BN-F-00792

JUDECĂTORIA SINGULARĂ A DISTRICTULUI NĂSĂUD

1862-1872

niv.Fond

JUDECĂTORIA SINGULARĂ A DISTRICTULUI NĂSĂUD (RO-Năsăud)

1862-1872

Pentru teritoriul fostului regiment de graniţă de la Năsăud s-au înfiinţat preturi judecătoreşti la Năsăud, Rodna şi Prundu-Bârgăului, grupând comunele în aceste noi instituţii judecătoreşti. Noile instanţe aveau competenţă teritorială asupra acestor forme administrative - de altfel sunt denumite şi tribunale de cerc - fără a avea însă competenţa juridică asupra acestora. O primă reglementare, prin care se urmărea aplicarea în practică a reorganizării justiţiei, a fost rezoluţia împărătească din 31 martie 1861. În locul „oficiilor cercuale mestecate şi al judeţelor cercuale”, urmau să fie organizate – în comitate şi districte – Sedriile Generale, având ca termen de realizare, data de 15 aprilie 1861. Pe această bază, în Congregaţia Marcală privind constituirea Districtului Năsăud, s-a elaborat cadrul general de funcţionare a justiţiei. Sub rezerva aprobării ulterioare de către guberniu, s-a stabilit că în atribuţiile vice-căpitanului districtual erau cuprinse şi treburile judiciare, 1 vice-fiscal, 5 cancelişti, din care 1 şef şi 4 în treburi politice şi judecătoreşti. Tot acum s-au ales şi comisii însărcinate cu preluarea actelor de la fostele preturi din Năsăud, Rodna şi Prundu-Bârgăului. Tot în congregaţia de constituire a Districtului, s-a hotărât înfiinţarea de judecătorii cercuale în cele 6 unităţi administrative, Năsăud, Sângeorz, Rodna, Prundu Bârgăului, Monor şi Zagra. Cu începere din 1863, prin Ordonanța Guberniului nr. 1.252/26 martie 1863, cele cinci instanțe judecătorești au fost comasate în una singură, cu sediul în Năsăud, numită Judecătorie Singulară. Președinte a fost desemnat Ioachim Mureșan, judecător a fost încadrat Baziliu Axente iar din anul 1864, și Baziliu Buzdug, pentru lucrări de concepție. Judecătoriile singulare – ca instanţe de gradul I – aveau competenţă în judecarea cauzelor civile cu o valoare de până la 12 florini, precum şi cauze penale de însemnătate redusă, iar împotriva lor se putea exercita calea de atac la Sedria Generală. Judecătoria singulară avea în competenţă şi abateri de natură penală, cum erau abaterile contra ordinei, liniştii şi a disputelor, abateri contra siguranţei vieţii şi trupeşti, abateri contra siguranţei şi averii, abateri contra moralităţii publice, abateri contra poliţiei de câmp; de asemenea, asesorul onorar executa funcţia de jude inchizitor. Limba în care se desfăşurau actele de justiţie în District a fost un permanent motiv de dispută între autorităţile de aici şi Tabla Regească de la Târgu-Mureş. Pe lângă faptul că în întreaga perioadă de funcţionare a Districtului, instrucţiunile şi corespondenţa oficială care erau trimise de instanţa de la Târgu-Mureş erau redactate în limba maghiară, s-a încercat permanent să se impună utilizarea acesteia şi în derularea actelor de justiţie. Noua organizare, cu funcţionari numiţi şi salarizaţi de stat, cu jurământ depus faţă de acesta, reprezenta un pas înainte în procesul de separare a justiţiei de administraţie şi de organizare, potrivit normelor de drept. Diferenţa era sesizabilă şi nu era privită în mod favorabil de către reprezentanţii românilor din formele de organizare locale ale Transilvaniei. Rezultatul s-a concretizat într-un set de reglementări, căci nu a existat o lege propriu zisă pentru organizarea şi funcţionarea în acest domeniu. În context, au fost elaborate: Legea IV71869 despre exercitarea puterii judecătoreşti;Legea XXXI/1871 privind organizarea judecătoriilor de primă instanţă;Legea XXXII/1871 despre înfiinţarea tribunalelor şi judecătoriilor de plasă de primă instanţăşi Legea XXXIII/1871 privind procuratura regală, toate urmând să definească cadrul de organizare şi funcţionare unitară a justiţiei pe teritoriul Ungariei, şi implicit, al Transilvaniei. Prin decretul nr.5.797 din 30 aprilie 1868 al Ministerului Justiţiei s-a aprobat organizarea judecătoriilor singulare din Monor şi Prundu-Bârgăului şi susţinerea în continuare a judecătoriei singulare din Năsăud, pentru cercurile Zagra, Sângeorz şi Rodna. Evoluţia organizării juridice în District a urmat însă un alt curs, concretizat în înfiinţarea noilor instanţe în alte reşedinţe şi cu alte competenţe teritoriale. Au rămas însă în atribuţiile organelor locale – în atribuţiile juzilor procesuali – investigarea şi deciderea în I-a instanţă, abaterile penale care, conform ordonanţei împărăteşti din 20 iunie 1858, se ţin de sfera lor de activitate, abateri de poliţie şi de meserii, abateri între stăpâni şi lucrători, neîmplinirea prestaţiei pentru biserici, plângeri contra dispoziţiilor de poliţie ale primarilor. Prin ordinul nr. 50/21 ianuarie 1872 al Ministerului de Justiţie s-a stabilit ca tribunalul din Năsăud, judecătoria singulară din Năsăud şi judecătoria Rodna, cu reşedinţa în Prundu Bârgăului, toate, purtând titulatura de „regale”(Király) să-şi înceapă activitatea cu data de 1 ianuarie 1872. Odată cu începerea activităţii, unii membri numiţi la instanţele judecătoreşti au primit recomandarea de a demisiona din funcţiile pe care le deţineau în diferite alte organisme locale, în special în administrarea fondurilor şcolare. Motivaţia era dată de faptul că aceştia au depus jurământul ca judecători regali şi nu mai puteau să reprezinte alte interese, şi în acest mod, se evita delegarea de judecători străini, care ar putea judeca greşit cauzele grănicereşti, necunoscând referinţele şi prescriptele speciale în privinţa treburilor grănicereşti. La 15 iunie 1872, ca urmare a instrucţiunii Ministerului de Justiţie din 12 decembrie 1871, a avut loc predarea-preluarea actelor de la fosta judecătorie singulară de către nou înființata judecătorie regală de plasă (Király Járásbiróságok). Sedrie Generală, de către nou înfiinţatul tribunal regal. S-au predat-preluat, edificiul din strada principală cu etaj şi clădirea închisorii, fosta şvardă a regimentului. Pentru Sedria Orfanală – instituţia care asigura drepturile ereditare – activitatea era deosebit de amplă şi complexă. Mersul justiţiei a fost însă schimbat pentru structurile locale româneşti din Transilvania prin reglementările guvernului de la Budapesta. Pe linia lichidării autonomiilor teritoriale, mai ales în zonele locuite de români şi saşi se înscrie şi măsura de reorganizare a justiţiei. Pe baza legii XXXVI/1875, prin ordonanţa guvernului nr. 2.722 JME, din 31 iulie 1875 au fost desfiinţate tribunalele româneşti din Abrud, Făgăraş, Beiuş, Haţeg, Năsăud, Gherla. Competenţa teritorială a tribunalului Năsăud a fost trecută la cel din Bistriţa, la care s-au alăturat şi o parte din foştii funcţionari năsăudeni.

