BN-F-00517

ȘCOALA PRIMARĂ FUNDAȚIONALĂ DE FETE NĂSĂUD

1874-1919

niv.Fond

Școala primară de fete din Năsăud (1826-1885) ; Școala primară fundațională de fete (1885-1919)

ŞCOALA PRIMARĂ FUNDAŢIONALĂ DE FETE NĂSĂUD (RO-Năsăud)

1826-1919

Şcoala de fete din Năsăud a fost deschisă în anul 1826 pentru educarea fiicelor de ofiţeri şi funcţionari ai Regimentului II românesc de graniţă. Ordinul de înfiinţare a fost dat în anul 1825 şi prevedea că școala surma să stea sub conducerea directorului Şcolii normale şi a Comisiei şcolare a regimentului şi era susţinută din fondul de provente. Programa şcolii se axa pe învăţarea limbii germane, formarea unor noţiuni teoretice şi deprinderi practice legate de activităţile casnice. Dacă până la 1858, când şcolile de pe teritoriul fostului regiment de graniţă au fost transformate în şcoli confesionale, şcoala a fost frecventată de fiice de ofiţeri şi funcţionari romano-catolici, după această dată şcoala a fost şcoală greco-catolică şi frecventată de fete românce greco-catolice şi susţinută din fondul şcolar central. De la înființare și până în 1863 şcoala a avut o singură clasă. După această dată s-au format 3 ”despărţăminte” după vârsta elevelor, iar din 1870 erau 3 clase. Cu toate că au fost mai multe propuneri de a reorganiza această şcoală, venite din partea învăţătorilor Şcolii normale care predau o parte din materiile de învăţământ la această şcoală, o decizie de modificare de substanţă a programei şi structurii claselor şi a puterilor didactice a fost mereu amânată făcându-se mai multe retuşuri care au dus la deschiderea unei a IV-a clase în 1887, a V-a în 1889 şi a VI-a în 1890. Până în 1860 limba de predare a fost cea germană ca apoi să fie introdusă şi limba română. După 1863, până la introducerea legi lui Apponyi din 1907, limba de predare a fost numai româna. Într-un raport vicarial, referitor la „starea școlilor poporale din tractul vicarial al Rodnei în anul școlar 1876/1877, se menționează că „școala de fetițe” are un local construit din lemn, cu 4 încăperi, e prevăzută cu cele necesare și are grădină de legume. Cu toate că iniţial şcoala de fete avea încadrată o singură învăţătoare, s-a apelat permanent la învăţătorii Şcolii normale iar apoi, pe măsură ce numărul claselor a crescut, şi numărul învăţătorilor s-a mărit. Astfel pentru cele 6 clase erau angajați 5 învăţători ( 3 învăţători şi 2 învăţătoare ) câte unul pentru clasele : I (mixtă băieţi şi fete), II (mixtă), III (mixtă), IV (băieţi), IV-VI ( fete). În anul 1885 şcoala a devenit şi ea şcoală fundaţională şi, împreună cu fosta Şcoală normală primară din Năsăud, a primit denumirea de Şcoală primară fundaţională de băieţi şi fete, care a funcționat în această formă până în 1919 când a fost transformată în școală primară de stat.

Fondul a fost preluat în anul 1985 și a fost reinventariat și pregătit pentru microfilmare în anul 2003.

S-a păstrat un singur registru cuprinzând rezultatele la învăţătură între anii 1874-1919, dar informaţii despre elevele, cadrele didactice, programa de învăţământ şi administrarea şcolii se găsesc în fondul Şcoala normală din Năsăud al cărui director era şi director al Şcolii de fete.

Permanent

10 BN

fără restricții

fără restricții

română

latină

542

BN-F-00139 ŞCOALA NORMALĂ PRIMARĂ NĂSĂUD ; BN-F-00062 VICARIATUL GRECO-CATOLIC AL RODNEI ; BN-F-00060 ADMINISTRAȚIA FONDURILOR GRĂNICEREȘTI NĂSĂUDENE

Lucrări : 1. Albu Nicolae, „Istoria învăţământului românesc din Transilvania”, Blaj, 1944. 2. Dan Aurelia, „Școlile grănicerești năsăudene (1851-1918)”, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj -Napoca, 2012. 3. Pop Septimiu, „Din istoricul învățământului în județul Bistrița-Năsăud”, în „File de istorie”, Muzeul de Istorie Bistrița, nr. 1, 1971, pp. 209-236. 4. Şotropa Valeriu, „Districtul grăniceresc năsăudean”, Ed. Dacia, Cluj,1975. 5. Șotropa Virgil, Dr. Ciplea Alexandru, „Năsăudul”, Cultura Națională, București, 1923. 6. Șotropa Virgil și Drăgan Nicolae, „Istoria școalelor năsăudene”, Năsăud, 1913. 7. Ureche Lazăr, „Fondurile grănicereşti năsăudene (1851-1918)”, Cluj, 2001. ***„Îndrumător în Arhivele Statului-Judeţul Bistriţa-Năsăud. Îndrumătoare arhivistice. 21”, Bucureşti, 1988, pp. 309-333.

1

0.10

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014