BN-F-00308

CARTEA FUNCIARĂ BISTRIȚA

1861-1949

niv.Fond

CARTEA FUNCIARĂ BISTRIȚA

CARTEA FUNCIARĂ BISTRIȚA (RO-Bistrița)

1871-

01.10.1871

Denumirea oficială a instituţiei a fost Cartea Funciară Bistriţa. Ea s-a înfiinţat la 01.10.1871 şi și-a încetat existența în anul 1952. Actele legislative care au reglementat activitatea Cărţii Funciare Bistriţa au fost: Regulamentul de carte funciară din 15 decembrie 1855, Ordonanţa nr. 2784 din 8 noiembrie 1867 a Ministerului de Justiţie, Legea I din anul 1868, Ordonanţa nr. 264 din 5 februarie 1870 a Ministerului de Justiţie, Legea XXXI din 8 iunie 1871, Legea XXXII din anul 1871, Ordonanţa nr. 30174 din 12 octombrie 1872 a Ministerului de Justiţie, Legea LXI din anul 1881, Legea pentru unificarea dispozițiunilor din legea de organizare judecătorească privitoare la ministerul public, la numiri, înaintări și disciplină din 25.06.1924, Legea pentru organizarea judecătorească din 20.08.1938, Legea Nr. 341 pentru organizarea judecătorească din 03.12.1947 şi Legea Nr. 5 pentru organizarea judecătorească din 03.06.1952. Sub denumirea de Carte funciară (sau funduară) se înţeleg instituţiile de drept civil specifice pentru Transilvania, Banat şi Bucovina, unde se păstrează registrele de publicitate imobiliară, numite cărţi funciare. Statul austriac a introdus cărţile funciare în primul rând pe teritoriul graniţei militare pentru a consolida situaţia materială a populaţiei de aici şi de a o lega indirect de pământ, prin garantarea de către stat a proprietăţii cu ajutorul instituţiei cărţilor funciare. Instanța de carte funciară s-a introdus la Bistrița la 1 octombrie 1871. Legea XXXI din 8 iunie 1871 privind organizarea judecătoriilor de primă instanţă şi Legea XXXII din 1871 despre înfiinţarea tribunalelor şi judecătoriilor de plasă de primă instanţă reglementa funcţionarea judecătoriilor regale cercuale (Kiraly Jarasbirosagok). Acestea exercitau în raza lor de activitate atribuţii de carte funciară (judecarea cauzelor de carte funciară intrau în atribuţia tribunalelor). Legea pentru unificarea dispozițiunilor din legea de organizare judecătorească privitoare la ministerul public, la numiri, înaintări și disciplină din 25.06.1924 prevedea ca la judecătoriile pe lângă care se afla o secţie a cărţilor funciare să funcţioneze unul sau mai mulţi directori de carte funciară în funcţie de nevoile serviciului. Judecătoria de ocol Năsăud a funcţionat și ca instanţă de carte funciară. Legea pentru organizarea judecătorească din 20.08.1938 stabilea că în măsura introducerii cărţilor funciare, la judecătoriile în circumscripţia în care se punea în aplicare noua lege funciară să se înființeze câte o secţie de carte funciară. La judecătoriile unde exista serviciul de carte funciară unul dintre judecători era însărcinat de către judecătorul şef să îndeplinească şi îndatoririle ce decurgeau din legile, regulamentele, ordonanţele şi decretele referitoare la cărţile funciare. În anul 1938 la Judecătoria mixtă Bistriţa funcţionau 1 director de carte funciară și 2 ajutori de directori de carte funciară. Legea pentru organizarea judecătorească din anul 1947 stabilea ca la judecătoriile unde exista serviciu de carte funciară, unul dintre judecători să fie desemnat prin decizie de către ministrul justiţiei ca judecător de carte funciară. Colile de carte funciară individuale ale locuitorilor au fost înscrise în cadastrul din anul 1872. În anul 1947 la judecătoriile unde exista serviciu de carte funciară, unul dintre judecători era desemnat prin decizie de către ministrul justiţiei ca judecător de carte funciară. În anul 1952 judecătoriile şi-au încetat existenţa astfel că actele de carte funciară au fost preluate de către Notariatul de Stat. Cărţile funciare sunt de 3 feluri: locale, centrale şi miniere. Cărţile funciare din zona Bistriţei sunt locale. Cărţile funciare locale descriu toate imobilele aparţinând domeniului public şi particular, cu excepţia râurilor, drumurilor, străzilor şi pieţelor publice. Pentru acestea nu se întocmesc cărţi funciare, dar ele se trec totuşi pe harta cadastrală care completează cartea funciară a localităţii, unde primesc numere topografice. De asemenea, nu se înscriu în cărţile funciare locale căile ferate şi canalele, deoarece pentru ele se întocmesc cărţi funciare centrale, conform Legii I din anul 1868 şi Legii LXI din anul 1881. Cărţile funciare locale se redactează pe localităţi, completându-se câte o coală (fasciculă) de carte funciară pentru fiecare imobil din acea localitate, coli care se numerotează în continuare, începând cu nr. 1 pentru fiecare localitate. Toate colile de carte funciară formează registrul funciar al localităţii respective. Colile funciară se compun din titlu şi din trei părţi, care alcătuiesc fiecare câte o foaie separată. Astfel, foaia A este foaia posesiei (de avere) şi conţine numărul topografic, descrierea imobilelor deţinute în proprietate în diferite parcele de către o familie sau o persoană, precum şi suprafaţa în iugăre şi stânjeni pătraţi. Foaia B este foaia proprietăţii, ea conţinând numele proprietarilor funciari şi actul juridic pe baza căruia a fost dobândit imobilul, precum şi schimbările ulterioare ale proprietarilor care au dobândit în timp dreptul de proprietatea asupra imobilului respectiv. În foaia C, care este foaia sarcinilor (greutăţilor), se înscriau servituţile, dreptul de uzufruct şi creanţele asupra imobilului. Cărţile funciare se completează cu hărţile (planurile) de carte funciară, cu actele privitoare la înscrieri şi cu registrul de intrare. Acestea formează dosarele şi registrele auxiliare ale cărţilor funciare. Harta (planul) cuprinde toate parcelele din comună, sat sau oraş, cu indicarea numărului topografic a fiecăruia.De pe fiecare act în temeiul căruia se face înscrierea în cartea funciară se reţine o copie a cărei conformitate cu originalul se adevereşte din oficiu. Aceste copii împreună cu cererile de înscriere, deciziile, se păstrau la arhivă, alcătuind dosarele cărţii funciare. Înscrierile în cartea funciară sunt de 3 feluri: intabulări, prenotări şi notări.

