BN-F-00221

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN LIVEZILE

1900-1954

niv.Fond

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ LIVEZILE

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ LIVEZILE (RO-Livezile)

1905-

Denumirea oficială a instituţiei este Parohia ortodoxă română Livezile. Aceasta s-a înfiinţat în anul 1905 şi există şi în ziua de astăzi. Satul Livezile a fost un sat săsesc. În anul 1733 la Livezile existau 16 familii de români care nu aveau biserică, preot sau proprietăţi bisericeşti. În anul 1750 aici trăiau 87 români, aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi în 1733. Comunitatea românească din Livezile solicita în anul 1750 permisiunea construirii unei biserici. În anul 1762 aici existau 31 familii ortodoxe, care nu aveau biserică, preot sau proprietăţi bisericeşti. În anul 1767 preotul Grigore Grecu (originar din Pata) trăia la Livezile, deşi nu era numit acolo ca preot. În perioada 1804-1905 filia (filiala) Livezile aparţinea de parohia ortodoxă Rusu Bârgăului. În anul 1904 credincioşii români din Livezile au cerut Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei ridicarea filiei la rang de parohie. Acest lucru a fost acceptat de către mitropolie în anul 1905 când s-a înfiinţat parohia Livezile cu filia Dorolea. Guvernul maghiar a acceptat însă abia în anul 1910 înfiinţarea parohiei ortodoxe de sine stătătoare Livezile. În anul 1909 la Livezile se aflau circa 50 de familii de români. Problemele parohiei erau conduse de adunarea a parohială ca organ deliberativ, formată din toţi membrii majori ai parohiei. Aceasta alegea consiliul parohial, epitropia, comitetul parohial şi membrii mireni în adunarea protopopească şi congresul mitropolitan. Consiliul parohial era organul executiv şi administrativ al adunării parohiale fiind ales dintre membrii acesteia. El era condus de către preot şi se compunea din 10 membrii aleşi în parohiile cu până la 1000 de credincioşi, din 15 membrii în cele cu până la 1500, din 20 membrii în cele cu până la 2000 de credincioşi, din 25 membrii în cele cu până la 2500 credincioşi şi 30 membrii în cele cu peste 2500 credincioşi. Preoţii din parohie, diaconii şi cantorul de strana dreaptă (cantorul prim), sunt membri de drept ai consiliului parohial şi cu vot deliberativ ai consiliului parohial. Epitropii erau şi ei membri de drept ai consiliului parohial, însă numai cu vot consultativ. La şedinţă erau convocaţi atât membri aleşi, cât şi cei de drept şi cei supleanţi. Membrii consiliului parohial lucrau în mod onorific şi se puteau realege. În consiliul parohial erau aleşi şi membrii supleanţi, jumătate din numărul membrilor ordinari. Membrii supleanţi aveau drept de vot numai în lipsa membrilor ordinari. Epitropia parohială administra proprietăţile bisericeşti. Epitropii erau aleşi dintre cei mai merituoşi credincioşi, ei putând fi realeşi. Numărul epitropilor era de 3 în parohiile cu cel mult 300 capi de familie şi 5 în parohiile cu un număr mai mare de capi de familie. Pe lângă consiliul şi epitropia parohială se putea alege în fiecare parohie un comitet parohial special, ce se ocupa cu problemele culturale şi asistenţa socială în parohie. Biserica de lemn din Susenii Bârgăului a fost mutată în anul 1909 la Livezile (Iad). În peretele estic al bisericii reclădite de către arhitectul Pavel Beşuan din Bistriţa exista o piatră cu inscripţia: „Această biserică s-a făcut sub conducerea şi conlucrarea lui Iuon Gafton, Ionică Pălătean, N. Pop...”. În anul 1909 Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a acordat un ajutor de 200 coroane pentru repararea bisericii. În anul 1919 s-a reparat acoperişul bisericii de lemn, reparaţie care a costat 500 de coroane, suma fiind suportată de către credincioşi. În anul 1957 biserica a fost din nou demontată şi reconstruită în satul Dumbrava. În anul 1936 a început construcţia bisericii de zid din Livezile. Datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial construcţia bisericii s-a terminat abia în anul 1944. Ea avea hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Până în anul 1940 cheltuielile privind construcţia bisericii s-au ridicat la suma de 1 231 000 lei. Lucrările de finalizare a construcţiei bisericii din anii 1943-1944 au costat 50 000 de pengo. În anul 1909 biserica avea 11 cărţi bisericeşti: o Evanghelie tipărită la Sibiu în anul 1859, un Liturghier tipărit la Bucureşti în anul 1895, un Apostol tipărit la Sibiu în anul 1900, un Antologhion tipărit la Râmnic în anul 1766, o Cazanie tipărită la Râmnic în secolul al XVIII-lea, un Triod tipărit la Sibiu în anul 1860, un Octoih Mic tipărit la Sibiu în anul 1854, Ceaslovul tipărit la Sibiu în anul 1901, Noul Testament tipărit la Bucureşti în anul 1898, un Penticostar tipărit la Sibiu în anul 1859 şi Octoihul Mare tipărit la Sibiu în anul 1894. În perioada 1905-1922 la Livezile a activat preotul Victor Mureşan (în anul 1922 a plecat ca preot misionar în S.U.A.), iar între 1922-1925 de către preotul Bocşa. În intervalul 1925-1928 parohia Livezile a fost administrată de preotul Alexandru Rusu din parohia Rusu Bârgăului, între 1928-1929 de preotul Alexandru Ciuruş din parohia Rusu Bârgăului, iar între 1929-1940 de către Adrian Flămând. Fiind urmărit de către autorităţile horthyste, preotul Adrian Flămând a fost obligat să plece la Alba Iulia. Între 1940-1952 aici a activat preotul Victor Deac, iar în intervalul 1952-1953 preotul pensionar Ion Boca. În anul 1953 a fost numit ca preot Donisă Bruju. În anul 1907 Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a acordat 1000 de coroane din Fondul Rudolfin pentru cumpărarea de pământuri ce trebuiau să formeze porţiunea canonică (terenurile bisericești aflate în folosinţa preotului). În anul 1908 parohia cumpărase 21 de parcele de teren cu o suprafaţă de 3,5 iugăre, pentru care plătise 702 coroane. În anul 1916 parohia poseda 6 iugăre şi 1365 stânjeni pătraţi de teren. În anul 1919 porţiunea canonică era de 1 iugăr şi 350 stânjeni pătraţi teren arabil, 4 iugăre şi 750 stânjeni pătraţi fânaţ, 34 stânjeni pătraţi vie şi 650 stânjeni pătraţi grădină (cimitir). În anul 1948 porţiunea canonică era de 24 de iugăre. În anul 1905 preotul trebuia să primească de la fiecare credincios din Livezile câte 2 coroane, iar din Dorolea câte 80 de fileri. În anul 1906 preotul avea un venit de 222 coroane (dintre care 76 coroane proveneau din filia Dorolea). În acelaşi an Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei acorda preotului din Livezile un ajutor de 200 de coroane. În anul 1910 preotul avea un venit de 1046 coroane şi 80 de fileri. În anul 1916 datorită devalorizării accentuate a monedei preotul din Livezile primea un ajutor de la stat de 800 de coroane. În anul 1919 preotul din Livezile avea un venit de 6337 coroane şi 70 de fileri (din care 214 coroane de la parohie şi 6123 coroane şi 70 de fileri de la stat; din banii primiţi de la stat 523 coroane şi 70 de fileri reprezentau congrua, 800 coroane cuincuenalul sau sporul de vechime, 3000 coroane reprezentau adausul familiar pentru cei 3 copii, iar 1800 coroane reprezentau sporul extraordinar în condiţii de război). În anul 1927 preotul avea un venit de 31760 de lei. În anul 1942 preotul avea un salar lunar de 135 pengo şi 99 fileri. Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei completa salarul preotului până la suma de 200 de pengo. În anul 1905 credincioşii plăteau preotului pentru botez 1 coroană, pentru cununie şi înmormântare 10 coroane, pentru sfeştania mică 1 coroană, pentru sfeştania mare 2 coroane. În anul 1913 credincioşii plăteau preotului pentru botez 1 coroană, pentru cununie 10 coroane, pentru înmormântarea unui adult 11 coroane, pentru înmormântarea unui copil 6 coroane, pentru citirea Moliftei la 30 de zile 40 de fileri, pentru o Sfeştanie 1 coroană, pentru maslu 2 coroane, de Bobotează 30 de fileri, pentru Liturghia în zi de lucru 1 coroană. În anul 1930 pentru un extras de stare civilă credincioşii plăteau preotului 20 de lei, pentru un botez 20 de lei, pentru o cununie 300 de lei, pentru înmormântarea unui adult 300 de lei, pentru înmormântarea unui copil 150 de lei, pentru sfeştanie 100 de lei, pentru maslu 150 de lei, pentru liturghie 40 de lei, iar pentru alte rugăciuni 5, 10-20 de lei. În anul 1928 credincioşii prestau în favoarea preotului 1 zi de lucru de fiecare familie şi trebuiau să îi asigure o cantitate de 28 de metri cubi de lemne tăiate. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și patriarhiei. Parohia Livezile a făcut parte din Protopopiatul ortodox român Bistriţa care aparţinea în perioada 1909-1920 de Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei, iar între 1920-1953 de Episcopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului.

