BN-F-00275

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN NEGRILEȘTI

1891-1946

niv.Fond

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ NEGRILEŞTI

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ NEGRILEŞTI (RO-Negrileşti)

1683 (ca.)-

Denumirea oficială a instituţiei este Parohia ortodoxă română Negrileşti. Ea s-a înfiinţat probabil în jurul anului 1683 şi există şi în ziua de astăzi. Problemele parohiei erau conduse de adunarea a parohială ca organ deliberativ, formată din toţi membrii majori ai parohiei. Aceasta alegea consiliul parohial, epitropia, comitetul parohial şi membrii mireni în adunarea protopopească şi congresul mitropolitan. Consiliul parohial era organul executiv şi administrativ al adunării parohiale fiind ales dintre membrii acesteia. El era condus de către preot şi se compunea din 10 membrii aleşi în parohiile cu până la 1000 de credincioşi, din 15 membrii în cele cu până la 1500, din 20 membrii în cele cu până la 2000 de credincioşi, din 25 membrii în cele cu până la 2500 credincioşi şi 30 membrii în cele cu peste 2500 credincioşi. Preoţii din parohie, diaconii şi cantorul de strana dreaptă (cantorul prim), sunt membri de drept ai consiliului parohial şi cu vot deliberativ ai consiliului parohial. Epitropii erau şi ei membri de drept ai consiliului parohial, însă numai cu vot consultativ. La şedinţă erau convocaţi atât membri aleşi, cât şi cei de drept şi cei supleanţi. Membrii consiliului parohial lucrau în mod onorific şi se puteau realege. În consiliul parohial erau aleşi şi membrii supleanţi, jumătate din numărul membrilor ordinari. Membrii supleanţi aveau drept de vot numai în lipsa membrilor ordinari. Epitropia parohială administra proprietăţile bisericeşti. Epitropii erau aleşi dintre cei mai merituoşi credincioşi, ei putând fi realeşi. Numărul epitropilor era de 3 în parohiile cu cel mult 300 capi de familie şi 5 în parohiile cu un număr mai mare de capi de familie. Pe lângă consiliul şi epitropia parohială se putea alege în fiecare parohie un comitet parohial special, ce se ocupa cu problemele culturale şi asistenţa socială în parohie. La anchetele efectuate la 01.07.1761 şi 28.02.1762 preoţii Mihali (iobag, avea 6 fii şi 3 fiice; 2 băieţi şi 2 fete erau căsătoriţi „sui iuris”, iar ceilalţi erau celibi „sub patria potestate”) şi Vasilie (iobag, avea 3 fii şi 4 fiice; 2 fete erau căsătorite şi se aflau la casele lor; ceilalţi erau celibi), precum şi enoriaşii Mihuţe Toader, Mihuţe Nistor, Brad Liontie şi Siga Ion din Negrileşti s-au declarat greco-catolici. În conscripţia finală din anul 1762 cei 2 preoţi s-au declarat greco-catolici, iar toate cele 150 de familii (circa 750 locuitori) s-au declarat ortodoxe. În anul 1766 parohia Negrileşti era ortodoxă şi făcea parte din Protopopiatul ortodox Chiuieşti. Toate cele 142 de familii din Negrileşti erau în anul 1767 ortodoxe. În acelaşi an, 1767, la Negrileşti funcţiona preotul ortodox Ioan Muntean, originar din sat. Triumful ortodoxiei la Negrileşti faţă de greco-catolicism poate avea câteva explicaţii. În primul rând preotul ortodox era localnic, ceea ce îi oferea un plus de credibilitate. Funcţionarea până în anul 1761 a mănăstirii ortodoxe de la Negrileşti a constituit un factor de iradiere a ortodoxiei în zonă. Apoi, sediul protopopiatului ortodox de la Chiuieşti se afla mai aproape de Negrileşti decât sediul protopopiatului greco-catolic de la Căşeiu. O serie de comunităţi vecine, cum au fost Ciceu Giurgeşti şi Uriu s-au declarat de asemenea ortodoxe, influenţând şi comunitatea din Negrileşti. Conducătorul Protopopiatului greco-catolic Căşeiu, Dumitru Kassai, s-a numărat printre protopopii care s-au împotrivit numirii la conducerea Episcopiei greco-catolice de Făgăraş a lui Atanasie Rednic, fapt pentru care a fost convocat la Sibiu şi închis pentru un timp. În anul 1798 o parte a credincioșilor parohiei Negrileşti a trecut la greco-catolicism. În jurul anului 1820 numărul familiilor ortodoxe scăzuse la 42 (în anul 1830 erau înregistraţi 840 locuitori). În anul 1857 din cei 1100 locuitori 404 erau ortodocşi (alţi 601 erau greco-catolici, 5 romano-catolici, 36 evanghelici şi 54 izraeliţi). În perioada 1889-1891, aproape 40 de familii ortodoxe au trecut la greco-catolicism ca urmare a favorurilor promise de preotul greco-catolic Constantin Iuga (ce a acţionat în acest fel din dorinţa de a-şi spori numărul credincioşilor şi la îndemnul autorităţilor administrative). Protestele înaintate de către preotul ortodox din Negrileşti