BN-F-00563

SFATUL POPULAR AL COMUNEI ZAGRA

1944-1989

niv.Fond

Primăria comunei Zagra (1849-1950) Sfatul Popular al comunei Zagra (1950-1968) Consiliul Popular al comunei Zagra (1968-1989) Primăria comunei Zagra (1990 - )

PRIMĂRIA COMUNEI ZAGRA (RO-Zagra)

1849-

Localitatea este parte componentă a văii cu același nume, situată în nord-vestul județului Bistrița-Năsăud. Este străbătură de Valea Zăgrii și afluentul ei principal, Țibleșelul. Relieful este format din două trepte: cea a munților Țibleșului, în nord, și Dealurile Suplaiului, la est și vest. Munții Țibleșului sunt împăduriți cu codrii de fag și conifere, deasupra cărora se întind pășuni alpine. Este menționată într-un document regal emis de Elisabeta în anul 1440, care poruncea Capitlului de Cluj-Mănăștur să introducă în posesia castului părăsit al Rodnei pe comitele secuilor, cu multe localități aparținătoare, printre care și Zagra. Toponime ca Dealul Mănăstirii atestă faptul că aici a existat din vechime o asemenea instituție ecleziastică, distrusă în anul 1705 de curuți. Hotarul e foarte deluros, de rupturi, greu roditor și numai cu mult efort se pot obține cele necesare traiului. Localitatea a fost devastată de un mare cutremur în anul 1544, care a avut ca urmare aproprierea celor două dealuri, „Comoara” și „Dealul Zapodele”, între care a rămas atâta loc, cât să se strecoare pârâul Țibleșel. În anul 1526 unul din conducătorii zonei, Mailat, alături de oștile principelui Transilvaniei, a obținut o mare victorie împotriva oștilor tătarilor, păstrată în memoria colectivității prin toponimul „Valea lui Mailat”. În 1709 oastea curuților a dat localitatea pradă focului dar aceștia au fost înfrânți, fapt consemnat în toponimul care definește locul bătăliei, „Isipoaia”. În 1711 a suferi epidemie de ciumă, urmată de o mare invazie de lăcuste. O dată cu militarizarea, locuitorii au fost strămutați de pe acest hotar extins în vatra satului. După anul 1851, când regimentul s-a desființat, oamenii și-au construit din nou case în câmp. În anul 1783, urmare a vizitei împăratului Iosif II și la Năsăud, localitatea a căpătat dreptul de a ține târg săptămânal, duminica și două târguri de țară/anuale. În anul 1705 este menționat preotul Matei care se plânge Capitlului de Alba-Iulia. Numărul preoților a crescut la 5, în anul 1714, iar în anul 1750, la 10. Cea mai veche biserică a fost cea din „Buburleni”. Biserica din centru a fost renovată în anul 1870. A treia, cea de „pe Pod” a fost construită în anul 1785. În conscripția confesională din 1766 erau menționați și dascăli din Zagra, care erau plătiți cu 3 florini. Din anul 1786 este consemnată școala trivială. O trăsătură principală a fost aici proprietatea extinsă, atât cea individuală, cât și cea comună. În perioada existenței Regimentului II de graniță de la Năsăud (1762-1851), localitatea Zagra a fost sediul Companiei a XI-a. În timpul Districtului Năsăud (1861-1876), a rămas reședința cercului Mocod. În această perioadă localitățile foste grănicerești și-au recâștigat proprietățile confiscate la desființarea regimentului de către erariul/statul militar. Administrarea lor s-a făcut pe principiul cumulativ, începând din anul 1890, de către Direcția Silvică Bistrița, iar din 1925, au fost exploatate de către societatea „Regna”. După arondarea administrativă din anul 1876, localitatea Zagra a făcut parte din cercul și apoi, plasa Năsăud, până în anul 1950. Din anul 1950, localitatea a fost parte a raionului Năsăud, iar din 1968, a județului Bistrița-Năsăud, cu statut de comună, cu sate componente, Alunișul, Perișor, Poienile Zagrei, Suplai. Originari din această localitate au fost locotenentul Atanasie Moț Dâmbu, cu rol important în Revoluția de la 1848-1849, vicarul Ioan Marian, cunoscut pedagog și organizator al învățământului primar, Iuliu Morariu, cunoscut botanist, Victor Onișor, jurist de prestigiu și întemeietorul ziarului „Revista Bistriții (1903), Nicolae Drăganu, filolog, primar al Clujului și membru al Academiei Române.

Documentele au fost preluate de la Consiliul Popular al comunei Zagra în anul 1988, Primăria comunei Zagra în anul 2012.

Consiliul Popular al comunei Zagra; Primăria comunei Zagra.

