BN-F-00766

PRIMĂRIA COMUNEI GĂURENI

1945-1946

niv.Fond

Primăria comunei Găureni (1849-1949)

PRIMĂRIA COMUNEI GĂURENI (RO-Găureni)

1849-1949

Localitatea este atestată documentar în anul 1695, sub denumirea Geureny. Alte denumiri: Găureny, Gaurény, Gauren, Gaurenum, Gauern, Gaurenu, Găureni. Din 1964 până în 1989, a avut denumirea de Aluniş. Localitatea şi-a luat denumirea de la partea de hotar numită, după aspectul geografic, gaura; denumirea din limba latină, cavula, cavus, cu trecerea lui c în g. În conscripţia episcopului Klein din 1733, „locus valachicus, cu 30 familii; popa Vaszilie, 1 biserică, fânaţ de 2 care de fân, agri-arabil, de 3 găleţi”. În anul 1835, „Parochia antiqua. Ecclesia ad S.S. Archanghelos Lib. Ord. Collationis Parochus Georgius Popp” cu 187 credincioşi greco-catolici. Prin sentinţa Comisiei regulatoare de proprietate pentru teritoriul fostului Regiment II românesc de graniţă cu reşedinţa la Năsăud, din 28 mai 1862, a fost recunoscută ca proprietate pentru localitate: pe teritoriul hotarului, terenuri arabile şi fâneţe, în suprafaţă de 32 jug. 407 stj.2; păşune, în suprafaţă de 524 jug. 1.471 stj2; păduri: Dosul Pleşcuţii, Dosul Boniceu, Dosul Secelului, Dosul Cişarului, Dosul Văii Găurii, Dosul Tarbi, Dosul Movilelor, Dosul Idieciului, în suprafaţă totală de 754 jug. 1.259 stj2. Proprietăţi administrate cumulativ: păşunea alpină Măgura Neagră, cu 490 jug. 1.000 stj2 păşune şi 750 jug. 600 stj2, pădure. Preotului greco-catolic, portio canonica, în mărime de 36 jug. 1.333 stj.2, arabil, fânaţ, grădini şi păşuni”. La 1900 avea 81 case, 416 locuitori, toţi români şi cu o întindere a hotarului de 4.588 jug. Încă din perioada graniţei, a avut primărie proprie. Din punct de vedere administrativ, începând cu anul 1876, a aparţinut de cercul Năsăud. Din 1918, a aparţinut de plasa Năsăud. Între 1925 şi 1929, de plasa Mocod. Din 1929 până în 1950, de plasa Năsăud. Între 1950 şi 1968, de raionul Năsăud. Până în anul 1950 a avut primărie proprie. Între 1950 şi 1956 a fost integrată administrativ la comuna Poienile-Zăgrii. Din 1968, la comuna Zagra. Din 1965, se numeşte Aluniş.

La desființarea comunei, arhiva primăriei a fost preluată de Primăria comunei Zagra de unde a fost preluată în anul 2012 de Arhivele Naționale.

Primăria comunei Zagra

Documentele din fond conţin informaţii referitoare la aspecte ale vieţii comunităţii locale; repartizarea pe articole a cheltuielilor bugetare.

Permanent

cronologic pe probleme

10 BN

fără restricții

fără restricții

română

latină

975

BN-F-00003 Prefectura județului Năsăud ; BN-F-00027 Pretura plasei Năsăud ; BN-F-00657 Comitetul provizoriu al județului Năsăud ; BN-F-00765 Primăria comunei Poienile Zagrei ; BN-F-00562 Sfatul popular al comunei Poienile Zagrei ; BN-F-00563 Sfatul popular al comunei Zagra ; BN-F-00720 și BN-F-00721 Colecția registrelor oficiale de stare civilă