primpretorelui plasei Dej în anul 1890 împotriva mijloacelor ilegale de propagandă confesională a preotului greco-catolic au rămas fără rezultat, pretura luându-i apărarea acestuia din urmă. Se pare că prima biserică din Negrileşti nu a fost construită de comunitatea locală, ci de un nobil român localnic. Conform tradiţiei, biserica de lemn a fost construită sub conducerea nobilului Indrei Drăşan (Dreasan, Drăgşan) – zis Dănuţ, care a murit în luptele cu tătarii între Reteag şi Uriu în anul 1717. Statistica din anul 1733 menţionează existenţa la Negrileşti a unei biserici şi a unei case parohiale. În anul 1750 aici este amintită existenţa unei biserici. Potrivit conscripţiei protopopeşti din iulie 1761 biserica de lemn din Negrileşti a fost renovată în timpul episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron (acesta a îndeplinit funcţia de episcop în perioada 1752-1764). În anul 1762 la Negrileşti exista o biserică, dar nu şi o casă parohială. Biserica de lemn din Negrileşti a fost renovată şi zugrăvită în anul 1836. În anul 1889 s-a construit o nouă biserică de lemn. În anul 1898 la Negrileşti exista o casă parohială. Biserica de zid din Negrileşti s-a sfinţit în anul 1945. În anul 1733 parohia deţinea 2 cubuli (1 iugăr) teren arabil. În anul 1750 biserica din Negrileşti dispunea de 1 teren intravilan, 2 cubuli (1 iugăr) teren arabil şi fânaţ de 2 care (1 iugăr). În anul 1762 parohia poseda 4 cubuli (2 iugăre) teren arabil. În anul 1898 porţiunea canonică (terenurile bisericeşti aflate în folosinţa preotului) din Negrileşti însuma 11 iugăre şi 594 stânjeni pătraţi de teren. Preotul mai avea în folosinţă o grădină cu o suprafaţă de 1 iugăr şi 165 stânjeni pătraţi. În anul 1733 la Negrileşti funcţionau 4 preoţi greco-catolici: Nicolae, Vasile, Mihai şi Costan. În anul 1750 aici activau 3 preoţi greco-catolici, iar în anul 1762 un număr de 2 preoţi greco-catolici. În anul 1767 la Negrileşti funcţiona preotul ortodox Ioan Muntean, originar din sat. În perioada 1793-1815 la Negrileşti a activat preotul ortodox Teodor Mihuţ, între 1816-1842 Vasile Mărcuş, în intervalul 1843-1851 fiul său Ioan Mărcuş, în perioada 1851-1853 Gavril Lador, în anul 1853 Ioan Perhaiţă şi Petru Perhaiţă, în anul 1854 Teodor Perhaiţă, în intervalul 1853-1879 Dumitru Sighiartău, între 1879-1880 Eftimie Sighiartău, între 1880-1881 Pantelimon Cotuţ, în perioada 1880-1901 Vasile Bodea, între 1901-1902 Alexandru Sighiartău, în intervalul 1903-1907 George Lărgean, între 1907-1909 Constantin Bodea, în perioada 1908-1918 Ioan Bodea, în intervalul 1918-1920 Dumitu Sighiartău şi între 1920-1946 Nicolae Ţăgean ( născut la 20.04.1883 la Şieu Cristur, absolvent al Seminarului ortodox Arad). În anul 1898 credincioşii dădeau preotului din Negrileşti ca şi bir 30 de litre mici de cucuruz grăunţe şi prestau 1 zi de lucru cu palmele, cu mâncarea preotului. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și patriarhiei. În anul 1683 parohia ortodoxă Negrileşti aparţinea probabil de Protopopiatul ortodox român Chiuieşti. După unirea unei părţi a bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica Romei în anul 1701, ierarhia bisericii ortodoxe a fost desfiinţată, aceasta fiind pusă sub jurisdicţia bisericii greco-catolice. La 4 septembrie 1761 Dionisie Novacovici este investit episcop al bisericii ortodoxe, care îşi reface treptat structura organizatorică. În perioada 1766-1789 parohia ortodoxă Negrileşti a aparţinut de Protopopiatul ortodox român Chiuieşti (acesta şi-a reluat activitatea în anul 1761). Până la începutul secolului al XIX-lea în comitatul Solnocul Interior au funcţionat 3 protopopiate ortodoxe: Chiuieşti, Ghirolt şi Şintereag, organizate cândva înainte de anul 1766. În anul 1805 Alexandru Dosa a propus contopirea celor 3 protopopiate într-un tract protopopesc unic, al Solnocului Interior, format din 2 cercuri, inferior şi superior. Parohia ortodoxă Negrileşti făcea parte în anul 1805 din cercul superior al Protopopiatului ortodox român al Solnocului Interior. În anul 1841 episcopul ortodox Vasile Moga a împărţit protopopiatul în două tracturi: inferior (al Chiuieştiului) şi al Olpretului (Bobâlnei). Parohia ortodoxă Negrileşti făcea parte din tractul inferior. În anul 1854 episcopul ortodox Andrei Şaguna a împărţit tractul protopopesc în două părţi: Solnoc I (zis şi Solnocul de Jos apoi Dej) şi Solnoc II (zis şi Solnocul de Sus apoi Lăpuş). Începând cu anul 1854 parohia ortodoxă Negrileşti a făcut parte din tractul Solnoc I, numit ulterior Dej.