Informațiile se referă la funcționarea administrației, fundamentarea și execuția bugetară, recensământul populației, starea civilă a populației, diverse situații statistice.

permanent

cronologic, pe probleme

10 BN

Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României pot fi consultate după 30 de ani de la crearea lor, conform art. 28 din „Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996-republicată” (M.O. nr. 293/22 aprilie 2014). Nu pot fi date în cercetare documentele a căror cercetare poate afecta interesele naționale, drepturile și libertățile cetățenilor, prin datele și informațiile pe care le conțin: documentele care pot leza drepturile și libertățile individuale ale cetățeanului, prevăzute în art. 30, (1), (2), a,b, și anexa 6 din „Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996-republicată” (M.O. nr. 293/22 aprilie 2014).

Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României pot fi consultate după 30 de ani de la crearea lor, conform art. 28 din „Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996-republicată” (M.O. nr. 293/22 aprilie 2014). Nu pot fi date în cercetare documentele a căror cercetare poate afecta interesele naționale, drepturile și libertățile cetățenilor, prin datele și informațiile pe care le conțin: documentele care pot leza drepturile și libertățile individuale ale cetățeanului, prevăzute în art. 30, (1), (2), a,b, și anexa 6 din „Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996-republicată” (M.O. nr. 293/22 aprilie 2014).

română

latină

923 (prel. 1/1988) 974 (prel. 2/2012)

