BN-F-00183

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC ROMULI

1818-1950

niv.Fond

Parohia greco-catolică Romuli

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ROMULI (RO-Romuli)

1773 (ca.)-1948

În memoriul (Majestat-Gesuch) înaintat de foștii grănicerii năsăudeni împăratului austriac în 5 octombrie 1862, se menționează că localitatea Romuli a fost constituită în anul 1773. Satul, cunoscut și sub numele de Strâmba la fel ca unul dintre afluenții Sălăuței care străbate localitatea, a fost desprins din comunitatea Telciu, sistematizat și încorporat în Regimentul II român de graniță sub denumirea Romuli. Din relatarea vizitei întreprinse în anul 1773 de împăratul Iosif al II-lea pe teritoriul regimentului de graniță rezultă că localitatea a fost denumită după celebrele lui cuvinte „Salve, parva nepos Romuli” (Vă salut, mici nepoți ai lui Romulus) cu referire la latinitatea locuitorilor zonei. Din „jurnalul de călătorie” al vizitei aflăm că în data de 13 iulie 1773 împăratul a urmat un traseu „din Telciu la Romuli, pe un drum muntos-mlăștinos. Romuli, sat nou în mijloc de pădure, populat de grăniceri care fugiseră în Moldova. Defrișări puține, trai greu, nemulțumiri mari”. Din punct de vedere confesional, în momentul militarizării, întreaga comunitate a fost declarată greco-catolică. Parohia a aparținut de Vicariatul greco-catolic al Rodnei din cadrul Episcopiei Făgărașului.După înființarea în anul 1853 a Episcopiei greco-catolice de Gherla, Vicariatul greco-catolic al Rodnei a fost subordonat acestuia, care se subordona la rândul săul Mitropoliei de Alba-Iulia și Făgăraș. În șematismele eparhiale se menționează că biserica s-a construit în anul 1768, dovadă că așezarea din Romuli (Strâmba) exista și înainte de recunoașterea oficială a localității din 1773. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, garant al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895, când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din 3 membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii, iar vicarul „inspectorul” școlilor din vicariat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. După trecerea forțată a parohiilor și preoților greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Romuli a devenit ortodoxă și a intrat în componenta Protopopiatului ortodox român Năsăud.

Fondul a fost preluat în anul 1978 cu un inventar de preluare și reordonat/inventariat în anul 2004.

Parohia ortodoxă Romuli

Principalele informații aflate în documentele acestui fond sunt : ordine şi circulare emise de episcopie şi vicariat, corespondenţa cu oficialităţile locale şi centrale, corespondenţa şi apeluri de la ASTRA, Consiliul Naţional Român și Crucea Roşie, referitoare la constituirea de organizaţii locale, organizarea de manifestări culturale, umanitare și politice, personalul bisericesc și școlar, administrarea școlii confesionale și organizarea procesului de învățământ, acordarea de burse, administrarea proprietăţilor bisericeşti, construcții și reparații, inventare ale bisericii și școlii confesionale, problemele discutate în şedinţele adunările senatului senatului parohial și şcolar, situaţii statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, probleme matrimoniale, dispense, eliberarea de extrase din registrele parohiale de stare civilă edinţelor senatului parohial și şcolar 1902-1919, funcţiunile bisericeşti, învoieli de căsătorie, evidenţă a taxelor şcolare, conscripţia credincioşilor, după condica comunităţii grănicereşti, pe anii 1892-1902.

Permanent

pe probleme cronologic.

10 BN

fără restricții

fără restricții

germană ; maghiară ; română

gotică, chirilică, latină

789

BN-F-00062 VICARIATUL GRECO-CATOLIC AL RODNEI ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea condordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 2. Bozac Ileana, Pavel Teodor, „Călătoria împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773”, Cluj, Centrul de Studii Transilvane, 2006. 3. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în ”Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 4. Retegan Simion, „Satele năsăudene la mijlocul secolului al XIX-lea”, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2002. 5. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 6. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 7. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

151

2.30

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014