BN-F-00659

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC LEȘU

1857-1949

niv.Fond

Parohia greco-catolică Leșu

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ LEȘU (RO-Leșu)

1700 (ca.)-1948

Satul Leșu apare în documente ca fiind întemeiat în anul 1624. Ca și celelalte comunități românești din zonă, până la sfârșitul secolului XVII locuitorii satului Leșu erau ortodocși, iar după 1698-1701, când o parte a clerului și a credincioșilor din Transilvania au acceptat unirea cu Biserica Romei, parohia a figurat în conscripțiile confesionale din 1733 și 1750 ca parohie greco-catolică, în componența Protopopiatului greco-catolic al Năsăudului și a Episcopiei greco-catolică din Blaj. Cu ocazia recensământul confesional organizat în Transilvania ca urmare a tulburărilor religioase cauzate de mișcarea din 1758-1762 de revenire la ortodoxie condusă de călugărul Sofronie, la întrebările puse în data de 28 mai 1761 de comisari, sătenii răspund că „biserica din Leșu a fost construită de strămoșii lor în urmă cu 200 de ani, despre unire au auzit numai în urmă cu un an, și ei nu știu alta decât că își au popii lor cu care au crescut și pe care întotdeauna i-au ținut de adevărați preoți aparținători bisericii vechi grecești”. Locuitorii se declară ortodocși iar preoții și diacul uniți. Același recensământ realizat în paralel de către protopopul unit, a fost probabil favorabil părții unite, întrucât rezultatul definitiv stabilit de comisia aulică prin compararea datelor prezentate de cei doi anchetatori și comunicat în 24 iulie 1761, concluzionează că în Leșu biserica se adjudecă celor 104 locuitori și 4 preoți, toți declarați uniți. La înființarea graniței militare năsăudene (1762-1763), autoritățile imperiale au impus trecerea la religia greco-catolică a localităților de pe teritoriul regimentului românesc de graniță. Începând din anul 1786, când protopopiatul Năsăud a fost ridicat la rangul de vicariat, parohia s-a aflat în componența Vicariatul Rodnei, cu sediul în Năsăud, în cadrul Episcopiei Făgărașului iar după înființarea episcopiei de Gherla în anul 1853, subordonat ei, și Mitropoliei de Alba-Iulia și Făgăraș. În șematismele eparhiale se menționează că biserica s-a zidit în anul 1855. Până în anul 1895 când s-au constituit pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii, iar vicarul „inspectorul” școlilor din vicariat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. După trecerea forțată a parohiilor și preoților greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Leșu (Les) a devenit ortodoxă în componenta Protopopiatului ortodox român Năsăud.

Fondul a fost înregistrat, ordonat, inventariat și pregătit pentru microfilmare în anul 2000.

Ordine şi circulare emise de protopopiat, vicariat, episcopie şi mitropolie, procese verbale ale inspecțiilor vicariale (vizitațiuni canonice), administrarea bunurilor parohiei, inventarele acestora, date statistice privind situaţia la învăţătură şi frecvenţa elevilor, starea şcolii confesionale, personal bisericesc și școlar, activitatea asociaţiilor ASTRA și „Mariana” locale, întocmirea şi eliberarea actelor de stare civilă, treceri de la o religie la alta, probleme discutate în şedinţele senatului parohial.

Permanent

pe probleme, cronologic

10 BN

fără restricții

fără restricții

maghiară ; germană ; română

latină, gotică

745

BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea condordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 2. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 3. Coșbuc Anton, „Obârșia satului Leșu”, în „Arhiva Someșană” nr. 16, Cluj, 1932, p. 100. 4. Coșbuc Anton, „Contribuții la istoricul bisericii din Leșu”, în „Arhiva Someșană” nr. 17, Cluj, 1933, p. 251. 5. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 6. Șotropa Virgil, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994, p. 13-25., pp. 13-26. 7. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în ”Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 8. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

31

0.85

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014