BN-F-00001

TRIBUNALUL JUDEȚULUI NĂSĂUD

1854-1950

niv.Fond

Sedria Generală a Districtului Năsăud (1862-1871) Tribunalul Regal Năsăud (1871-1875) Tribunalul Regal Bistriţa (1875-1918) şi (1940-1944) Tribunalul Judeţului Bistriţa-Năsăud (1919-1925) Tribunalul Judeţului Năsăud (1925-1940) şi (1944-1949) Tribunalul Mixt Bistriţa (1949-1950)

TRIBUNALUL JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD (RO-BISTRIŢA)

1862-1950 (ca.)

20.03.1862

Denumirea oficială a instituţiei a fost Tribunalul Judeţului Năsăud. Alături de Tribunalul Bistrița, care exista deja, la 20 martie 1862 s-a înființat Tribunalul Năsăud. În anul 1876 s-a înființat Comitatul Bistrița-Năsăud. Pe baza Legii XXXVI din anul 1875, prin Ordonanţa Guvernului maghiar Nr. 2722 JME din 31.07.1875 Tribunalul Năsăud a fost desfiinţat. Competenţa teritorială a acestuia a fost trecută la Tribunalul Bistriţa. În anul 1950 s-a înfiinţat Regiunea Rodna cu sediul la Bistriţa, Județul Năsăud fiind desființat. Actele normative care au reglementat activitatea tribunalelor au fost Rezoluţia imperială din 31 martie 1861, Legea XXXII din anul 1871, Ordinul Nr. 50 din 21 ianuarie 1872 al Ministerului de Justiţie de la Budapesta, Legea XXXVI din anul 1875, Legea administrativă XXXIII din anul 1876, Legea pentru modificarea unor dispoziţii din legile relative la organizarea judecătorească din România din 24.03.1909, Legea pentru unificarea dispozițiunilor din legea de organizare judecătorească privitoare la ministerul public, la numiri, înaintări și disciplină din 25.06.1924, Legea pentru organizarea judecătorească din 20.08.1938, Legea Nr. 341 pentru organizarea judecătorească din 03.12.1947 şi Legea Nr. 5 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului R.P.R. din 07.09.1950. Tribunalul (Sedria generală) a Districtului Năsăud s-a organizat la 20 martie 1862. Pe lângă atribuţia de instanţă de gradul I, Tribunalul Districtului Năsăud mai îndeplinea pentru unele cauze şi rolul de instanţă de gradul II. Tribunalul Districtului Năsăud avea statut de judecătorie colegială care judeca în complet de 3 sau mai mulţi membrii. Tribunalul judeca o serie de cazuri penale și civile. Împotriva hotărârilor acestor instanţe se putea face recurs la Tribunalul regal (Tabla regească) de la Târgu Mureş şi Curia regală (echivalentul Înaltei curţi de casaţie). În perioada 1871-1918 tribunalele judecau litigiile şi procesele date în competenţele lor prin legile de organizare judecătorească, prin codul de procedură civilă şi penală, precum şi prin alte legi speciale. Tribunalele judecau atât ca instanţe de fond, cât şi de apel, litigii civile şi necontencioase care fuseseră de competenţa tribunalelor colegiale de până la 500 florini, litigii comerciale, acţiuni de despăgubire, litigii privind impozite şi taxe, litigii urbariale, de carte funciară, cât şi litigiile penale, cele care erau de competenţa tribunalelor colegiale. Aceste instanţe judecau întotdeauna numai în complet (completele de judecată erau formate la început din 3 sau 5 judecători, conduse de un preşedinte, iar unul dintre ajutorii de judecători era referentul cauzei; apărea funcţia de grefier care o înlocuia pe cea de notar). Pe lângă fiecare tribunal funcţiona şi un parchet subordonat Ministerului de Justiţie. În perioada 1918-1924 tribunalul putea judeca cu 2 judecători, în afara cazurilor de divergenţă de opinie, când trebuia să se constituie în completul său de 3 judecători. Cauzele care cădeau în competenţa tribunalului, ca primă instanţă, erau rezolvate şi judecate de un singur judecător, în afara cauzelor penale, faliment şi moratoriu, divorţuri, sechestre judiciare, pensii