Legislație : 1. „Ordinațiunea nr. 40 a cr. guvernator civil și militar din 7 decembrie 1849, pentru cr. comandanți militari de districte de la Cluj, Alba Iulia, Reteag, Odorheiu, Făgăraș și către comitele națiunii săsești pentru activitatea funcționară a aleșilor sătești”, în „Culegere de preînaltele patente împărătești ce au ieșit pentru Transilvania, asemenea și publicațiunile și ordinațiunile cr. guberniu civil și militar, cuprinzătoare de periodul de la 19 iulie 1849 până la sfârșitul lui februarie 1850”,1850, pp. 103-112. 2. „Az 1871. Évi Tőrvénzek Gzűjteménze (Colecție de legi din 1871), Budapesta, 1908, pp. 176-219. 3. „Az 1876. Évi Tőrvénzek Gzűjteménze (Colecție de legi din 1876), Budapesta, 1876, p. 394. 4. „Az 1886. Évi Tőrvénzek Gzűjteménze (Colecție de legi din 1886), Budapesta, 1886, pp. 330-404. 5. „Decretul nr. IV al Consiliului Dirigent - Resortul de interne, privind statorirea unor denumiri româneşti în administrație şi justiţie” din 7 februarie 1919, în „Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent” nr. 10 din 30 ianuarie (12 februarie )1919. 6. „Dezbaterile Senatului”, 125, ședința din 22 martie 1925, pp.711-776. 7. „Legea de unificare administrativă a României” din 14 iunie 1925, în Hamangiu C., „Codul General al României”, vol. XVI,1922-1926, pp. 338-409. 8. „Legea pentru organizarea administraţiei locale” din 3 august 1929; în ibidem, vol XVII, 1929. pp.920-970. 9. „Legea administrativă” din 1938, în ibidem, vol. XXVI, 1938, pp. 1471-1528. 10. „Decizia nr. 8371 din 25 mai 1948 a Ministerului Afacerilor Interne referitoare la Decizia nr. 1505 din 1 aprilie 1948 a prefectului județului Năsăud de modificare a împărțirii administrative a acelui județ”, în „Monitorul Oficial” partrea IB , nr. 128 din 4 iunie 1948. 11. „Legea nr. 17 asupra Consiliilor(sfaturi) populare” din 15 ianuarie 1949, în „Colecțiune de legi, decrete și deciziuni”, tomul XXVII, A,1-31 ianuarie, pp.141-152. 12. „Legea nr. 5 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române” din 7 septembrie 1950, în „Buletinul Oficial al Republicii Populare Române”, anul II, nr. 77, 1950. ; Izvoare edite : 1. Sigmirean Ioan, Onofreiu Adrian, „Istoria județului Bistrița-Năsăud în documente și texte”, Ed. Răsunetul, Bistrița, 2001. 2. ***„Contribuții documentare referitoare la situația economică a satelor năsăudene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, volum îngrijit de Simion Lupșan, Adrian Onofreiu, Ed. Mesagerul, Bistrița, 2007. 3. ***„Districtul Năsăud 1861-1876. Contribuții documentare”, volum îngrijit de Simion Lupșan, Adrian Onofreiu, Ed. Fundației „George Coșbuc”, Năsăud, 2003. ; Lucrări : 1. Bâca Ioan și Onofreiu Adrian, „Evoluția administrativ-teritorială a județului Bistrița-Năsăud”, în „Revista Bistriței”, XX, Bistrița 2006, pp. 349-369. 2. Bâca Ioan și Onofreiu Adrian, „Modele comparative de organizare administrativ-teritorială și instituțională a județului Bistrița-Năsăud”, în „Studii și cercetări etnoculturale”, XVI, Bistrița, 2011, pp. 451-476. 3. Dörner Anton, „Administrația Transilvaniei în perioada anilor 1867-1976”, în „Anuarul Institutului de Istorie George Barițiu din Cluj-Napoca”, XL, Cluj-Napoca, 2001, pp 105-116. 4. Pop Ștefan, „O pagină de istorie”, Tipografia Minerva, Bistrița, 1947. 5. Suciu Coriolan, , „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967, p. 186. 6. Șotropa Valeriu, „Districtul Grăniceresc Năsăudean”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975. 7. ***„Îndrumător în Arhivele Statului. Județul Bistrița-Năsăud. Îndrumătoare arhivistice. 21”, București, 1988, pp. 136-139.

2

0.15

hârtie

ADRIAN ONOFREIU ; DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014