BN-F-00171

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC BISTRIȚA BÂRGĂULUI

1861-1958

niv.Fond

Parohia greco-catolică Bistrița Bârgăului

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BISTRIŢA BÂRGĂULUI (RO-Bistriţa Bârgăului)

1750 (ca.)-1948

În documentele mai vechi, comunitatea românească de pe Valea Bârgăului apare menționată doar ca Bârgăul Superior și Inferior (de Sus și de Jos), fără a fi enumerate satele componente. Înainte de 1698-1701, când s-a realizat unirea cu Biserica Romei, toate așezările de pe Valea Bârgăului au avut parohii ortodoxe. În conscripția Aron din anul 1750 sunt indicate individual, pentru prima oară, 7 dintre satele bârgăuane în componența Protopopiatul greco-catolic Tăure, printre ele aflându-se și localitatea Bistrița Bârgăului (pe Besztercze). Ca urmare a mișcării de revenire la ortodoxie din anii 1758-1762 conduse de călugărul Sofronie, a emiterii edictelor de toleranță din 13 iulie 1759 și 6 noiembrie 1762 care au condus la refacerea instituțională a bisericii ortodoxe și a numirii în 4 septembrie 1761 a unui episcop ortodox, în persoana lui Dionisie Novacovici, comunitatea din Bistrița Bârgăului s-a divizat confesional între ortodoxie și greco-catolicism. La înființarea graniței militare năsăudene (1762-1763), autoritățile imperiale au impus inițial acceptarea religiei greco-catolice de către toți grănicerii de pe teritoriul Regimentului românesc II de graniță dar, ca urmare a emiterii unui nou decret de toleranță în 1781 care stipula că oficialii și soldații pot aparține și de cultul ortodox, la militarizarea Văii Bârgăului din anul 1783, majoritatea locuitorilor din aceste sate și-au putut păstra religia ortodoxă. Preotul ortodox Vasile Pavel, istorisea la 1876 că, la militarizare, localitatea a fost sistematizată și cele două biserici au fost mutate în noi amplasamente, „cea unită în Strâmba pe locul Popenilor”. La Parohia greco-catolică Bistrița Bârgăului erau afiliați și credincioșii greco-catolici din localitățile : Prundul Bârgăului, Susenii-Bârgăului, Mijlocenii-Bârgăului, Josenii-Bârgăului și Rusu-Bârgăului, unde comunitățile erau majoritar ortodoxe. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, chezaș al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895, când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii iar vicarul „inspectorul” școlilor din vicariat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. De la înființarea ei, această parohie a funcționat mai întâi în componența Protopopiatul greco-catolic Tăure, apoi în cea a Protopopiatul greco-catolic Năsăud (1767-1786),transformat din 1786 în Vicariatul greco-catolic al Rodnei, până când în anul 1948 , în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, parohiile greco-catolice, preoții și credincioșii lor au fost trecuți la religia ortodoxă.

Fondul a fost preluat în anul 1978 și reordonat /reinventariat și pregătit pentru microfilmare în anul 1998.

Parohia ortodoxă Bistrița Bârgăului II.

Fondul conține informații referitoare la : ordine şi circulare emise de vicariat, episcopie şi mitropolie, corespondenţa cu oficialităţile locale şi centrale, problemele discutate în şedinţele comitetelor parohiale şi şcolare, viaţa religioasă, culturală şi socială a comunităţii, personalul bisericesc și școlar, organizarea învățământului, situații școlare și administrarea școlii parohiale, acordare de burse, pagubele cauzate de primul război mondial, administrarea proprietăţilor bisericeşti, construirea și repararea bisericii, școlii și casei parohiale, situaţii statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, situații financiar-contabile, bugete ale parohiei și ale școlii confesionale, probleme matrimoniale, eliberarea de extrase din registrele parohiale de stare civilă, conscripții ale credincioșilor din 1869 și 1902.

Permanent.

pe probleme cronologic.

10 BN

fără restricții.

fără restricții.

maghiară ; română

latină

169

BN-F-00062 VICARIATUL GRECO-CATOLIC AL RODNEI ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea condordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Brici Alexandru - preot paroh, „Parohia ortodoxă română Bistrița Bârgăului II”, în „Protopopiatul ortodox român Bistrița - Monografie Album”, Editura Karuna, Bistrița, 2011, pp. 62-63. 2. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XI-XX”, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 241-255. 3. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 4. Ghițan Teodor, „Istoria comunei Borgo-Bistrița de popa Vasile Pavel”, în „Arhiva Someșană” nr. 23, Năsăud, 1938, pp. 469-475. 5. Hogiu Leon, „Bistrița Bârgăului, repere monografice”, Edit. Mesagerul, Bistrița, 2012. 6. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 7. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 8. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

41

0.60

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014