BN-F-00189

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC ZAGRA

1827-1962

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ZAGRA

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ZAGRA (RO-Zagra)

1699-1948

21.06.1699

Parohia greco-catolică Zagra s-a înfiinţat prin transformarea parohiei ortodoxe, la 21.06.1699, când preotul Petru Cute a fost hirotonit de către episcopul Atanasie. În anul 1761 credincioşii din Zagra declarau că au auzit numai înainte cu un an că preoţii lor sunt greco-catolici. În anul 1761 cei 10 preoţi şi 5 credincioşi au spus că ei au fost consemnaţi de către protopop ca fiind greco-catolici. Restul credincioșilor s-au declarat ortodocşi. În anul 1762 cei 10 preoţi şi 273 familii s-au declarat greco-catolice. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Acestea îi dădeau dreptul de a administra toate sacramentele (cu excepţia sacramentului hirotonirii). Ancheta din anul 1761 dezvăluia faptul că la Zagra existau 2 biserici de lemn. Una era mai veche, fiind clădită de către sat pe pământ comunal şi când s-a deteriorat credincioşii au clădit alta nouă. Despre obiectele de cult ştim că Voloşca a dăruit bisericii o carte şi alţi credincioşi au dăruit diferite obiecte. În anul 1780 biserica a fost renovată şi zugrăvită de nişte meşteri bănăţeni. În anul 1842 s-au restaurat uşile şi ferestrele şi s-a construit corul pentru şcolari, iar în 1852 s-a schimbat şindrila şi s-a întărit acoperişul şi turnul. La începutul secolului XX biserica se afla într-o stare avansată de degradare. Biserica a fost demolată în anul 1914, când pe locul ei s-au început lucrările la biserica de zid. În biserica nouă de zid s-a păstrat un timp iconostasul bisericii demolate, care a fost vândut ulterior parohiei Mireş. A doua biserică de lemn, a fost construită în anul 1719 de către Ion Zinveliu şi fratele său popa Petrea, pe cheltuiala lor. Vasile Zinveliu, fratele preotului Flore Zinveliu „a lăsat să picteze biserica cu 30 florini”. Pentru cumpărarea clopotului mare au contribuit Vasile Zinveliu cu 50 de florini şi preoţii Flore şi Petru cu 30 de florini. În anul 1759 această biserică a fost acoperită, Luca Zinveliu plătind pentru această lucrare suma de 78 de florini din moştenirea de la tatăl său. Din anul 1851 în această biserică nu s-a mai slujit, acoperişul şi turnul fiind deteriorate, biserica fiind demolată în anul 1903. Din materialul rămas s-a construit o clopotniţă unde s-au aşezat clopotele bisericii. Clopotele au fost confiscate de către autorităţile maghiare în perioada primului război mondial. În perioada 1914-1918 a fost construită biserica de zid. În anul 1936 credinciosul Gavrilă Onişor a cumpărat biserica veche de lemn din Perişor (construită în 1640; refăcută în urma unui incendiu în 1785) şi a transportat-o la Zagra instalând-o lângă cimitirul numit „Pe Pod”. În anul 1723 este menţionată existenţa la Zagra a unei „case preoţeşti”. În 1767-1768 parohia Zagra dispunea de 4 rânduri de odăjdii. În anul 1714 pământurile bisericeşti puteau întreţine un singur preot. În anul 1733 biserica poseda terenuri arabile cu o capacitate de 4 cubuli (2 iugăre). În anul 1750 biserica deţinea terenuri arabile de 4 cubuli (2 iugăre) şi fânaţe de 2/1 care. În anul 1761 biserica avea terenuri cu o capacitate de 16 mierţe (4 cubuli adică 2 iugăre) în Şesul Perelor, în Lupişte, în Meri Iuan, în Pleşcuţa, în Comoară, în Roj, în Hotar, la Fântâna Creţii şi o grădină de 2 mierţe (0,5 cubuli, adică 0,25 iugăre) la casa lui Tănase a popii. Terenurile bisericeşti erau folosite de preoţi. În 1762 pământurile bisericeşti însumau terenuri arabile de 3 cubuli (1,5 iugăre) şi fânaţ de 1 car (0,5 iugăre). În