Fondul a fost preluat în anul 1980 și a fost prelucrat în anul 2008.

Parohia ortodoxă română Negrileşti.

Privind istoricul şcolii, probleme religioase, sectele, schimbarea confesiunii, aniversările, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construcţia şi administrarea bisericii, casei parohiale şi a şcolii, de personal, conferinţele preoţeşti şi cercurile religioase, societăţile şi reuniunile, statistice, şcolare, de stare civilă, economice, proprietăţile credincioşilor, morale, sociale, sanitare, alimentare, apărarea civilă, persecuţii maghiare, colectele, bugetele, financiare şi fondul şcolar.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română maghiară

latină

274

Izvoare inedite: Fondul Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Cluj-Napoca. Fondul Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Hermann Teodor, „Monografia istorică a Protopopiatului ortodox român Dej. Lupte, treceri şi procese religionare”, Tipografia Dr. S. Bornemisza, Cluj, 1926. Kadar Jozsef, Tagany Karoly, Rethy Laszlo, „Szolnok Dobokavarmegye monographiaja”, vol. V, Kiadja Szolnok-Dobokavarmegye kozonsege, Deesen, 1901. Miron Greta Monica, „Căşeiu - un protopopiat în anii conflictului confesional (1761-1762)”, în Daniela Deteşan Daniela, Popa-Andrei Mirela (coordonatori), „Omagiu istoricului Simion Retegan la împlinirea vârstei de 75 de ani”, Editura Mega și Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, p. 229-246. Pădurean Augustin, „Ciceu Giurgeşti. O istorie multiseculară”, Editura Arcade, Bistriţa, 2004. Idem, Chiuieşti. „O istorie a credinţelor religioase”, Editura Astra, Dej, 1999. Şematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania din anul 1884. „Tabel statistic-șematism privind Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, în Iustinian Maramureșanul, Bunea Ioan, Baciu Ioan, ș.a. (redactori), „Îndrumător bisericesc. 1981”, Editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română Cluj-Napoca, 1081, p. 270-286.

28

0.30

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014