alimentare, hotărnicii, urmăriri imobiliare, eliberări de bani, aprobarea conturilor de tutelă şi autorizaţiile pentru vânzarea, schimbul sau ipotecarea bunurilor dotale şi celor aparţinând incapabililor. Conform legii, la Tribunalul din Bistriţa funcţiona un prim-procuror şi 2 procurori. Pe lângă tribunal funcţiona o Curte de Juraţi, care judeca afaceri criminale, delicte politice şi de presă. Începând cu anul 1938 tribunalele erau compuse din una sau mai multe secţii, fiecare secţie având 1 preşedinte, cel puţin 2 judecători de şedinţă, unul sau doi supleanţi, precum şi grefieri sau impiegaţi stabiliţi prin bugetul Ministerului de Justiţie. Pe lângă aceştia fiecare tribunal avea un număr de judecători necesari pentru îndeplinirea delegaţiilor de judecător de instrucţie, judecător sindic şi judecător pentru tutele. Tribunalele nedivizate în secţiuni judecau toate cauzele care le erau deferite. Tribunalele judecau cu cel puţin 2 judecători sau cu 1 judecător şi 1 supleant, în afara cazurilor de divergenţă de opinie, când se constituiau în complet de 3. Tribunalele nu puteau judeca cu mai mult de 3 judecători. Sentinţa se dădea cu cel puţin 2 voturi. Pe lângă tribunale funcţionau agenţi judecătoreşti numiţi portărei. În afară de portărei pe lângă tribunal funcţionau şi un număr de agenţi care ajutau la executarea lucrărilor şi îndeplinirea însărcinărilor date de portărei pentru înmânarea actelor de procedură. Fiecare secţie a tribunalului era compusă din 1 grefier, mai mulţi ajutori de grefier şi impiegaţi, în funcţie de necesităţi. Impiegaţii îndeplineau funcţia de arhivar, registrator şi copist. Tribunalul din Bistriţa avea o singură secţiune. În perioada 1947-1950 la tribunal Ministerul public se compunea dintr-un prim procuror şi un număr de procurori. Pe lângă Ministerul public al fiecărui tribunal funcţionau câte 2 asesori populari. Ei erau obligaţi să cerceteze dosarele cauzelor clasate şi să raporteze procurorului general al Curţii respective, cauzele pe care le socoteau că au fost clasate din motive neîntemeiate. Ei aveau dreptul să declare recurs la Camera de instrucţie împotriva ordonanţelor de neurmărire. Preşedinţii tribunalelor desemnau prin tragere la sorţi cu 15 zile înainte de începerea fiecărui trimestru al anului judecătoresc câte 2 asesori populari pentru ministerul public al tribunalului şi câte 4 pentru tribunalele nedivizate. În cauzele penale tribunalul judeca cu 1 judecător sau supleant, iar în caz de divergenţă cu 3 judecători. În celelalte cauze, tribunalul judeca cu 1 judecător sau supleant. Câte un singur judecător putea fi însărcinat să asculte martorii sau să facă cercetări locale în orice procese de competenţa tribunalului, cu excepţia proceselor penale. Înainte de anul 1918 instituţiile superioare tribunalelor Bistriţa şi Năsăud erau Tribunalul Regal din Târgu Mureş şi Curia Regală (echivalentul Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie). În subordinea Tribunalului Districtului Năsăud se afla închisoarea. În perioada interbelică instituţiile inferioare ierarhic Tribunalului din Bistriţa erau judecătoriile mixte Bistriţa, Năsăud şi Judecătoria Rurală Rodna, iar instituţiile superioare erau Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Între 1862-1871 instituția s-a numit Sedria Generală a Districtului Năsăud, între 1871-1875 s-a intitulat Tribunalul Regal Năsăud, în perioadele 1875-1918 şi 1940-1944 s-a numit Tribunalul Regal Bistriţa (Besterczei Kiraly Torvenyszek), în intervalul 1919-1925 s-a intitulat Tribunalul Judeţului Bistriţa-Năsăud, între 1925-1940 şi 1944-1949 Tribunalul Judeţului Năsăud, în perioada 1949-1950 Tribunalul Mixt Bistriţa.