perioada 1894-1896 biserica deţinea 28 iugăre de teren. În anul 1947 parohia poseda 52 iugăre şi 886 stânjeni pătraţi de teren (16 iugăre şi 544 stânjeni pătraţi teren arabil, 30 iugăre şi 1225 stânjeni pătraţi păşune, 5 iugăre şi 717 stânjeni pătraţi fânaţe). În anul 1705 preotul Matei (Matei al popii Petru ?) din Zagra s-a plâns în soborul de la Alba Iulia împotriva primarului din Bistriţa deoarece acesta a numit în locul său alt protopop. În anul 1706 preotul Gavril „predicator şi notar jurat” scria primarului bistriţean Werner că preotul Matei are numeroase plângeri „că face nelegiuiri cununând rudenii deaproape”. În anul 1714 la Zagra activau 5 preoţi, din care 2 locuiau în casa parohială, iar ceilalţi 3 în case săteşti supuse dării. Preoţii foloseau pământuri proprii. În anul 1732 judele (primarul) şi bătrânii din Zagra se plângeau din cauza faptului că cei 6 preoţi nu vor să plătească nici un impozit. În anul 1733 la Zagra funcţionau 10 preoţi. Aceştia erau: Matei al popii Petru (hirotonit la Alba Iulia de episcopul Varlaam), Flore Zinveliu (hirotonit la Roman în Moldova de episcopul Gheorghe, acceptat la 25 septembrie 1725 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu Patachi), Vasile (hirotonit de episcopul Atanasie, acceptat la 25 septembrie 1724 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu Patachi), Ionaşcu al popii Simion (hirotonit de Dosoftei, acceptat la 25 septembrie 1725 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu Patachi), Ştefan al popii Vasile (hirotonit de Dosoftei, acceptat la 17 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu), Petru al popii Simion (hirotonit în anul 1712 de episcopul Atanasie), Petru Cute (hirotonit la 21 iunie 1699 de episcopul Atanasie), Ioan Cute (hirotonit la Roman în Moldova de episcopul Gheorghe, acceptat la 29 septembrie 1725 de episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu Patachi), Vasile Cute (hirotonit de episcopul Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu) şi Ioan (hirotonit de episcopul Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu). În anul 1746 protopopul din district şi preoţii greco-catolici Gălan din Leşu şi Andrei din Feldru raportau la cererea magistratului din Bistriţa că în Zagra preotul Flore are fecior căsătorit, care nu e nici preot nici diacon şi cultivă pământuri censuale (supuse dării).Tot în anul 1746 vicarul greco-catolic Petru Aron îi scria primarului din Bistriţa în cauza preotului Petru din Zagra (Petru Cute ?), orb de amândoi ochii şi slăbit de bătrâneţe, pe care oamenii răutăcioşi îl necăjesc, supunând contrar tuturor legilor la contribuţii pe unicul său fiu, sprijin al bătrâneţilor care locuieşte cu dânsul într-o casă. În anul 1750 erau înregistraţi la Zagra 8 preoţi şi 2 îngrijitori ai sacristiei. La 3 mai 1755 capelanul din Gherla, Grigore Silvaşi, recomanda ca Oprea din Zagra să-i succeadă în parohie tatălui său slăbit, nu numai pentru că-l doreau sătenii „ca pe un mai iubit acolo”, ci şi pentru că era „mai destoinic decât alţi competenţi”. Preotul Florea Zinveliu a participat la revolta românilor năsăudeni împotriva magistratului bistriţean. În anul 1757 preotul Florea Zinveliu „a pregătit o mulţime de săteni înarmaţi şi a plecat din Zagra ca un adevărat căpitan spre Mocod”. În perioada 1761-1762 aici funcţionau 10 preoţi: Naşcu, Ursu Burduhos, Hurdea, Ion, Gavril, Florea, Vasile, Andrei, Ion Cute şi Teodor. Ancheta efectuată de către vicecolonelul Entzenberg, comandantul Regimentului II grăniceresc de la Năsăud, în anul 1778 (la 16 martie 1778 Carol baron von Entzenberg a fost înălţat la gradul de vicecolonel) sau în perioada imediat următoare, constata că preoţii