Fondul a fost preluat în anul 1981.

Notariatul de Stat al Judeţului Bistriţa-Năsăud.

Privind constituirea şi evoluţia proprietăţilor, structura, caracterul şi distribuirea proprietăţii, utilizarea terenurilor, ocupaţiile locuitorilor, valoarea pământului, situaţia şi caracterul economiei, structura socială, viaţa cotidiană, date toponimice, situaţia juridică a proprietăţii.

Permanent.

Pe localităţi alfabetic, pe numere de coli de carte funciară.

10 BN

Conform articolului 30 şi a anexei nr. 6 ale Legii 16 din anul 1996 a Arhivelor Naţionale republicată.

Conform articolului 30 şi a anexei nr. 6 ale Legii 16 din anul 1996 a Arhivelor Naţionale republicată.

română germană maghiară

latină

neinventariat

Legislaţie: „A Hatalyos magyar torvenyek gyujtemenye (Magyar torvenytar) 1881-1887 evi torvenyczikkek”, Franklin-Tarsulat Magyar irod. intezet es konyvnyomda, Budapest, 1912. „Buletinul Guberniului provincial pentru Marele Principat Transilvania" 1852-1858. „Buletinul Oficial al Republicii Populare Române”, anul IV, Nr. 31, 19 iunie 1952, Editor: Centrul Poligrafic Nr. 2, Bucureşti. Monitorul Oficial” Nr. 136, 26 iunie 1924, Direcţia Generală a Monitorului Oficial şi Imprimeriilor Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 192, 20 august 1938, partea I, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Centrală, Bucureşti. „Torvenyek gyujtemenye. Az 1871 evi”, Kiadja A M. Kir. Belugyministerium, Budapest, 1908. „Torvenyek gyujtemenye. 1865/67 es 1868 evi”, Kiadja A M. Kir. Belugyministerium, Budapest, 1908. Lucrări: Demeny Paul, „Cărţile funciare”, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1993. Miculescu de Alsó-Kosálly Grigoriu Tamás, „Procedura cărţii funduarie. Traducere elucrată pentru partide şi agenţi”, Tipariu lui Ioane Gött şi fiu Henricu, Braşiovu, 1872. Moldovan Valer, „Despre cărţile funciare şi întăbulări”, Biblioteca populară a Asociaţiunii ASTRA, anul 28, nr. 252-253, 1938. Idem, „Despre Cărțile funduare și intabulări. Îndreptar lucrat la înțelesul și pe seama poporului român dela sate”, Tipariul tipografiei archidiecesane, Sibiiu, 1902. Onofreiu Adrian, „Districtul Năsăud (1861-1876)”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010. Plopu Georgiu, „Părţi elese din dreptul privat maghiar”, tomul I, Dreptul familiar material. Dreptul ereditar, Bucureşti, 1923. Idem, „Părţi elese din dreptul privat maghiar”, tomul II, Partea generală. Dreptul penal, Oradea-Mare, 1929. Pop Iosif, „Îndreptar pentru lucrările pregătitoare la introducerea cărţilor funciare în Transilvania”, Clusiu, 1868.

422.00

hârtie

DOLOGA DORIN

ISAD(G)

2014