BN-F-00505

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN ȘIEU-SFÂNTU

1849-1975

niv.Fond

Parohia ortodoxă Șieu-Sfântu

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞIEU-SFÂNTU (RO-Şieu-Sfântu)

-1733 (ca.)

După unirea cu Biserica Romei, Biserica Ortodoxă a românilor transilvăneni a rămas fără un cârmuitor bisericesc până în anul 1761, când împărăteasa Maria Tereza, în urma numeroaselor memorii ale credincioşilor ortodocşi, a acceptat numirea unor episcopi ortodocşi pentru Biserica Transilvană, dar de neam sârbesc. Astfel episcopii sârbi aveau reşedinţa în Răşinari şi în Sibiu. În anul 1767 la Şieu-Sfântu activa preotul ortodox Macarie Brici, născut în localitatea Şieu-Cristur, parohia făcând parte din Protopopiatul ortodox Sic. Efectuarea ei s-a impus ca fiind necesară după ce edictele din 13 iulie 1759 şi din 6 noiembrie 1762, acordau liberul exerciţiu religiei ortodox. De altfel efectuarea Conscripţiei avea un dublu rol, prin acordarea de scutiri la „darea capului” se instituia un control asupra preoţilor ortoxi şi apoi de verificare a situaţiei canonice, urmând ca cei ce aveau conflicte cu uniţii sau autorităţile să fie excluşi din rândul preoţilor. Verificarea datelor s-a realizat până în anul 1765, iar centralizarea datelor şi realizarea conscripţiei a durat până în 1767. Potrivit conscripţiei în localitatea Şieu-Sfântu exista preotul Macarie Brici, născut în Şieu-Cristur. Între anii 1783-1786, această biserică a fost pusă sub dependenţa canonică a Mitropoliei Ortodoxe Sârbe din Carlowitz. Biserica ortodoxă a rămas în această dependenţă până în anul 1864. În anul 1793 o găsim amintită, alături de alte 26 de parohii, ca făcând parte din Protopopiatul Ortodox-Român al Bistriţei. În anul 1810, Curtea de la Viena a acceptat să fie ales un episcop român, în persoana lui Vasile Moga (1810-1845). În anul 1846 a fost numit „vicar general” al Episcopiei Ortodoxe române din Sibiu, tânărul arhimandrit Andrei Şaguna (1808-1873), care în anul 1864 a reuşit să restaureze vechea Mitropolie Ortodoxă Română a Transilvaniei şi separarea ierarhică a bisericii ortodoxe române de cea sârbească. În Şematismul Bisericii Ortodoxe din anul 1884, parohia era încadrată în tractul Bistriţei, preot fiind Ioan Mora. Această parohia a avut ca hram pe Sf. Dumitru iar filia Caila a avut ca hram pe Sf. Nicolae. Din anul 1929 Şintereagul (din punct de vedere religios) a devinit filie a parohiei ortodoxe-române Şieu-Sfântu, iar parohia Caila devine, când filie la parohia ortodoxă-română Blăjenii de Jos, când la cea din Şieu-Sfântu. Din istoricul întocmit de preoţii acestei parohii, Cândea Valer şi Pop Virgil, referitor la această parohie, reiese că, în anul 1862 biserica şi tot satul ard din temelii. Până la construirea noii biserici (1958-1961), credincioşii au avut ca loc de închinare o veche biserică din lemn adusă din localitatea Mijlocenii-Bârgăului în anul 1850. Noua biserică a fost construită în stil bizantin prin contribuţia credincioşilor şi cu ajutorul Patriarhiei Bucureştiului şi al Episcopiei Clujului. În toamna anului 1961 s-a terminat construirea noii biserici, iar la data de 12 noiembrie 1961 s-a oficiat prima slujbă religioasă şi biserica a fost sfinţită de episcopul Teofil al Clujului. Principalele atribuţii ale preotului au rămas aceleaşi până în zilele de astăzi, şi anume: de a administra toate sacramentele (botezul, căsătoria, împărtăşirea, înmormântarea, etc) cu excepţia hirotonisirii, de-a iniţia credincioşii în chestiuni de credinţă, fiind îndrumător moral şi spiritual al acestora, preotul avea şi îndatoriri administrative - de a ţine în bună stare matricolele, de a redacta informările cerute de Episcopie, de a administra averea bisericească, de a ajuta autorităţile civile la conscrierea tinerilor la armată şi miliţie, de a conscrie casele şi a populaţia, preotului îi revenea o sarcină importantă şi în politica sanitară a localităţii.

Fondul a fost preluat în anul 1985 și a fost reordonat, reinventariat şi pregătit pentru microfilmare în anul 1999.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞIEU-SFÂNTU

O grupă importantă de documente o constituie circularele emise de Episcopie, de Mitropolie şi de Protopopiat, dar şi corespondenţa purtată cu aceste instituţii superioare, documente ce relevă problemele de cult, administrative, şcolare şi financiare. Informaţii interesante găsim şi în procesele-verbale ale sinoadelor şi comitetelor parohiale. Un loc important îl ocupă documentele ce reflectă activitatea şcolară: situaţiile statistice, buletin şcolar, care oferă o multitudine de informaţii. Situaţia proprietăţilor e reflectată de o serie de documente: liste de inventar, precum şi de documentele centralizatoare referitoare la veniturile şi cheltuielile parohiei şi filiilor. Studierea acestor documente ne permite realizarea unei priviri de ansamblu asupra stării materiale a parohiei. Situaţiile statistice vin şi ele să aducă informaţii cu privire la structura populaţiei pe categorii sociale şi sex. Aceste informaţii sunt completate cu cele desprinse din studierea documentelor referitoare la problemele matrimoniale: acordarea de dispense, certificate de deces.

Permanent. O parte din documente necesită restaurate.

pe probleme cronologic

10 BN

fără restricţii

fără restricţii

română ; maghiară

latină, chirilică.

800

Izvoare: 1. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond „Protopopiatul ortodox Bistriţa”. 2. Idem, fond „Colecţia registre parohiale de stare civilă”. 3. Fondul „Episcopiei ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului” aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Cluj-Napoca. 4. Fondul „Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei” aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu. ; Legislație: 1. „Decretul Nr. 176/2 august 1948 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional”, în „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 177 din 3 august 1948. ; Lucrări: 1. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 2. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 3. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică", vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. 4. Gagy Eugen, „Conscripția ortodocșilor din Transilvania din anul 1805”, în „Transilvania”, 1911. 5. Hitchins K. şi Beju I., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, anul XXIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, pp. 534-568. 6. Păcurariu Mircea, „Istoria bisericii românești din Transilvania și Banat, Crișana și Maramureș până în 1918”, Cluj-Napoca, 1992. 7. Idem, „Politica statului ungar față de biserica românească din Transilvania în timpul dualismului (1867-1918)”, Editura Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1986. 8. Popea Nicolae, „Vechea Mitropolie ortodoxă română a Transilvaniei, suprimarea și restaurarea ei”, Sibiu, 1870. 9. Sematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania din anul 1884. 10. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. I, Editura Academiei R.S.R., București, 1967. 11. Vidican Alexandru (coordonator), „Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Monografie-album”, Editura Karuna, Bistriţa, 2011.

30

0.75

hârtie

FLORIN VLAȘIN

ISAD(G)

2014