BN-F-00273

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC TÂRLIȘUA

1877-1962

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TÂRLIŞUA

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TÂRLIŞUA (RO-Târlişua)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Târlişua. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 la Târlişua exista o parohie greco-catolică. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. În anul 1762 1 preot şi 10 familii (circa 50 locuitori) din Târlișua s-au declarat greco-catolici, iar 1 preot şi 68 familii (circa 340 locuitori) s-au declarat ortodocşi, biserica fiind atribuită ortodocşilor. În anul 1766 parohia Târlişua formată din 146 credincioşi (circa 30 familii) era ortodoxă şi aparţinea de Protopopiatul ortodox Şintereag. În anul 1768 guvernul a dispus ca biserica din Târlişua să fie cedată credincioşilor greco-catolici. Parohia Târlişua a revenit la greco-catolicism. În anul 1733 la Târlişua exista o biserică de lemn, dar nu şi o casă parohială. Tradiţia menţionează faptul că prima biserică de lemn a ars într-un incendiu provocat de un fulger şi că a fost reconstruită înainte de invazia tătarilor din anul 1717. În anul 1750 aici este menţionată existenţa unei biserici de lemn. În anul 1762 la Târlişua era înregistrată o biserică de lemn, dar nu şi o casă parohială. Biserica de lemn din Târlişua avea în anul 1835 hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. În anul 1860 s-a construit o nouă biserică de lemn cu hramul Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril. Biserica de zid din Târlişua cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril a fost construită în perioada 1937-1948. În anul 1733 parohia greco-catolică Târlişua nu dispunea de nici un fel de proprietăţi. În anul 1750 biserica deţinea 1 teren intravilan, teren arabil de 4 cubuli (2 iugăre) şi fânaţ de 7 care (3,5 iugăre). În anul 1762 parohia Târlişua poseda fânaţe de 8 care (4 iugăre). În anul 1947 parohia Târlişua avea 79 iugăre și 1584 stânjeni pătrați de teren (din care 13 iugăre şi 1400 stânjeni pătraţi teren arabil, 34 iugăre şi 325 stânjeni pătraţi pădure, 22 iugăre şi 1049 stânjeni pătraţi păşune şi 9 iugăre şi 410 stânjeni pătraţi fânaţe. În anul 1733 la Târlişua activau preoţii Gavril şi Nistor, care s-au declarat greco-catolici. În anul 1750 aici funcţionau 1 preot, 1 cantor şi 1 îngrijitor al sacristiei. În 1762 la Târlişua funcţionau 2 preoţi, dintre care unul s-a declarat greco-catolic, iar celălalt ortodox. În anul 1835 aici funcţiona Atanasie Pop, iar în perioada 1842-1866 Ioan Maximian (a încetat din viaţă la 3 octombrie 1866). După ce în intervalul 1866-1867 parohia a fost administrată interimar de preotul din Agrieş Ioan Perhaiţă, între anii 1866-1887 la Târlişua a activat George Pop (născut în 1813 la Bobâlna sau Jichiş, încetat din viaţă la 9 august 1887), în intervalul 1887-1895 Ioan Purja (născut în anul 1860, hirotonit în anul 1886, mutat în 1896 la Agrieş), între 1895-1903 George Manciu (născut la Tăure în anul 1867, absolvent al Seminarului Teologic de la Gherla în anul 1894, hirotonit în anul 1895, mutat în anul 1903 la Tăure), în perioada 1903-1932 Ioan Băieşu (născut în anul 1867 la Borleasa, absolvent al Seminarului Teologic de la Gherla şi hirotonit în anul 1899, încetat din viaţă la 19 septembrie 1932), între 1933-1941 Sever Pop (născut la Luşca în anul 1900, absolvent al Academiei Teologice de la Gherla, numit prin Ordinul episcopal nr. 6138 din 15 decembrie 1932 ca preot la Târlişua, încetat din viaţă la 15 mai 1941), între 1941-1945 Octavian Băieşu (născut la 18 martie 1915 la Târlişua, absolvent al Academiei Teologice de la Cluj), iar între 1943-1948 Vasile Mireşan (născut la 2 octombrie 1915 la Săsarm, absolvent al Academiei Teologice de la Cluj). Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. Parohia greco-catolică Târlişua a făcut parte în intervalul 1733-1767 din Protopopiatul greco-catolic Tăure, în perioada 1835-1842 din Protopopiatul greco-catolic Chiuza, în perioada 1867-1930 din Protopopiatul greco-catolic Ciceu Cristur, iar în intervalul 1932-1948 din Protopopiatul greco-catolic Beclean, care aparţineau între 1733-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721) şi între 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie creată în anul 1853). În perioada 1867-1948 filia (filiala) Borleasa a aparţinut de parohia greco-catolică Târlişua. În anul 1947 filia Borleasa deținea 13 iugăre de teren (din care 9 iugăre teren arabil, 2 iugăre fânaț și 2 iugăre pășune).

Fondul a fost preluat în anul 1980 și a fost prelucrat în anul 2008.

Parohia ortodoxă română Târlişua.

Privind probleme confesionale, proprietăţile bisericeşti, construcţia bisericilor şi a caselor parohiale din Târlişua şi Borleasa, de personal bisericesc, sinoadele bisericeşti, înfiinţarea şcolii confesionale, bugetele şi financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română

latină

272

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Kadar Jozsef, Tagany Karoly, Rethy Laszlo, „Szolnok Dobokavarmegye monographiaja”, vol. IV, Kiadja Szolnok-Dobokavarmegye kozonsege, Deesen, 1901. Pădurean Augustin, „Târlişua. Monografie”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

10

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014