BN-F-00095

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN SUSENII BÂRGĂULUI

1792-1948

niv.Fond

Parohia ortodoxă română Susenii Bârgăului.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SUSENII BÂRGĂULUI (RO-Susenii Bârgăului)

1547 (ca.)-

Localitatea este atestată documentar în anul 1547 sub denumirea de Burgo superior. În conscripția Aron din 1750, șapte sate bârgăuane apar enumerate fiecare distinct, printre care și Suseni. Valea Bârgăului a avut un rol major în conservarea ritului român ortodox în zona de graniță dintre Transilvania și Moldova. Până la unirea religioasă din anii 1698-1701, comunitățile respective au avut parohii ortodoxe. Dintr-un fragment al unei inscripții în slavonă de pe icoanele iconostasului vechii biserici de lemn din Suseni, mutată în 1922 în Livezile, se constată că aceasta era deja construită în anul 1645. Potrivit conscripțiilor Klein din 1733 și Aron din 1750, preoții de pe Valea Bârgăului erau declarați greco-catolici iar parohiile se aflau în componența Protopopiatului greco-catolic Tauriensis (Tăure). Cu ocazia mișcărilor religioase de la mijlocul secolului XVIII conduse de călugărul Sofronie, s-a produs o revenire masivă la religia strămoșească ortodoxă. În conscripția clerului ortodox din 1767, parohia ortodoxă Susenii Bârgăului figurează în componența Protopopiatului Sic. La înființarea graniței militare năsăudene (1762-1763), autoritățile imperiale au impus inițial acceptarea religiei greco-catolice de către toți grănicerii de pe teritoriul Regimentului II românesc de graniță dar, și ca urmare a emiterii unui nou decret de toleranță în 1781 care stipula că oficialii și soldații pot aparține și de cultul ortodox, la militarizarea Văii Bârgăului din anul 1783, majoritatea locuitorilor din aceste sate și-au putut păstra religia ortodoxă. După 1786, când a luat ființă Protopopiatul ortodox român al Bistriței cu sediul inițial în Rusu Bârgăului, parohia din Susenii Bârgăului a intrat în componența acestuia. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, chezaș al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895 când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Conform Statului Organic al Bisericii ortodoxe Române din Transilvania elaborat în anul 1868, problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din 3 membrii marcanți ai parohiei, care alegea „Comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. În anul 1869 au fost alese comitetele parohiale pentru toate parohiile protopopiatului, a avut loc ședința de constituire a sinodului, comitetului și epitropiei protopopești și au fost desemnați membrii senatului școlar districtual. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii iar protopopul „inspectorul” școlilor din protopopiat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. Parohia a funcționat în cadrul Protopopiatului ortodox român al Bistriței până astăzi.

Prima preluare s-a făcut în anul 1950 de la Parohia ortodoxă Susenii Bârgăului de către Filiala Năsăud a Arhivelor Statului și apoi transferate la filiala Bistrița în anul 1957 iar în 1978 s-a realizat a doua preluare. În anul 1997, cu ocazia prelucrării fondului, cele două preluări au fost comasate, rezultând un singur inventar.

Parohia ortodoxă Susenii Bârgăului

Principalele informații care se regăsesc în documentele acestui fond sunt : ordine imperiale privind organizarea armatei, pedepsirea sau graţierea dezertorilor, ordine şi circulare emise de protopopiat și episcopie, corespondenţă cu oficialităţile locale şi centrale pe probleme administrative, financiare, sanitare, militar, corespondenţă cu Administraţia fondurilor grănicereşti năsăudene şi cu diverse personalităţi şi asociaţii locale privind acordarea de burse, restabilirea unor drepturi, acțiuni culturale sau politice, convocatoare şi procese verbale ale şedinţelor comitetelor parohiale şi şcolare, corespondenţă privind viaţa religioasă, culturală şi socială a comunităţii, treceri de la o religie la alta, personal bisericesc și școlar, administrarea școlii confesionale, organizarea procesului de învățământ, starea proprietăţilor bisericeşti, construirea şi repararea bisericii, şcoili, casei parohiale, situaţii statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, documente financiar-contabile, matrimoniale, eliberarea de extrase din registrele parohiale de stare civilă.

Permanent.

pe probleme cronologic.

10 BN

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de copie.

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de copie.

română ; germană ; maghiară

gotică, chirilică, latină

707

BN-F-00154 PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN BISTRIȚA (se găsesc informații referitoare la biserica, școala confesională și comunitatea locală, ca și parohie subordonată acestul protopopiat). ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : „Decretul nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congragațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în „Monitorul Oficial” (partea I) nr. 177 din 3 august 1948. ; Lucrări : 1. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 2. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 3. Buta Mircea Gelu, Onofreiu Adrian, Salvan Andreea, „Bârgăul sub pajura imperială”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011. 4. Dologa Dorin, „Contribuții la istoricul bisericii din Susenii Bârgăului”, în „Anuarul Bârgăuan. Știință, cultură, arte, literatură”, anul V, nr. 5, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, p. 160. 5. Drăganu Nicolae, „Toponimie și istorie”, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1928. 6. Hitchins K. şi Beju I., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în „Mitropolia Ardealului”, an. XXIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, p. 534-568. 7. Mândrescu Gheorghe, „Biserici de lemn din Țara Năsăudului și din Ținutul Bistriței”, în „Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, Porumb Marius (coordonator), Editura Arhiepiscopiei, Cluj-Napoca, 1982, pp. 161-192. 8. Pugna Gabriel - preot paroh, „Parohia ortodoxă română Susenii Bârgăului”, în „Protopopiatul ortodox român Bistrița - Monografie Album”, Editura Karuna, Bistrița, 2011, pp. 182-183. 9. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 10. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 11. Vrăsmaș Nicolae, „Izvoare monografice bârgăoane - partea III”, în „Arhiva Someșană” nr. VI, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2007, pp. 279-285.

56

2.00

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014