Legislație: 1. „Az évi törvények gyüjtemenyi”, 1874-1886. 2. „Decizia Ministerului de Interne nr. 2.246 din 3 martie 1934”, în „M.O.” nr. 55, 7 martie 1934. 3. „Decretul nr. 331 pentru modificarea legii nr.5 din 1950 privind raionarea administrativ-economică a teritoriului republicii populare române”, în „Buletin Oficial al Republicii Populare române”, anul II, nr 50,1952. 4. „Legea pentru organizarea administraţiei locale”, Bucureşti, 1926, pp. 58-59. 5. „Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.139 pentru delimitarea administrativ-teritorială a orașelor și comunelor din județul Bistrița-Năsăud”, în „Colecțiune de legi, decrete, hotărâri și alte acte nromative 1968 1 iulie 31 august”, Ed. Științifică, 1968, 317-324. pp. 6. „Legea administrativă din 14 august 1938”, în C.Hamangiu, „Codul general al României. Legi uzuale, Vol. XXVI, 1938, partea a II-a, p. 1547. 7. „Legea nr 17 asupra Consiliilor Populare din 15 ianuarie 1949”, în „Colecţia de legi, decrete şi deciziuni”, tomul XXVII, 1949, 1-31 ianuarie, pp.141-152. 8. „Legea nr 5 din 7 septembrie 1950 privind raionarea administrativ-economică a Republicii Populare Române” în „Buletinul Oficial al Republicii Populare române”, anul II, nr 77, 1950, p.335. 9 . „Legea privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România”, în „Buletin Oficial al Republicii Populare Române”, nr 17-18,1968, pp. 133, 137, 148. 10. „Legea nr.58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale” publicată în Index legislativ şi acte normative de bază în Consiliile Populare (editat de Comitetul pentru problemele Consiliilor Populare), Bucureşti, 1980, pp 289-305. 11. „Legea nr 2 din 18 aprilie 1989 pentru îmbunătăţirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România”, în „Buletin Oficial al Republicii Populare române”, nr 15/1989, anexa nr. 6, 7. 12. „Ordinatiunea nr. 40 a cr. guvernator civil şi militar din 7 decembrie 1849, pentru cr. comandanţi militari de districte de la Cluj, Alba Iulia, Reteag, Odorheiu, Făgăraş şi către comitele naţiunii săseşti pentru activitatea funcţionară a aleşilor săteşti”, în „Culegere de preînaltele patente împărăteşti ce au ieşit pentru Transilvania, asemenea şi publicaţiunile şi ordinaţiunile cr. guberniu civil şi militar, cuprinzătoare de periodul de la 19 iulie 1849 până la sfârşitul lui februarie 1850”,1850, pp. 103-112. 13. „XXXIII TÖRVÉNYCZIKK némely törvényhatóság területének szabályozásáról és az ezzel kapcsolatos intérzkedésekröl”, în „AZ 1876 ÉVI TÖRVÉNYEK GYÜJTEMÉNYE”, BUDAPEST, 1876, pp. 394-408. 14. „I. TÖRVÉNYCZIKK némely törvényhatóság véglegesen mégákllapiotott területének az 1876: XXXIII t. cz. Rendelkezése folytán törvénybe iktatásáról”, în „CORPUS JURIS HUNGARICI. MAGYAR TÖRVÉNYTÁR 1877-1878. ÉVI TÖRVÉNYCZIKKEK”, BUDAPEST, FRANKLIN-TÁRSULAT, 1896, pp. 3-9. Lucrări: 1. Bolovan Ioan, Onofreiu Adrian, „Contribuții documentare privind istoria regimentului grăniceresc năsăudean”, Ed. Enciclopedică, București, 2006; ed. II, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2012. 2. Benko Josephus, „Transilvania Sive Magnus Principatis olim Dacia Mediteranea dictus orbi mondum satis cognitus”, Vindobonae, 1778; ed. II, Claudiopolis, 1834. 3. Berengea Pavel, Onofreiu Adrian, „Ilva Mare. File de istorie”, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2014. 4. „Consemnațiunea comunităților în Marele Principat Transilvania după împărțirea lor în comitate, scaune și districte (fără părțile cu Țara Ungurească reunite), Sibiu, Theodor Steinhaussen, 1862, p. 24. 5. Drăganu Nicolae, „Toponimie și istorie”, Cluj, Instititutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1928, pp. 84-86. 6. Idem, „Date privitoare la istoria comunei Zagra”, în „Arhiva Someșană”, Năsăud, nr. 9/1928, pp. 65-78. 7. „Împărţirea administrativă a teritoriului României”, Bucureşti, 1926. 8. „Împărțirea administrativă a teritoriului Republicii Populare Române”, 1950. 9. „Împărțirea administrativ-teritorială a Republicii Populare Române”, 1956. 10. „Împărțirea administrativă a teritoriului Republicii Populare Române”, 1965. 11. „MAGYARORSZG HELYSÉGNEVTARA 1941”, SZERKESZTIS KIADJA, A MAGYAR KIR. KÖZPONTI STATISTIKAI HIVATAL, BUDAPEST, 1941, pp. 15-16. 12. Morariu Iuliu, „Urme vechi în Valea Zăgrii”, în „Arhiva Someșană”, Năsăud, nr. 18/1936, pp. 347-351. 13. Idem, „Piuăle și piuăritul în Valea Zăgrii”, în Ibidem, nr. 17/1933, pp. 178-200. 14. Meruțiu Vasile, „Județele din Ardeal și din Maramureș până în Banat. Evoluția teritorială”, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1929. 15. Onofreiu Adrian, Băndean Ana-Maria, „Prefecţii judeţului Bistriţa-Năsăud (1919-1940; 1990-2014). Ipostaze, imagini, mărturii”, Ed. Charmides, Bistriţa, 2014. 16. Onofreiu Adrian, Bâca Ioan, „Evoluţia administrativ-teritorială a judeţului Bistriţa - Năsăud”, în „Revista Bistriţei", Bistriţa, XX, 2006, pp. 340-371. 17. Onofreiu Adrian, Bâca Ioan, „Modele comparative de organizare administrativ – teritorială şi instituţională a judeţului Bistriţa-Năsăud”, în „Studii şi cercetări etnoculturale", Bistriţa, 16, 2011, pp. 451-476. 18. „Periplu istorico-toponimic. Valea Zăgrii” (volum îngrijit de Mircea Prahase), Ed. Supergraph, Cluj-Napoca, 2003. 19. „Personalități din granite năsăudeană. Contribuții documentare”, ediție îngrijită și adnotată de Adrian Onofreiu, Viorel Rus, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2009. 20. Prahase, Mircea, Rus, Gavrilă, „Zagra - o monografie posibilă”, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 1997. 21. Retegan Simion, „Satele năsăudene la mijlocul secolului al XIX-lea”, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2002, pp. 157-160. 22. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, Vol. II, O-Z”, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1968, p. 267. 23. Șimon Nestor, „Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II roman de granite de la Năsăud”, editori Adrian Onofreiu, Mircea Prahase, Claudia Septimia Sabău, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014, pp. 225-226. 24. Idem, „Dicționar toponimic”, volum îngrijit de Ioan Mureșan, Adrian Onofreiu, Mircea Prahase, Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2007. 25. Treuenfeld von, Ignatz Lenk, „Siebenbürgens geographisch, topographisch, statistisch, hydrograpisch und orographisch Lexikon mittelst eines Versuches seiner Landkarten-Besschreibung bearbeitet und alphabetisch geordnet, Vierter Band, S-Z”, Wien, Gedruckt bey Anton Strauß's sel. Witwe, 1839, p. 458. 26. Windisch von, Karl Gottlieb, „Geographie des Großfürstenthums Siebenbürgen”, I-III Theil, Preßburg, 1790.

318

13.95

hârtie

ADRIAN ONOFREIU

ISAD(G)

2014