iugăr), pentru care plăteau taxă fiscului. În anul 1926 biserica avea 29 iugăre şi 1339 stânjeni pătraţi. În anul 1946 parohia poseda 8 iugăre şi 759 stânjeni pătraţi teren arabil, 17 iugăre şi 1541 stânjeni pătraţi fânaţ, 464 stânjeni pătraţi păşune şi 1206 stânjeni pătraţi grădină. Parohia a deţinut un Manuscris slavo-român (azi păstrat la Protopopiatul ortodox român Bistriţa) datat în anul 1515. În anul 1767 la Rusu Bârgăului activa preotul ortodox Teodor Reovici, care era născut aici. În Conscripţia din anul 1783 aici sunt menţionaţi 3 preoţi: Roh Togyer, Roh Iuon şi Vaszilia. Preotul Roh Togyer avea vârsta de 59 de ani, statutul de iobag, 4 copii în întreţinerea sa (Petru de 18 ani, Maftei de 16 ani, Pavel de 10 ani şi George de 8 ani) şi poseda 2 sesii iobăgeşti (împreună cu fiul săi preotul Roh Iuon) cu o suprafaţă de 49 stânjeni lungime şi 25 stânjeni lăţime, din care teren arabil superior de 4 câble (circa 2 iugăre) şi inferior de 3 câble (circa 1,5 iugăre) şi fânaţ inferior de 12 câble (circa 6 iugăre) şi presta 2 servicii iobăgeşti. În aceeaşi casă cu Roh Togyer locuia fiul său, preotul Roh Iuon, împreună cu care era impus la prestarea sarcinilor iobăgeşti, în vârstă de 26 de ani, care avea statutul înainte de anul 1780 de iobag, iar la conscripţia din anul 1783 de inquilin. Popa Vaszilia avea vârsta de 20 de ani şi statutul de iobag. În perioada 1791-1800 la Rusu Bârgăului a funcţionat preotul Iacob Buzdug (născut în anul 1745, căsătorit cu Paraschiva împreună cu care a avut 4 copii: Alexandru, Iacob, Ionică şi Nazaria, încetat din viaţă în anul 1801), iar între 1801-1830 Alexandru Buzdug (căsătorit cu Nastasia, împreună cu care a avut 4 copii: Gavril, Pelagia, Anisia şi Vasile; a avut şi 1 fiu adoptiv, pe Teodor). Alături de Alexandru Buzdug a funcţionat ca şi preot capelan (ajutător) Iacob Buzdug (căsătorit în anul 1810 cu Todora, împreună cu care a avut 4 copii: Raveca, Ileana, Maria şi Ilie, încetat din viaţă în anul 1827). În perioada 1834-1875 aici a activat Teodor Buzdug (născut la 08.02.1803, fiul lui Ion a lui Lupu Şut şi al Saftei Ilea din Josenii Bârgăului, adoptat de către Alexandru Buzdug, căsătorit în anul 1826 cu Raveca - născută în anul 1811, încetată din viaţă în anul 1871, fiica lui Iacob Buzdug - hirotonit la 29.03.1928, devenit protopop în iunie 1855, încetat din viaţă la 14.10.1875 din cauza tifosului; a avut 4 copii: Vasile, Ioan, Iacob şi Teodor). Despre Teodor Buzdug documentele menţionează faptul că era ,,un bărbat virtuos, binemeritat pentru biserică, şcoală şi naţiune, instruit în toate meseriile". În perioada 1862-1875 alături de Teodor Buzdug a funcţionat ca şi capelan (preot ajutător), iar între 1875-1903 ca şi preot, Iacob Buzdug (născut în anul 1831, încetat din viaţă în anul 1904; a avut un fiu, pe Ioan, învăţător la Rusu Bârgăului). În intervalul 1887-1902 alături de preotul Iacob Buzdug a activat ca şi capelan Ioan Buzdug. La 20.08.1902 Ioan Buzdug, având vârsta de 42 de ani şi 8 luni, a încetat din viaţă din cauza unei aprinderi de plămâni. În intervalul 1904-1925 aici a activat Constantin Flămând. În anul 1926 la Rusu Bârgăului a fost numit preotul Teodor Ciuruş. În octombrie 1940 preotul Teodor Ciuruş a plecat în România, în locul său fiind numit preotul Ioan Hangan. Pe o treaptă superioară paohiei se afla protopopiatul, pe a doua episcopia, pe a treia mitropolia, iar pe cea mai înaltă treaptă patriarhia. Parohia ortodoxă română Rusu Bârgăului a făcut parte în anul 1767 din Protopopiatul ortodox al Sicului, iar începând din anul 1786 din Protopopiatul ortodox Bistriţa, ce aparţinea de Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei, apoi începând cu anul 1919 de Episcopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului. Pe o treaptă superioară se afla Patriarhia română. În anul 1884 de parohia ortodoxă română Rusu Bârgăului aparţineau filiile (filialele) Iad (Livezile) şi Dorolea.

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2008.

Parohia ortodoxă română Rusu Bârgăului.

Privind aniversările şi comemorările, probleme religioase, secte, proprietăţi bisericeşti, construcţia bisericii, casei parohiale şi şcolii, personalul bisericesc şi şcolar, asociaţiile religioase, situaţii statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, şcolare, proprietăţile credincioşilor şi economice, studii psihologice, judiciare, sanitare, culturale, administrative, Straja Ţării, sociale, date istorice, apărare civilă, politice, mişcări statale, arhiva, pagube de război, stare civilă, colecte, bugete, financiare, fonduri şcolare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română

latină

170

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Fondul Episcopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului aflat la sediul episcopiei din Cluj. Fondul Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei aflat la Sibiu. Lucrări: Buta Mircea Gelu, Onofreiu Adrian, Salvan Andreea, „Bârgăul sub pajura imperială”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011. Hitchins Keith, Beju Ioan, „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, Nr. 7-8, iulie-august 1984, Anul XXIX, Sibiu, p. 534-568. Poenaru Ion, „O prețioasă colecție muzeală nepierdută”, în „Arhiva Someșană”, seria a II-a, Nr. XI, 2012, Năsăud, p. 225-240. „Şematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania” din anul 1884. Șimon Nestor, „Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II român de graniță de la Năsăud”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. „Tabel statistic-șematism privind Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, în Iustinian Maramureșanul, Bunea Ioan, Baciu Ioan, ș.a. (redactori), „Îndrumător bisericesc. 1981”, Editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română Cluj-Napoca, 1081, p. 270-286. Văran Dana, „Familia protopopilor Buzdug din Rusul Bârgăului”, în Nicolae Vrăşmaş (redactor fondator) „Anuarul bârgăuan”, Anul I, Nr. 1, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p. 36-39. Idem, „Instituţia Protopopiatului Ortodox al Bistriţei reflectată în documentele create”, în „Revista ilustrată”, Nr. 5-6, Serie nouă, Anul III, Editor: Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, Bistriţa, 2006, p. 24-32. Vidican Alexandru (coordonator), „Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Monografie - Album”, Editura Karuna, Bistriţa, 2011.

27

0.40

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014