BN-F-00270

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC TĂURE

1857-1973

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TĂURE

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TĂURE (RO-Tăure)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Tăure. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 la Tăure se afla sediul Protopopiatului greco-catolic cu acelaşi nume. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul școlar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Comitele suprem al Comitatului Cluj, David Mariaffi de Maxa, i-a chemat pe vicarul greco-catolic de Jucu şi pe cei 17 protopopi de sub jurisdicţia lui pentru a-şi însuşi o declaraţie de perseverenţă în unire cu biserica Romei. La 21 mai 1745 protopopul greco-catolic Procopiu de Tăure a semnat alături de vicarul de Jucu şi de ceilalţi 16 protopopi respectiva declaraţie. În anul 1762 cei 2 preoţi s-au declarat greco-catolici, iar cele 49 familii (circa 250 locuitori) s-au declarat ortodoxe, biserica fiind atribuită ortodocşilor. În anul 1767 parohia Tăure era ortodoxă şi făcea parte din Protopopiatul ortodox Şintereag. Aici activa preotul ortodox Vartolomeu Moldovan (originar din Mintiu). În urma eforturilor greco – catolicilor desfăşurate în deceniile 7-8 ale secolului al XVIII-lea de a recupera satele revenite la ortodoxie, parohia Tăure s-a întors la greco-catolicism. În anul 1733 la Tăure nu exista biserică şi nici casă parohială. În anul 1750 aici este menţionată existenţa unei biserici de lemn. În anul 1762 la Tăure era înregistrată existenţa unei biserici de lemn şi a două case parohiale. Biserica de lemn din Tăure avea în anul 1835 hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. În anul 1867 la Tăure s-a construit biserica de zid cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. În anul 1733 parohia greco-catolică Tăure dispunea de teren arabil de 20 de cubuli (10 iugăre) şi fânaţe de 9 care (4,5 iugăre). În anul 1750 suprafaţa terenurilor arabile era de 25 de cubuli (12,5 iugăre), iar a fânaţelor de 12 care (6 iugăre). În anul 1762 biserica dispunea de terenuri arabile de 4 cubuli (2 iugăre) şi fânaţ de 14 care (7 iugăre). În anul 1947 biserica deţinea 57 iugăre și 548 stânjeni pătrați de teren (din care 34 iugăre şi 1350 stânjeni pătraţi teren arabil, 10 iugăre fânaţ, 11 iugăre şi 830 stânjeni pătraţi pădure și 2 grădini, una cu o suprafață de 1068 stânjeni pătraţi şi alta cu o suprafață de 500 stânjeni pătraţi). În anul 1862 credincioşii deciseseră ca mălaiul obţinut de pe locurile parohiale să fie valorificat pentru cumpărarea unor veşminte bisericeşti de care parohia ducea lipsă. În perioada 1733-1782 la Tăure s-a aflat sediul protopopiatului greco-catolic cu acelaşi nume. În perioada 1733-1754 aici a activat protopopul Precup (Procopius Tohati). La 20 ianuarie 1746 el i-a cerut într-o scrisoare adresată împărătesei Maria Tereza să fie înnobilat, invocând prestaţia pe care a depus-o în plan spiritual în cei peste 30 de ani de activitate. Probabil era originar din Tăureni. La sinodul de la Blaj din 8 octombrie 1747, datorită absenţei episcopului Inochentie Micu şi a dualităţii puterii vicariale, protopopului greco-catolic Precup (Procopius) din Tăure i s-a concedat să rezolve problemele urgente care apăreau în această parte a Episcopiei greco-catolice de Făgăraş. În anul 1751 episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu îi datora acestuia 400 florini germani, o sumă considerabilă la acea vreme. Pe o icoană de lemn păstrată în biserica din Şintereag este menţionat faptul că ar fost făcută pe cheltuiala protopopului Procopie de la Tăure în anul 1751. În anul 1754 protopopul Precup a convocat un sinod de protopopiat, ţinut în casa preotului greco-catolic Leontie din Bârgău. Protopopul a intrat atunci în conflict cu odvorbirăul (funcționar în administrația comunelor rurale) şi cu oştenii trimişi de acesta. Cu această ocazie protopopul a fost prins de barbă şi de păr. În perioada 1758-1764 la Tăure a funcţionat protopopul Petre Tohati, fost preot în Tăure. Este posibil să fie acelaşi Petre Tohati care învăţase la Colegiul iezuit din Cluj în anul 1737. El a depus jurământul de protopop la Blaj în anul 1758. În anul 1767 la Tăure este menţionat protopopul Todor. El fusese consacrat în Moldova şi blagoslovit de către episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron. Protopopul Todor locuia la Cristeştii Ciceului. În perioada 1780-1782 în fruntea Protopopiatului Tăure s-a aflat protopopul Artemius Tohati. Acesta era originar dintr-o familie nobilă din Şieu Măgheruş. El a locuit la Şieu Măgheruş şi în timpul în care a îndeplinit funcţia de protopop de Tăure. A fost elev al Gimnaziului catolic din Bistriţa în perioada 1754-1755 în clasa