BN-F-00765

PRIMĂRIA COMUNEI POIENILE ZĂGRII

1938-1948

niv.Fond

Primăria comunei Poieni (Poienile Zagrei) (1849-1949)

PRIMĂRIA COMUNEI POIENILE ZAGREI (RO-Poienile Zagrei)

1849-1949

Denumirea localităţii arată modul în care aceasta s-a constituit. Potrivit tradiţiei, în urma deselor invazii ale popoarelor migratoare mongoli, turci, tătari, numărul locuitorilor din Zagra a scăzut foarte mult aşa că nu au mai fost în stare să cultive tot hotarul. Atunci au fost aşezate din Transilvania în jur de 15 familii de români, cu dreptul de a primi din hotarul Zagrei o parte pe care să o lucreze şi, să aibă statutul de dependenţă faţă de locuitorii din Zagra. În aceste condiţii s-au aşezat pe teritoriul de astăzi al localităţii, Populaţia a crescut apoi, ca urmare a stabilirii aici a celor fugiţi din calea deselor conflicte militare. În acest mod, localitatea s-a separat de Zagra, a devenit de sine stătătoare, cu hotar propriu. Localitatea este atestată documentar în anul 1547, în registrele asupra contribuţiei datorate cetăţii Bistriţa de către localităţile din Valea Someşului, sub forma de Poyen. Alte denumiri de-a lungul timpului: Pojen, Pojenum, Poyn, Pojena, Poieni (Pojény). În listele comunelor militarizate apare, în 1762, sub numele de Poejn a Zaegri, în 1764, sub numele de Pojen a Zagri, în 1766, sub numele de Pojana Zaegri. Din anul 1855 s-a oficializat denumirea de Poieni. În conscripţia episcopului Klein din anul 1733 era consemnată ca „Pojen, locus valachicus, cu 69 familii, cu popa Lupul, Dumitru, Toader uniţi; 1 biserică, fânaţ de 5 care de fân, agri-arabil, de 3 găleţi”. Cu rezoluţiunea Comisiei regulatoare de posesiuni nr. 42/1862 pentru localităţile din fostul Regiment II românesc de graniţă cu reşedinţa la Năsăud s-a recunoscut ca avere a localităţii, „râturile şi grădinile posedate la desfiinţarea graniţei în mărime de 1.537 stj.2, păşune de 331 jug. 1.374 stj.2 şi următoarele păduri de fag, pe teritoriul hotarului: Dosul Marti şi Piciorul Bochi, Dosul Bonci, Dosul Şutei, Dosul Giurgi, Dosul Ulmului, Dosul Căprăreşti şi Dosul Hotarului, toate laolaltă, în mărime de 578 jug. 710 stj2. Proprietăţi administrate cumulativ: muntele Poiana Runcului şi Arsa (Arsul), împreună, cu o suprafaţă de 1.249 jug. 1.100 stj.2 pădure şi 311 jug. 500 stj.2 păşune. Bisericii, precum şi preotului i-au rămas toate acele pământuri şi drepturi de folosinţă pe care le-a avut la desfiinţarea graniţei şi anume: biserica, agrii-arabil, de 6 jug. 859 stj.2, râturi şi grădini de 5 jug. 1.125 stj.2, iar preotului gr-cat., porţia canonică constatatoare din agrii, 10 jug. 172 stj.2, grădini şi râturi, 17 jug. 838 stj.2, păşuni 2 jug. 456 stj.2. Hotarul localităţii se mărgineşte spre nord, cu hotarul localităţii Suplai, spre est, cu Găureni, spre sud cu Zagra şi spre vest, cu Târlişua. La 1900, avea 126 case, 593 locuitori, toţi români, 3.769 jug. hotar propriu. Încă din perioada graniţei, a avut primărie proprie. Din punct de vedere administrativ, începând cu anul 1876, a aparţinut de cercul Năsăud. Din 1918, a aparţinut de plasa Năsăud. Între 1925 şi 1929, de plasa Mocod. Din 1929 până în 1950, de plasa Năsăud. Între 1950 şi 1968, de raionul Năsăud. Până în anul 1950 a avut primărie proprie. Între 1950 şi 1968, Sfat Popular. Din 1968 a fost integrată administrativ la comuna Zagra.

La desființarea comunei, arhiva primăriei a fost preluată de Primăria comunei Zagra de unde a fost preluată în anul 2012 de Arhivele Naționale.

Primăria comunei Zagra

Documentele fondului reflectă aspecte ale vieţii comunităţii locale; organizarea administrativă, contribuţia voluntară a locuitorilor, repartizarea pe articole a cheltuielilor bugetare, preţurile produselor de bază.