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2010.

Parohia ortodoxă română Livezile.

Privind aniversările, probleme religioase, confesionale şi sectele, ridicarea filiei Livezile la rang de parohie şi arondarea filiei Dorolea la aceasta, organizarea parohiei, proprietăţile bisericeşti din parohia Livezile şi filia Dorolea, construcţia şi administrarea bisericii şi a casei parohiale din parohiile Livezile, Buduş şi filia Dorolea şi a clopotniţei din Bureauca, cumpărarea capelei ortodoxe din Bistriţa, personalul bisericesc din parohiile Livezile, Rusu Bârgăului, Viile Tecii (Iuda Mare) şi filia Dorolea, asociaţiile religioase din parohia Livezile şi filia Dorolea, datele statistice bisericeşti-şcolare din parohia Livezile şi filia Dorolea, şcolare, de personal şcolar, de stare civilă, colectele, bugetele din parohia Livezile şi filia Dorolea şi financiare.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română germană maghiară

latină

989

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Fondul Episcopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Cluj. Fondul Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu. Lucrări: Horst Göbbel, „700 Jähre Jaad in Siebenbürgen. 700 de ani. Livezile, în Ardeal”, Editura Haus der Heimat, Nürnberg, 2013. Porumb Marius, Moraru Onisie, Baciu Ioan (coordonatori), „Monumente istorice şi de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului”, Cluj-Napoca, 1982. Şematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania din anul 1884. „Tabel statistic-șematism privind Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, în Iustinian Maramureșanul, Bunea Ioan, Baciu Ioan, ș.a. (redactori), „Îndrumător bisericesc. 1981”, Editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română Cluj-Napoca, 1081, p. 270-286. Vidican Alexandru (coordonator), „Protopopiatul ortodox român Bistriţa. Monografie - Album”, Editura Karuna, Bistriţa, 2011.

36

0.70

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014