BN-F-00507

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC CHIRALEȘ

1873-1972

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ CHIRALEŞ

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ CHIRALEŞ (RO-Chiraleş)

1701-1948

1948

Parohia greco-catolică Chiraleş este menţionată pentru prima dată în 1733, în plângerile lui Inochentie Micu Klein adresate împăratului Carol al VI-lea. La aceea dată parohia era subordonată Protopopiatului Kaporului (Coprului) şi avea 58 de familii, 265 de suflete, preot fiind Popa Vasile. Proprietăţile parohiei erau: un teren fânaţ „de 8 care de fân”, un 1 jugăr jumătate teren arător, casa parohială şi biserica din lemn (construită probabil la 1700). După înfiinţarea Protopopiatului de Bistriţa, în anul 1780, parohia a fost subordonată acestuia. În 1794 preot era Ioan Anca, venit din Chioar, comuna Ciolt. Reorganizarea bisericii greco-catolice (1835) a făcut ca Episcopia greco-catolică de Alba-Iulia să fie împărţită în 11 decanate, fiecare având în subordine arhidiaconate. Decanatul şi vicariatul Rodnei cuprindea arhidiaconatele: Rodna şi Bistriţa, de care ţinea parohia Chiraleş. Imediat după desfiinţarea în anul 1851 a Regimentului II de graniţă, din cauza comunicaţilor îngreunate, Vicariatul Rodnei a propus ca satele situate „după târg“ să fie constituite într-un protopopiat, care să ţină de Vicariat. Astfel a fost organizat Protopopiatul Budacului. Parohia Chiraleş a rămas în subordinea Protopopiatului de Bistriţa. După înfiinţarea Episcopiei de Gherla (1853) existau 2 arhidiaconate şi 3 vicariate: Năsăud, Şimleul Silvaniei şi Maramureş. Vicaritul Năsăudului avea în subordine 3 districte (vicearhidiaconate), cel al Rodnei, Budacului şi Bistriţei. Protopopiatul Bistriţei având o relaţie de dependenţă ierarhică directă faţă de Episcopia de Gherla, vicarul năsăudean îşi păstra totuşi statutul de preeminenţă asupra protopopului de Bistriţa. În Şematismul din anul 1877, parohia apare în documente cu biserică de piatră. Sub patronatul preotului memorandist, Alexandru Anca s-a ridicat localul de şcoală, în anul 1882 , pe locul donat de groful Banffy Lajos ( în anul 1842). „pentru ca stăpânirea să nu ia dreptul parohiei de a susţine şcoala şi de a deschide şcoală de stat cu limba de predare maghiară”. În anul 1899 numărul credincioşilor greco-catolici se ridica la 447 din totalul de 956 de suflete. Principalele atribuţii ale preotului au rămas până în zilele de astăzi aceleaşi, şi anume acelea: de a administra toate sacramentele (botezul, căsătoria, împărtăşirea, înmormântarea, etc) cu excepţia hirotonisirii, de-a iniţia credincioşii în chestiuni de credinţă, fiind îndrumător moral şi spiritual al acestora, preotul avea şi îndatoriri administrative - de a ţine matricolele, de a redacta informările cerute de Episcopie, de a administra averea bisericească, de a ajuta autorităţile civile la conscrierea tinerilor la armată şi miliţie, de a conscrie casele şi a populaţia. Un rol important le revenea preoţilor şi în domeniul matrimonial, fiind cei care uneau tinerii în sfânta taină a căsătoriei, dar şi cei ce puteau influenţa decizia comisiei vicariale de separare temporară sau despărţirea definitivă a soţilor. De o mare importanţă erau îndatoririle de natură şcolară şi educaţională. Ei erau obligaţi a catehiza în şcoala elementară patru ore săptămânal, în afara catehezelor din biserică. În anul 1948, biserica unită a desfiinţată, iar clerul şi credincioşii au trecut la religia ortodoxă.

Fondul a fost reinventariat şi pregătit pentru microfilmare în anul 1999.

O grupă importantă de documente o constituie circularele episcopale şi vicariale, dar şi corespondenţa purtată cu aceste instituţii superioare, documente ce relevă problemele de cult şi administrative. Documentele referitoare la activitatea legată de şcolile confesionale şi personalul şcolar sunt: situaţiile statistice, programele şcolare şi planurile de învăţământ, care oferă o multitudine de informaţii. Situaţiile cu proprietăţile, contracte de arendare, de vânzare-cumpărare, precum şi de documentele centralizatoare referitoare la veniturile şi cheltuielile parohiei oferă informaţii cu privire la situaţia economică a parohiei. Situaţiile statistice vin şi ele să aducă informaţii cu privire la structura populaţiei, aceste informaţii sunt completate cu documentele referitoare la problemele matrimoniale: acordarea de dispense, foi de zestre, certificate de căsătorie, de naştere, de deces. În fond se păstrează şi documente după desfiiţarea ritului greco-catolic.

permanent

Pe genuri de documente şi apoi cronologic.

10 BN

Fără restricţii

Fără restricţii

română ; maghiară

latină

801

Legislaţie: Monitorul Oficial nr. 164 din 19.07.1948, partea I A; Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A; Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. ; Lucrări edite: 1. Bunea Augustin, "Statistica românilor din Transilvania în anul 1750", în "Transilvania XXX", Sibiu, 1901; 2. Boca Pompei, "Vechimea documentară a localităţilor din judeţul Bistriţa-Năsăud: secolele XI-XX", în "File de istorie", Bistriţa, IV, 1976, pp. 241-255; 3. Suciu Coriolan, "Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania", vol. II, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1967. 4. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

54

0.80

hârtie

CORNELIA VLAȘIN

ISAD(G)

2014