de retorică. Artemius Tohati a fost judecat în şedinţa consistoriului din 21 mai 1780 pentru „multe ale lui nelegiuite lucruri”: s-a bătut cu preotul George din Caila, a dat dispense de căsătorii, drept pentru care i s-au cerut „cărţile ceale de slobozenie a căsătoriilor în orighinal” şi protocolul protopopiatului „ca să poată şti autentiţe, ce, cum şi când s-au judecat săborniceşte despre aceste cauze”. În anul 1733 la Tăure activau alături de protopopul greco-catolic Precup (Procopius Tohati) şi preoţii greco-catolici Petre (viitorul protopop de Tăure) şi Vasile. În anul 1750 aici funcţionau 4 preoţi. Icoana Sfântului Nicolae rămasă de la vechea biserică de lemn din Şintereag cuprinde o inscripţie care menţionează faptul că aceasta s-a făcut pe cheltuiala preotului Vasile de la Tăure în anul 1751. În anul 1754 cu ocazia sinodului ţinut în casa preotului Leontie din Bârgău, protopopul şi preoţii au intrat în conflict cu odvorbirăul şi cu oştenii trimişi de acesta. În acest conflict preotul greco-catolic Vasile (Vasilie; probabil acelaşi cu cel menţionat în anul 1733) din Tăure a fost agresat, fiind lovit cu puştile de către oşteni. În anul 1762 la Tăure activau 2 preoţi greco-catolici. În perioada 1835-1859 la Tăure a activat preotul Ioan Tohati (încetat din viaţă la 15 februarie 1860). În intervalul 1860-1861 parohia a fost administrată interimar de către preotul Ioan Rusu din Mogoşeni. În perioada 1861-1910 la Tăure a activat Mihail Făgărăşan (născut în anul 1834 la Şintereag, absolvent de teologie la Blaj în 1860, hirotonit în anul 1861, încetat din viaţă în anul 1910). El îndeplinea în anul 1867 funcţia de secretar protopopesc, iar în perioada 1876-1910 pe cea de viceprotopop. În perioada 1903-1910 alături de Mihail Făgărăşan activa preotul cooperator (ajutător) George Manciu (născut în anul 1867, hirotonit în anul 1895). În perioada 1910-1921 aici a activat George Manciu, iar în intervalul 1922-1938 Mihail Manciu (a încetat din viaţă la 20 decembrie 1938). După ce parohia Tăure a fost administrată interimar în perioada 1938-1940 de către preotul Octavian Bulbuc din Mintiu, între 1940-1948 la Tăure a activat Cornel Briciu. Adunarea credincioşilor din Tăure ţinută la 30 martie 1862 a hotărât că fiecare sătean era obligat să dea preotului anual o ferdelă mare de mălai, între Sfântul Mihail şi Anul Nou, să presteze anual în favoarea preotului o zi de lucru cu palmele, cu mâncarea preotului, iar fiecare credincios care poseda trăsură (cai şi car) trebuia să transporte un astfel de car de gunoi propriu pe terenurile bisericeşti. A treia parte din mălaiul adunat de pe eclezie (terenul bisericesc aflat în folosinţa preotului) era acordat preotului, cu condiţia ca acesta să locuiască în sat, căci, după cum declarau credincioşii ,,...noi ca filie (filială), având eclezie mulţumitoare, nu voim a rămânea nicidecât lângă alte comune care nici a patra parte nu au ca noi". Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1782 la Tăure s-a aflat sediul protopopiatului greco-catolic cu acelaşi nume, ce aparţinea de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721). Parohia greco-catolică Tăure a făcut parte în perioada 1835-1930 din Protopopiatul greco-catolic Beclean şi în intervalul 1932-1948 din Protopopiatul greco-catolic Bistriţa, care au aparţinut în perioada 1835-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş şi în perioada 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie creată în anul 1853). Filia (filiala) Şintereag a aparţinut în perioada 1877-1914 de parohia Tăure.

Fondul a fost preluat în anul 1980 și a fost prelucrat în anul 2008.

Parohia ortodoxă română Tăure.

Privind începuturile organizării reţelei şcolare din zona Becleanului, probleme religioase, confesionale, comemorări, proprietăţile bisericeşti, construcţia şi administrarea bisericii, şcolii, anexelor casei parohiale şi monumentului eroilor, de personal, conferinţele preoţeşti, asociaţiile religioase, statistice, politice, economice, simboluri, declararea străinilor, naţionalitatea, sanitare, colectele, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română maghiară

latină

269

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Protopopiatul greco-catolic Bistriţa. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte...Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Porumb Marius, Moraru Onisei, Baciu Ioan (coordonatori), „Monumente istorice şi de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului”, Cluj-Napoca, 1982. Retegan Simion, „Parohii, biserici şi preoţi greco-catolici din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea (1849-1875)”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

29

0.45

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014