din Zagra nu erau prea conştiincioşi în îngrijirea sufletelor. În anul 1784 aici funcţionau 4 preoţi: Ioan, Teodor, Onişor şi Nicolae. În anul 1785 este amintit preotul Vasile, în 1792 preotul George, în 1794 preotul Pantelimon Ursu-Pop (încetat din viaţă în 1814), în 1803 preotul Ioan Zinveliu, în 1808 preotul Irimie, iar în 1811 preotul Dănilă. În perioada 1817-1827 este menţionat preotul Dănilă. În intervalul 1823-1824 a funcţionat ca preot Ioan Marian (viitor vicar al Rodnei), în anul 1827 Alexa Zinveliu, iar începând cu anul 1831 Ştefan Mani (născut în anul 1805, sfinţit ca preot în anul 1831, încetat din viaţă în 1870). Între anii 1835-1842 la Zagra au activat preotul Alexa Zinveliu şi preotul cooperator (preot ajutător) Ştefan Mani. În anul 1867 aici funcţiona preotul Ştefan Mani (încetat din viaţă în 1870). Între 1870-1872 parohia Zagra a fost administrată interimar de preotul Mihail Onişor din Găureni (Aluniş). În perioada 1872-1882 a activat preotul Petru Vârtic (născut în anul 1844, sfinţit ca preot în 1871; mutat la Mocod în 1882). În perioada 1882-1884 parohia este suplinită de preotul Ioan Zinveliu din Poienile Zăgrii. În intervalul 1884-1888 aici a funcţionat preotul Ioan Mani (fiul preotului Ştefan Mani), iar între anii 1888-1924 preotul Ioan Zinveliu (născut în anul 1853, sfinţit ca preot în anul 1877, încetat din viaţă în 1924). În perioada 1924-1927 parohia a fost administrată de fiul său Victor Zinveliu (fiul lui Ioan Zinveliu), preot titular la Mocod. În intervalul 1927-1931 aici a activat preotul Toma Bulea (transferat la Beclean în anul 1931), iar în perioada 1931-1948 preotul Anchidim Drăgan (născut în anul 1891, încetat din viaţă în anul 1952). În perioada 1733-1750 parohia greco-catolică Zagra aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar în intervalul 1786-1948 de Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care făceau parte în perioada 1733-1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721), iar în perioada 1853-1948 din Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie creată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2005.

Parohia ortodoxă română Zagra.

Privind probleme religioase, confesionale, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construirea de biserici, case parohiale, mănăstiri, monumente, şcoli, personalul bisericesc-şcolar, asociaţiile religioase şi culturale, situaţiile statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, şcolare, datele monografice, proprietăţile credincioşilor, economice, juridice, culturale, sanitare, politice, militare, de stare civilă, colectele, financiare, fondurile şcolare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română latină germană maghiară

gotică, latină

187

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj şi fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Chintăuan Ioan, Bolog Mihaela, Pop Florica, „Biserici de lemn din Bistrița-Năsăud - ghid”, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2002. Drăganu Nicolae, „Date privitoare la istoria comunei Zagra”, în „Arhiva Someșană”, nr. 9, Editura Societății Grănicerești „Regna” Bistrița, Năsăud,1928, p. 65-78. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Prahase Mircea, Rus Gavrilă, „Zagra, o monografie posibilă”, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1997. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937. Şotropa V., Ciplea Al., „Documente bisericeşti”, în „Arhiva Someşană”, nr. 2, Tipografia Naţională G. Matheiu, Năsăud, 1925, p. 20-50. Şotropa Virgil, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994.

62

1.45

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014