BN-F-00212

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC NĂSĂUD

1850-1944

niv.Fond

Parohia greco-catolică Năsăud

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ NĂSĂUD (RO-Năsăud)

1700 (ca.)-1948

Până în secolului XVII, Năsăudul, atestat documentar din anul 1245, avea, ca și în celelalte localități de pe Valea Someșului, o populație compusă în majoritatea ei din români ortodocși. După 1698-1701, când o parte a clerului şi a credincioşilor din Transilvania au acceptat unirea cu Biserica Romei, parohia figurează în documente și în conscripțiile confesionale din 1733 și 1750, în componența Protopopiatului greco-catolic al Năsăudului și a Episcopiei greco-catolică din Blaj. Din recensământul confesional efectuat la 25 mai 1761 de comisarii districtuali aflăm că biserica din Năsăud a fost construită în urmă cu 300 de ani de „neuniți”, că tulburările confesionale provocate de mișcarea de revenire la ortodoxie conduse de călugărul Sofronie au început în localitate din martie 1760 și că în momentul anchetei mai sunt declarați uniți doar membrii a 6 familii și preoții Tănase, Dumitru, Maftei și Arsene. Același recensământ realizat în paralel de către protopopul unit, a fost probabil favorabil părții unite, întrucât rezultatul definitiv stabilit de comisia aulică prin compararea datelor prezentate de cei doi anchetatori și comunicat în 24 iulie 1761, concluzionează că, în Năsăud, biserica se adjudecă celor 246 locuitori și 6 preoți declarați uniți. Cu ocazia înființării graniței militare năsăudene (1762-1763), autoritățile imperiale au impus trecerea forțată la religia greco-catolică a localităților de pe teritoriul Regimentului II românesc de graniță. Începând din anul 1786, când protopopiatul Năsăud a fost ridicat la rangul de vicariat, parohia s-a aflat în componența Vicariatul Rodnei, cu sediul în Năsăud, în cadrul Episcopiei Făgăraşului iar după înfiinţarea episcopiei de Gherla în anul 1853, subordonat ei și Mitropoliei de Alba-Iulia și Făgăraș. În șematismele eparhiale se menționează că biserica s-a zidit în anul 1884. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, chezaș al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895 când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii iar vicarul „inspectorul” școlilor din vicariat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. După trecerea forțată a parohiilor și preoţilor greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Năsăud a devenit ortodoxă în componenţa Protopopiatului ortodox român Năsăud.

Fondul a fost preluat în anul 1978 și reordonat, inventariat și pregătit pentru microfilmare în anul 1998.

Parohia ortodoxă română Năsăud I.

Documentele fondului conțin informații referitoare la : ordine şi circulare emise de Episcopie şi Mitropolie și Vicariat, probleme discutate în şedinţele curatoratului şi ale senatului parohial, administrarea bunurilor parohiei, inventarele acestora, administrarea şcolii confesionale din localitate, organizarea învăţământului, personalul bisericesc și şcolar, situaţii statistice, activitatea asociaţiilor „Mariana” ASTRA şi AGRU locale, întocmirea şi eliberarea actelor de stare civilă, treceri de la o religie la alta.

Permanent

pe probleme cronologic

10 BN

fără restricții

fără restricții

română ; maghiară

latină

210

BN-F-00062 VICARIATUL GRECO-CATOLIC AL RODNEI ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ ; BN-F-00655 OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC LUȘCA ( între 1869-1879 Lușca a fost filie a parohie Năsăud)

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea concordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XII-XIV”, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 85-105. 2. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în ”Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 3. Mândrescu Gheorghe, „Biserici de lemn din Țara Năsăudului și din Ținutul Bistriței”, în „Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, Porumb Marius (coordonator), Editura Arhiepiscopiei, Cluj-Napoca, 1982, pp. 161-192. 4. Onofreiu Adrian, „Contribuții documentare referitoare la construirea bisericii greco-catolice din Năsăud”, în „Convergențe etnoculturale. In honorem Mircea Prahase”, editori, Adrian Onofreiu, Lucian Vaida, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2012, pp. 201-216. 5. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 6. Șotropa Virgil, „Contribuții la istoria bisericească”, în Arhiva Someșană, nr. 21, Năsăud, 1937, pp. 453-478. 7. Șotropa Virgil, Dr. Ciplea Alexandru, „Năsăudul”, Cultura Națională, București, 1923. 8. Șotropa Virgil, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994, p. 13-25., pp. 13-26. 9. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 10. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

41

1.50

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014

Public

Fără restricții

Nu este cazul

dosare generale (30 de ani)

30