Fondul a fost preluat în anul 1952 și a fost prelucrat în anul 1967.

TRIBUNALUL POPULAR AL RAIONULUI BISTRIŢA

Privind litigii urbariale, litigii de hotar dintre comunele Feldru şi Livezile, comasările de terenuri din comunele Simioneşti, Monariu, ieşiri din indiviziune, activitatea Băncii „Bistriţeana”, delimitări de drepturi de proprietate, drepturi de cârciumărit, cauze succesorale, achitarea de datorii unor bănci sau firme de către debitori, arendarea forţată a unor proprietăţi din comunele Jelna, Budacu de Jos, Bistriţa, precum şi a unor proprietăţi private, împroprietăriri colective şi individuale din comunele judeţului, exproprieri pentru locuri de casă din oraşul Bistriţa şi exproprieri pentru utilitate publică (exproprieri de imobile) de pe hotarul comunelor Ilva Mică, Maieru, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei şi Ilva Mare, repartizarea agendelor tribunalului, constituirea senatelor judecătoreşti, angajaţii auxiliari ai tribunalului, alegerilor generale pentru Camera şi Senatul României, acţiunea Primăriei şi oraşului Bistriţa împotriva contribualililor pentru stabilirea impozitelor şi taxelor comunale, divorţuri, contravenţii şi delicte judecate în apel, iar din perioada horthystă treceri frauduloase ale frontierei în România, speculă şi contravenţii la legile militare.

Permanent.

Cronologic pe numere de dosar.

10 BN

Conform articolului 30 şi a anexei nr. 6 ale Legii 16 din anul 1996 a Arhivelor Naţionale republicată.

Conform articolului 30 şi a anexei nr. 6 ale Legii 16 din anul 1996 a Arhivelor Naţionale republicată.

română germană maghiară

latină

20 1116- preluarea 2/2022

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, Colecția personală George Cârdei, dos. 28. Legislație: „Buletinul Oficial al Republicii Populare Române”, Anul II, Nr. 77 din 8 septembrie 1950, Imprimeriile Statului, București. „Monitorul Oficial”, Nr. 287 din 24 martie (6 aprilie) 1909, Imprimeria Statului, București. „Monitorul Oficial”, Nr. 136 din 26.06.1924, Imprimeriile Statului, București. „Monitorul Oficial”, Partea I-a, Anul CXV, Nr. 282 din 05.12.1947, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București. „Monitorul Oficial”, Partea I-a, Nr. 192 din 20 august 1938, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București. „Torvenyek gyujtemenye. Az 1871 evi”, Kiadja A M. Kir. Belugyministerium, Budapest, 1908. „Torvenyek gyujtemenye. Az 1875 evi”, Kiadja A M. Kir. Belugyministerium, Budapest, 1908. „Torvenyek gyujtemenye. Az 1876 evi”, Kiadja A M. Kir. Belugyministerium, Budapest, 1908. Lucrări: Boșca Mălin Emil, „Contribuții la istoricul justiției Țării Năsăudului” în „Plaiuri Năsăudene”, III, nr. 89, 11 august 1940, p. 1-2. Nistor Alexandru, Mureşan Ioan, Rusu-Sărăţeanu Ion, „Îndrumător în Arhivele Statului. Judeţul Bistriţa-Năsăud. Îndrumătoare arhivistice Nr. 21”, Direcția Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1988. Onofreiu Adrian, „Districtul Năsăud (1861-1876)”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010.

6372

41.15

hârtie

DOLOGA DORIN

ISAD(G)

2014