BN-F-00337

SFATUL POPULAR AL ORAȘULUI BISTRIȚA

1945-1989

niv.Fond

SFATUL POPULAR AL ORAŞULUI BISTRIŢA (1950 - 1968) CONSILIUL POPULAR AL ORAŞULUI BISTRIŢA (1968 - 1990)

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BISTRIŢA (RO-Bistriţa*

1950-1990

Legea Nr. 5 din 7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ - economică a teritoriului R.P.R, împărţea teritoriul României în: regiuni, raioane, oraşe, comune. Regiunea avea în subordine raionale şi oraşele de subordonare regională. Raionul era unitatea teritorială, operativă din punct de vedere economic, politic, administrativ, alcătuit din oraşe de subordonare raională şi comune. Se înfiinţau 28 de regiuni, printre care şi regiunea Rodna, având în componenţa sa 4 raioane : Bistriţa, Beclean, Năsăud şi Vişeu, şi oraşul Bistriţa ca oraş de subordonare regională. Alegerea deputaţilor Sfaturilor Populare s-a făcut pe baza Legii Nr. 6/1950. Din septembrie şi până în decembrie 1950, când s-a emis Decretul Nr. 259/1950 privind organizarea şi funcţionarea Sfaturilor Populare, la nivelul raioanelor au funcţionat Comitetele Provizorii ale Sfaturilor, organisme care au preluat atribuţiile Comitetele Provizorii Judeţene şi de plasă, dar adaptate la noile condiţii. Decretul Nr. 331/1952, reduce numărul regiunilor la 18, astfel este desfiinţată regiunea Rodna, raionul Bistriţa trecând în subordonarea regiunii Cluj, iar oraşul Bistriţa devine oraş de subordonare raională. Ca urmare a modificărilor aduse acestei legi, prin Decretul nr. 12 din 4 ianuarie 1956, oraşului Bistriţa i-au fost înglobate localităţile: Unirea, care a fost comună, Viişoara, care a aparţinut comunei Sărata şi comuna Sigmir, desfiinţată. Prin Legea nr. 3/1960 privind îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului R.P.R, oraşului de subordonare raională Bistriţa i s-au adăugat localităţile Sărata, Ghinda şi Slătiniţa. La baza organizării şi funcţionării Sfatului Popular al oraşului Bistriţa a stat Decretul Nr. 259 /1950. Acesta stabilea sarcinile Sfaturilor populare, şi anume: asigurau respectarea legilor şi înfăptuirea directivelor organelor superioare, contribuiau la întărirea puterii de apărare a ţării, participau la realizarea planului de stat a bugetului, coordonau activitatea întreprinderilor, întăreau gospodăriile agricole, asigurau lichidarea analfabetismului, dezvoltarea învăţământului. Potrivit acestui decret, Sfaturile populare au fost organizate ca organe ale puterii de stat, realizând prin deputaţii aleşi controlul activităţilor de pe teritoriul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, pe patru ani .Sfaturile nu puteau lucra decât în prezenţa majorităţii, iar hotărârile se putea lua doar cu majoritate de voturi. Pe timpul sesiunilor sfaturilor populare se alegea un preşedinte şi un secretar pentru conducerea sesiunilor respective. Organul de execuţie al Sfatului era Comitetul Executiv, comitet ales de Sfaturile populare. Hotărârea Nr. 361 din 1956, stabilea componenţa Comitetelor Executive, şi anume pentru Sfaturile populare orăşeneşti, acestea erau formate dintr-un preşedinte, 2 vicepreşedinţi, 1 secretar, 5-7 membrii. În ceea ce priveşte responsabilitatea acestora, ele răspundeau în faţa Sfaturilor populare care le-au ales, dar şi în faţa Sfaturilor populare superioare. Pe lângă Comitetul Executiv al Sfatului Popular al oraşului Bistriţa funcţionau secţiile: administrativă, sănătate, prevederi sociale, gospodărie comunală şi industrie locală, artă şi cultură, învăţământ, comercială şi agricolă, financiară, planificare, combustibil şi Comitetul de Cultură Fizică şi Sport. Pe lângă acestea mai funcţionau: sectorul cadre, oficiul juridic, secretariatul tehnic şi serviciul administrativ. Sfatul Popular al oraşului Bistriţa şi-a încetat activitatea în anul 1968, în urma intrării în vigoare a Legii Nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României. În baza Legii nr. 57 din 1968, a fost organizat Consiliul Popular al oraşului Bistriţa. Aceiaşi lege stabilea ca atribuţii pentru Consiliile Populare Orăşeneşti următoarele: alegerea Comitetelor executive, stabilirea comisiilor permanente, alegerea şi revocarea membrilor, organizarea aparatului propriu al comitetelor, înfiinţarea organizaţiilor economice, ale instituţilor de învăţământ, de artă şi cultură, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii organelor locale, adoptarea planului economic, agricol şi de sistematizare şi bugetul local. Comisiile permanente erau organizate pe principalele ramuri şi domenii de activitate. În anul 1970, oraşul Bistriţa este ridicat la rangul de municipiu. În anul 1990, Decretul Lege nr. 38 al Frontului Salvării Naţionale abrogă legea dată anterior, astfel că judeţul Bistriţa-Năsăud a fost împărţit din punct de vedere administrativ în 53 de comune, 3 oraşe şi un municipiu. Ca organ de conduce la nivelul oraşului Bistriţa s+a constituit Consiliul Local.

Documentele au fost preluate în anii 1982 , 2012, 2014.

Consiliul Popular al municipiului Bistrița

Principalele genuri de documente sunt: instrucţiuni, decizii, planuri de muncă, sentinţe, hotărâri, situaţii privind procesul de învăţământ, procese-verbale, schiţe planuri referitoare la organizarea activităţii, procesul electoral, reforma agrară, exproprieri, învăţământ, construcţii, etc.

permanente

Pe secţii, în cadrul secţiilor cronologic şi apoi pe probleme.

10 BN

Fără restricţii

Fără restricţii

română

latină

298 (prel. 1/1982) 956 (prel. 2,3/2012 și 4/2014)

Legislație: 1. "Decretul nr. 259/1950 privind organizarea şi funcţionarea Sfaturilor Populare", în "Buletinul Oficial", nr. 122/1950. 2. "Decretul nr. 331/1952 privind modificarea Legii nr. 5/1950 privind raionarea administrativ economică a teritoriului RSR", în "Buletinul Oficial", nr. 50 din 27 septembrie 1952. 3. "Decretul nr. 12/1956 cu privire la modificarea Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului RSR", în "Buletinul Oficial", nr. 1 din 10 ianuarie 1956 4."Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă", în "Buletinul Oficial nr. 17 din 17 februarie 1968.

3792

131.10

hârtie

CORNELIA VLAŞIN

ISAD(G)

2014