BN-F-00260

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC BREAZA

1928-1939

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BREAZA

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BREAZA (RO-Breaza)

1825 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Breaza. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. În perioada 1760-1762 la Breaza au activat 2 preoţi ortodocşi, iar în 1767 şi 1793 câte un preot ortodox. Preotul ortodox care activa în anul 1793 devenise greco-catolic în anul 1825. Credincioşii ortodocşi au trecut treptat la greco-catolicism începând cu anul 1838. Acţiunea în favoarea unirii cu biserica Romei a fost făcută cu ocazia alegerii papei şi pentru a spori numărul credincioşilor catolici. În timp întreaga comunitate a devenit greco-catolică. După alte informaţii o parte a credincioşilor ortodocşi au trecut la greco-catolicism în anul 1830, iar după anul 1847 întreaga parohie a devenit greco-catolică. În anul 1733 este menţionată existenţa unei biserici, dar nu şi a unei case parohiale. Statistica din anul 1750 înregistrează 1 biserică. În perioada 1760-1762 recensământul arată existenţa bisericii, care aparţinea ortodocşilor şi a casei parohiale. Clopotele bisericii datează din anii 1708 şi 1711. În perioada 1898-1899 a fost construită biserica de zid din Breaza cu hramul Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril pe locul vechii biserici de lemn. Construcţia noii biserici a costat 3800 florini. În anul 1867 este menţionată existenţa la Breaza a unei case parohiale din lemn, pentru ca în anul 1877 aceasta să lipsească, iar în perioada 1882- 1947 figurează din nou. În anul 1893 s-a construit o nouă casă parohială de lemn. În anul 1930 a fost edificată o nouă casă parohială de lemn (sau a fost reparată cea veche). În perioada 1733-1762 parohia Breaza nu dispunea de proprietăţi bisericeşti. În anul 1947 biserica din Breaza poseda 40 iugăre de teren (din care 7 iugăre teren arabil, 3 iugăre fânaţ şi 30 de iugăre păşune). În anul 1733 la Breaza funcţiona preotul ortodox Hariton, în 1750 era înregistrat 1 preot, iar în perioada 1760-1762 erau menţionaţi 2 preoţi ortodocşi. În 1767 la Breaza activa preotul ortodox Cosma Simie (originar din Breaza). În anul 1793 aici funcţiona preotul ortodox Ferenţ Mihail. Se pare că acesta a trecut la greco-catolicism, deoarece în perioada 1825-1833 îl întâlnim ca preot greco-catolic la Breaza. În perioada 1834-1850 la Breaza a activat preotul greco-catolic Ioan Rodilă, în intervalul 1850-1852 preotul din Negrileşti, Demian Sighiartău, în perioada 1852-1890 Iacob Pertia (născut în anul 1828; hirotonit în anul 1852; încetat din viaţă la 16 ianuarie 1891), în perioada 1891-1892 Constantin Iuga, între 3/15.05.1892-1923 Grigore Ciunterei (născut la 30.08.1863 la Cepari, hirotonit în anul 1889; în anul 1914 îndeplinea funcţia de asesor supleant - ajutor de judecător suplinitor la Protopopiatul greco-catolic Reteag), între 1923-1926 preotul din Agrieş, Emil Sigartău şi Petru Viman, între 1926-1929 Melentie Sigartău, între 1929-1932 Iuliu Popovici (născut în anul 1905, hirotonit în anul 1928), în perioada 1933-1935 Emil Boşca, în intervalul 1935-1940 Silviu Farcaş (născut la 03.02.1910; hirotonit la 02.02.1933), iar în perioada 1941-1948 Gavril Marţian. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1750 Breaza aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Tăure, ce făcea parte din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721). În perioada 1835-1948 parohia greco-catolică Breaza făcea parte din Protopopiatul greco-catolic Reteag, care aparţinea între 1835-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş, iar în perioada 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2009.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ BREAZA

Privind probleme religioase, confesionale, administrarea proprietăţilor bisericeşti şi bisericii, personalul bisericesc, statistice, şcolare, de stare civilă, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română

latină

259

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Hitchins Keith, Beju Ioan N., „Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767”, în ,,Mitropolia Ardealului", nr. 7-8, iulie-august 1984, Sibiu, p. 534-568. Kadar Jozsef, Tagany Karoly, Rethy Laszlo, „Szolnok Dobokavarmegye monographiaja”, vol. III, Kiadja Szolnok-Dobokavarmegye kozonsege, Deesen, 1900. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

10

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014