BN-F-00254

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC DOMNEȘTI

1911-1957

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ DOMNEŞTI

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ DOMNEŞTI (RO-Domneşti)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Domneşti. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 la Domneşti exista o parohie greco-catolică. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. În anii 1733 şi 1762 la Domneşti este menţionată existenţa unei biserici de lemn şi a unei case parohiale. În anul 1750 este amintită existenţa unei biserici la Domneşti. În anul 1839 la Domneşti a fost construită o nouă biserică de lemn cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (după alte date în anul 1840). Biserica a fost construită prin colecta benevolă a credincioşilor. În anul 1888 biserica din Domneşti a fost renovată. În anul 1924 s-a refăcut acoperişul bisericii. După cel de-al doilea război mondial credincioşii greco-catolici au primit în custodie de la comunitatea luterană din Domneşti biserica şi casa parohială ce aveau uşile şi geamurile deteriorate în urma războiului. În anul 1733 biserica greco-catolică din Domneşti deţinea terenuri arabile de 3 cubuli (circa 1,5 iugăre) şi fânaţ de 4 care (circa 2 iugăre). În anul 1750 parohia dispunea de 1 teren intravilan, terenuri arabile de 3 cubuli (circa 1,5 iugăre) şi fânaţ de 2 care (circa 1 iugăr). În anul 1762 biserica avea terenuri arabile de 4 cubuli (circa 2 iugăre) şi fânaţ de 2 care (circa 1 iugăr). La mijlocul secolului al XIX-lea parohia greco-catolică Domneşti avea în proprietate peste 40 de iugăre de teren. Porţiunea canonică (terenurile bisericeşti aflate în folosinţa preotului) din Domneşti, cea mai mare din zonă, fusese obţinută, după cum spune protopopul greco-catolic Ioan Maier, de la groful Lázar, singurul stăpân feudal al satului, care îl aprecia pe preotul predecesor din Domneşti, în grija căruia îşi lăsa afacerile economice atunci când era plecat. În anul 1896 veniturile preotului din Domneşti erau de 228 florini şi 67 creiţari. În anul 1903 porţiunea canonică a preotului greco-catolic Mihail Bungărdean din Domneşti era de 32 iugăre şi 1560 stânjeni pătraţi, fiind cea mai mare dintre toate parohiile Protopopiatului greco-catolic Bistriţa. În anul 1919 preotul greco-catolic din Domneşti avea în folosinţă 34 iugăre şi 1401 stânjeni pătraţi teren arabil, 24 iugăre şi 1220 stânjeni pătraţi fânaţ, 1 parte din păşunea foştilor iobagi şi 1 parte din pădurea foştilor iobagi. Din exploatarea pământului preotul obţinea anual suma de 364 coroane. În perioada 1913-1918 preotul din Domneşti primea în medie 20 de mierţe de cucuruz anual. Preotul din Domneşti a încercat în anul 1858 introducerea zilei de lucru, deşi aceasta nu era aici în uz. „De bunăvoie - spuneau în anul 1858 sătenii din Domneşti - nu ne vom da iobagi popii, dar dacă ziua de lucru se va introduce şi în alte sate, ne vom pleca şi noi”. Acest lucru nu s-a întâmplat însă. În perioada 1913-1918 suma medie a veniturilor stolare (banii plătiţi de către credincioşi preotului în schimbul serviciilor religioase ale acestuia) ale preotului din Domneşti era de 70 coroane. Preotul din Domneşti mai primea de la stat în anul 1919 ca şi adaus de salariu 1719 coroane, ca şi spor de vechime 910 coroane şi 44 fileri şi ca adaos extraordinar datorită devalorizării accentuate a monedei în perioada primului război mondial 3600 coroane. Astfel, preotul primea în total 6229 coroane şi 44 fileri. În anul 1947 parohia poseda 43 iugăre și 588 stânjeni pătrați de teren (din care 21 iugăre și 187 stânjeni pătrați teren arabil, 17 iugăre și 1011 stânjeni pătrați fânațe, 546 stânjeni pătrați pășune, 2 iugăre și 290 stânjeni pătrați grădină și 2 iugăre și 154 stânjeni pătrați teritoriul cimitirelor). În anul 1733 la Domneşti activa preotul greco-catolic Dumitru. În anul 1750 aici funcţiona 1 preot şi 1 cantor. În anul 1762 la Domneşti activau 2 preoţi greco-catolici. Tradiţia menţionează că în perioada în care preotul Dumitru a activat la Domneşti, alături de el a funcţionat şi un alt preot, Gavril. În anul 1769 preotul greco-catolic Nicolae (Nikulaje) din Domneşti primea un ajutor bănesc de 12 florini din fondul de 10 000 de florini renani acordat de către împărăteasa Maria Tereza preoţilor din Episcopia greco-catolică de Făgăraş pentru consolidarea unirii cu biserica Romei. Un alt preot care a activat la Domneşti a fost Gavril Bota. În perioada 1825-1830 la Domneşti a activat preotul Ioan Pop, iar între 1831-1858 preotul Gavril Moldovan. În perioada 1856-1858 Gavril Moldovan a fost ajutat de către fiul său, Pavel Moldovan, care era preot în Sărăţel. După încetarea din viaţă în anul 1858 a lui Gavril Moldovan, în parohia Domneşti a funcţionat în perioada 1858-1875 Pavel Moldovan, iar în intervalul 1875-1917 Mihail Bungărdean. În perioada 1907-1913 alături de Mihail Bungărdean a funcţionat preotul cooperator (ajutător) Aurel Bungărdean. În anul 1918 parohia Domneşti a fost administrată de preotul interimar Nechita Suia din parohia Neţeni, în anul 1919 de către protopopul greco-catolic Alexandru Pop, iar în 1920 şi 1921 din nou de către preotul Nechita Suia din parohia greco-catolică Neţeni. În intervalul 1921-1931 la Domneşti a activat preotul Valeriu Cuieşdean. La sfârşitul anului 1931 şi la începutul anului 1932 parohia Domneşti a fost administrată de protopopul greco-catolic al Budacului Ioan Pop şi de preotul din Sântioana Teodor Bindea. În perioada 1932-1946 la Domneşti a activat preotul Nichifor Buta, iar între 1946-1948 preotul Vasile Ţărmure. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1762 parohia greco-catolică Domneşti a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Copru, între 1825-1925 din Protopopiatul greco-catolic Bistriţa, iar în perioada 1930-1948 din Protopopiatul greco-catolic Budac, care au aparţinut în perioada 1733-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie înfiinţată în anul 1721) şi în perioada 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2011.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DOMNEȘTI

Privind construcţia bisericii, Reuniunea Mariana a femeilor române unite şi probleme financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română germană maghiară

latină

253

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Protopopiatul greco-catolic Bistriţa. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislație: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Ghițan Teodor I., „Raionul și orașul Bistrița. Monografie economică”, Cluj, 1955. Goga Ioan, „Moartea arhidiaconului Ioan Pop din Mărişel”, în ziarul „Năzuinţa”, Anul III, Nr. 89, 11 august 1940, p. 3. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Retegan Simion, Parohii, biserici şi preoţi din Protopopiatul greco-catolic al Bistriţei la mijlocul secolului al XIX-lea, în ,,Revista Bistriţei", nr. VII, Casa Editorială Glasul Bucovinei, Iaşi-Rădăuţi, 1993. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

1

0.10

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014