BN-F-00199

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC ȘIEUȚ

1833-1948

niv.Fond

Parohia greco-catolică Șieuț

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ŞIEUŢ (RO-Şieuţ)

1700 (ca.)-1949

Localitatea este atestată documentar din anul 1319. „Șieuțul a fost avanpost al coloniilor săsești așezate pe această vale, la poalele munților, pe pământ nobiliar și totodată prima colonie din care sașii au fost izgoniți de către românii care se revărsau fără încetare dinspre munți” menționează Julius Orendi, într-un istoric al comunității săsești. Din punct de vedere confesional, ca și celelalte parohii românești din zonă, până la sfârșitul secolului XVII, aceasta era ortodoxă. Înainte de unirea cu biserica Romei cât și în momentul unirii, Șieuțul era sediu de protopopiat ortodox român. După 1698-1701, când o parte a clerului și a credincioșilor din Transilvania au acceptat unirea cu Biserica Romei, parohia a devenit greco-catolică. Protopopul Costin din Șieuț a fost unul dintre cei 7 protopopi care, alături de episcop și notarul clerului, au constituit grupul promotor al unirii cu Biserica Romei și au participant la sinoadele care au adoptat declarația de unire. În timpul mișcării de revenire la ortodoxie declanșată de Sofronie în 1760, comunitatea din Șieuț au oscilat între ortodoxie și unire. În 1764/1765 localitatea a fost integrată în Regimentul II român de graniță năsăudean. La de militarizare, autoritățile imperiale au impus trecerea forțată la religia greco-catolică a localităților Regimentului II românesc de graniță. Înainte de această dată, Șieuțul făcea parte din comitatul Cluj iar locuitori ei aveau statutul de iobagi. Biserica din localitate a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Monor, apoi din Vicariatul greco-catolic al Rodnei (1786-1851), din cadrul Episcopiei Făgărașului și, după înființarea Protopopiatului greco-catolic al Budacului în anul 1851, de acest protopopiat, subordonat Mitropoliei de Alba-Iulia și Făgăraș. În șematismele eparhiale se menționează că biserica s-a zidit în anul 1840. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, chezaș al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895 când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii, iar protopopul „inspectorul” școlilor din protopopiat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. După trecerea forțată a parohiilor și preoților greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Șieuț a devenit ortodoxă în componenta Protopopiatului ortodox român Bistrița.

Fondul a fost preluat în anul 1978 și reordonat, inventariat și pregătit pentru microfilmare îm anul 2001.

Parohia ortodoxă Șieuț

Informații referitoare la : administrarea bunurilor parohiei, inventarele acestora, administrarea şcolii confesionale din localitate, organizarea învăţământului şi liste cu elevii absenţi, personal bisericesc și școlar, situaţii statistice şcolare şi bisericeşti, întocmirea şi eliberarea actelor de stare civilă, treceri de la o religie la alta, lista proprietarilor din localitate şi proprietăţile lor (limba germană) 1841.

Permanent

Pe probleme cronologic

10 BN

fără restricții

fără restricții

germană ; maghiară ; română

gotică, chirilică, latină

197

BN-F-00062 VICARIATUL GRECO-CATOLIC AL RODNEI ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea concordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XII-XIV”, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 85-105. 2. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 3. Orendi Julius, „Ultimii sași din Șieuț”, Hermannstadt, 1912, cu prefața și traducere de Marcu Albin, București 1983, mss. la SJAN Bistrița-Năsăud. 4. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 5. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 6. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

25

0.85

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014