Documentele au fost identificate în fondul Tribunalul județului Năsăud.

Documentele au fost ordonate respectându-se criteriul creatorului de fond. Potrivit acestuia, a rezultat următoarea structură: documente administrative, A – cauze fără cercetare, trimise altor autorități; , B, Ba, Bb, Bc – cauze în care s-a constatat fapta, dar nu s-a decis cercetarea specială; C – cauze în care s-au făcut investigațiuni speciale; D – descrieri ale anchetelor preliminare; E – verificarea stării de sănătate și igienice a arestaților; F – legi și ordinațiuni; G – acte de serviciu ale funcționarilor; I - ordine, normative trimise de autoritățile superioare, referitoare la organizare și funcționare; II - cauze referitoare la achitarea taxei de timbru; i de acte și specimene de semnătură; VII - administrarea averilor succesorale. Ordonarea dosarelor s-a făcut în cadrul fiecărui grupe, cronologic, urmărindu-se succesiunea numerelor vechi de înregistrare, iar fiecare dosar a primit și o cotă nouă, începând cu 1, în cadrul fiecărei grupe, conform schemei expuse. Numerotarea dosarelor s-a făcut începând cu nr. 1, pe fiecare grupă, peste ani.

10 BN

fără restricţii

fără restricţii

germană maghiară română

gotică și latină

1066

1. Covaci, V; Apan, M, „Instituţii judecătoreşti din Transilvania în perioada dualismului (1867-1918)”, în Culegere de referate - sesiunea iunie 1969 (volum editat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului), Bucureşti, 1971, pp. 91-109. 2. Mândruţ, Stelian, „Organizarea şi funcţionarea justiţiei în Transilvania (1867-1918)”, în „Studii şi cercetări de istorie modernă”, vol. XV, 2004, pp. 111-124. 3. Onofreiu Adrian, Districtul Năsăud 1861-1876, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, cap. 5, Justiția, pp. 155-212. 4. Pál Judith, Problema modernizării administraţiei şi justiţiei în Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea, în Schimbare şi devenire în istoria României,coorodonatori Ioan Bolovan, Sorina Paula Bolovan,Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007, pp. 105-113. 5. Puşcariu, Ioan, cavaler, Notiţe despre întâmplările contemporane, Sibiu, 1913. 6. Rusu, Ion, Câteva date privind vechea organizare administrativă şi judecătorească a unor teritorii din judeţul Bistriţa-Năsăud, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 123-147.

1351

3.30

hârtie

Adrian Onofreiu

2019