Permanent.

cronologic pe probleme

10 BN

fără restricții

fără restricții

română maghiară

latină

765

BN-F-00003 Prefectura județului Năsăud BN-F-00562 Sfatul popular al comunei Poienile Zagrei BN-F-00027 Pretura plasei Năsăud BN-F-00657 Comitetul provizoriu al județului Năsăud BN-F-00563 Sfatul popular al comunei Zagra BN-F-00720 și BN-F-00721 Colecția registrelor oficiale de stare civilă

Legislație : 1. „Ordinațiunea nr. 40 a cr. guvernator civil și militar din 7 decembrie 1849, pentru cr. comandanți militari de districte de la Cluj, Alba Iulia, Reteag, Odorheiu, Făgăraș și către comitele națiunii săsești pentru activitatea funcționară a aleșilor sătești”, în „Culegere de preînaltele patente împărătești ce au ieșit pentru Transilvania, asemenea și publicațiunile și ordinațiunile cr. guberniu civil și militar, cuprinzătoare de periodul de la 19 iulie 1849 până la sfârșitul lui februarie 1850”,1850, pp. 103-112. 2. „Az 1871. Évi Tőrvénzek Gzűjteménze (Colecție de legi din 1871), Budapesta, 1908, pp. 176-219. 3. „Az 1876. Évi Tőrvénzek Gzűjteménze (Colecție de legi din 1876), Budapesta, 1876, p. 394. 4. „Az 1886. Évi Tőrvénzek Gzűjteménze (Colecție de legi din 1886), Budapesta, 1886, pp. 330-404. 5. „Decretul nr. IV al Consiliului Dirigent - Resortul de interne, privind statorirea unor denumiri româneşti în administrație şi justiţie” din 7 februarie 1919, în „Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent” nr. 10 din 30 ianuarie (12 februarie )1919. 6. „Dezbaterile Senatului”, 125, ședința din 22 martie 1925, pp.711-776. 7. „Legea de unificare administrativă a României” din 14 iunie 1925, în Hamangiu C., „Codul General al României”, vol. XVI,1922-1926, pp. 338-409. 8. „Legea pentru organizarea administraţiei locale” din 3 august 1929; în ibidem, vol XVII, 1929. pp.920-970. 9. „Legea administrativă” din 1938, în ibidem, vol. XXVI, 1938, pp. 1471-1528. 10. „Decizia nr. 8371 din 25 mai 1948 a Ministerului Afacerilor Interne referitoare la Decizia nr. 1505 din 1 aprilie 1948 a prefectului județului Năsăud de modificare a împărțirii administrative a acelui județ”, în „Monitorul Oficial” partrea IB , nr. 128 din 4 iunie 1948. 11. „Legea nr. 17 asupra Consiliilor(sfaturi) populare” din 15 ianuarie 1949, în „Colecțiune de legi, decrete și deciziuni”, tomul XXVII, A,1-31 ianuarie, pp.141-152. 12. „Legea nr. 5 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române” din 7 septembrie 1950, în „Buletinul Oficial al Republicii Populare Române”, anul II, nr. 77, 1950. 13. „Legea privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Populare Române”, în ibidem, nr. 17-18, 1968. Izvoare edite : 1. Sigmirean Ioan, Onofreiu Adrian, „Istoria județului Bistrița-Năsăud în documente și texte”, Ed. Răsunetul, Bistrița, 2001. 2. ***„Contribuții documentare referitoare la situația economică a satelor năsăudene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, volum îngrijit de Simion Lupșan, Adrian Onofreiu, Ed. Mesagerul, Bistrița, 2007. 3. ***„Districtul Năsăud 1861-1876. Contribuții documentare”, volum îngrijit de Simion Lupșan, Adrian Onofreiu, Ed. Fundației „George Coșbuc”, Năsăud, 2003. Lucrări : 1. Bâca Ioan și Onofreiu Adrian, „Evoluția administrativ-teritorială a județului Bistrița-Năsăud”, în „Revista Bistriței”, XX, Bistrița 2006, pp. 349-369. 2. Bâca Ioan și Onofreiu Adrian, „Modele comparative de organizare administrativ-teritorială și instituțională a județului Bistrița-Năsăud”, în „Studii și cercetări etnoculturale”, XVI, Bistrița, 2011, pp. 451-476. 3. Dörner Anton, „Administrația Transilvaniei în perioada anilor 1867-1976”, în „Anuarul Institutului de Istorie George Barițiu din Cluj-Napoca”, XL, Cluj-Napoca, 2001, pp 105-116. 4. Pop Ștefan, „O pagină de istorie”, Tipografia Minerva, Bistrița, 1947. 5. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967, p. 186. 6. Șotropa Valeriu, „Districtul Grăniceresc Năsăudean”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975. 7. ***„Îndrumător în Arhivele Statului. Județul Bistrița-Năsăud. Îndrumătoare arhivistice. 21”, București, 1988, pp. 136-139.

4

0.15

hârtie

ADRIAN ONOFREIU DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014