BN-F-00259

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC PARVA

1868-1951

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ PARVA

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ PARVA (RO-Parva)

1768-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Parva. Ea s-a înfiinţat în anul 1768 şi s-a desfiinţat în anul 1948. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Biserica mănăstirii situată între Parva şi Rebra a fost mutată probabil în anul 1822 pe locul actualei biserici de zid din Parva. Biserica avea hramul Bunei Vestiri. În anul 1840 biserica a fost refăcută, fiind sfinţită de episcopul greco-catolic Ioan Lemeny. De la mănăstirea din Parva se mai păstrează în biserica din Parva o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul ce datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea având însemnarea: „Scris-a mult smeritul şi robul lui Dumnezeu ieromonahul Samoilă din oraşul Ismeniţi, în mănăstirea Rebrea Mare la hramul Bunavestire a Precistii şi au pus la icona Maicii Precistii pentru slava ei şi cine o va citi să pomenească şi pe mine păcătosul”. De la aceeaşi mănăstire se mai păstrează în patrimoniul bisericii o pânză pictată ce făcea parte din iconostas şi înfăţişa friza apostolilor. Se mai păstrează mai multe icoane pe lemn ce provin de la un iconostas datate la începutul secolului al XIX-lea, un tetrapod şi un candelabru în cruce datate la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Biserica era ridicată pe un soclu de piatră, cu pereţii construiţi din bârne dispuse orizontal şi încheiate în coadă de rândunică, avea plan sală cu altarul pentagonal decroşat, naosul dreptunghiular şi pronaosul de asemenea pentagonal. Turla, cu foişor închis, se înălţa deasupra pronaosului, dar exista şi o clopotniţă aparte. Acoperişul de şindrilă era treptat deasupra altarului, iar peste pronaos urmărea traiectoria pereţilor acestuia. În anul 1856 acoperişul bisericii era deteriorat, preotul scriind Vicariatului greco-catolic al Rodnei că ar fi nevoie de „vreo 400 de mii draniţe spre acoperirea bisericii”. În deceniul şase al secolului al XIX-lea la Parva nu exista casă parohială. Aceasta s-a construit abia în anul 1914. Starea porţiei canonice (terenurile bisericeşti aflate în folosinţa preotului) din Parva în deceniul şase al secolului al XIX-lea era foarte rea, aceasta fiind mică şi departe de sat. În anul 1947 parohia Parva deţinea 67 iugăre și 900 stânjeni pătrați de teren (din care 8 iugăre teren arabil, 26 iugăre şi 500 stânjeni pătraţi fânaţ şi 33 iugăre şi 400 stânjeni pătraţi păşune). În anul 1769 preotul greco-catolic Nicolae (Nikulae) din Parva primea un ajutor de 12 florini din fondul de 10 000 de florini renani acordaţi de către Consiliul de stat austriac preoţilor greco-catolici din dieceza transilvăneană pentru consolidarea unirii cu biserica Romei. În perioada 1809-1834 la Parva a activat preotul Flore Călin, iar în perioada 1834-1846 Nicolae Georgiţă. În anul 1847 aici a funcţionat Macedon Majorean, iar în perioada 1848-1850 Luca Avacom. Dintre preoţii care au slujit în Parva s-a evidenţiat printr-o perioadă lungă de păstorire (1850-1905) şi prin capacitatea intelectuală (pentru sârguinţa şi talentul didactic deosebit cu care preda religia în şcoala elementară a fost lăudat de însuşi episcopul greco-catolic Şterca Şuluţiu în anul 1854) Ioan Sângeorzan. Născut în anul 1825, acesta fusese hirotonit în anul 1850. El avea în anul 1856 patru fete. În anul 1881 Episcopia greco-catolică de Gherla refuza cererea de primire la „teologie morală” a lui Iuliu Sângeorzan, fiul preotului din Parva, care intenţiona să-i succeadă tatălui său în oficiul parohial. Pentru că preotul era bătrân şi bolnav, în anul 1888 vicarul greco-catolic recomanda pentru a fi primit la teologie pe Nicolae Ordace din Parva, absolvent al gimnaziului din Blaj, cu examenul de maturitate promovat şi cu o purtare morală bună. Episcopia a acceptat să-l primească pe Nicolae Ordace la studiul teologiei. În perioada 1906-1922 aici a activat Vasile Coşbuc (născut în anul 1879, hirotonit în anul 1904). În 1922 parohia Parva a fost administrată de preotul interimar Teofil Rotar, între 1923-1926 de către Anchidim Bob, în intervalul 1926-1943 de George Coşbuc, între 1943-1946 de Grigore Zăgrean, iar între 1946-1948 de Emil Ciocârlă (născut la 29.10.1913 la Parva, absolvent al Academiei de teologie de la Gherla). În anul 1874 cuantumul stolei (sumele de bani plătite de către credincioşi preotului şi cantorului în schimbul serviciilor religioase) din Parva era de: 4 florini plătiţi preotului şi 40 de creiţari cantorului pentru prohodul mare cu 3 stări, 1 florin preotului şi 20 creiţari cantorului pentru prohodul mic al pruncilor până la 7 ani, 4 florini preotului şi 20 de creiţari cantorului pentru cununia cu 3 vestiri, 50 de creiţari preotului pentru citirea Molitvei la 40 de zile, 35 creiţari preotului şi 10 creiţari cantorului pentru sfeştania mică, 70 creiţari preotului şi 10 creiţari cantorului pentru sfeştania mare, 1 florin preotului şi 30 creiţari cantorului pentru maslu, 40 creiţari preotului şi 10 creiţari cantorului pentru o slujbă în zilele comune, 20 de creiţari şi o cupă de mălai preotului pentru umblatul cu crucea la Bobotează, 20 de creiţari preotului pentru dezlegare, la biserică sau acasă pentru blestemul ce şi-l face omul sieşi, 4 florini preotului pentru Sărăcustea cu 4 Evanghelii a 1 florin fiecare, 30 creiţari preotului pentru stări, fiecare de la cele 3 stări în sus, 1 florin preotului pentru Evanghelia lui Lazăr, 16 florini preotului şi 4 florini cantorului pentru sărindarul cu 40 de slujbe, 1 florin cantorului pentru citirea Psaltirii şi 1 florin preotului pentru extrasele matriculare. Parohia se subordona protopopiatului, vicariatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1768-1786 parohia greco-catolică Parva a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar între 1786-1948 din Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care au făcut parte în perioada 1786-1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie înfiinţată în anul 1721) şi între 1853-1948 din Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2008.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ PARVA

Privind probleme religioase, confesionale, administrarea proprietăţilor bisericeşti-şcolare, bisericii, casei parohiale şi şcolii, personalul bisericesc şi şcolar, sinoadele vicariale, asociaţiile religioase, statistice, de stare civilă, sociale, administrative, etnografice, persecuţii maghiare, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română maghiară

latină

883

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „Clerul parohial şi personalul ecleziastic auxiliar greco-catolic din vicariatul Rodnei în deceniul neoabsolutismului”, în „Arhiva Someşană”, nr. I, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002, p. 107-144. Idem, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Daroși Mircea, preot Rus Vasile, „Monografia bisericii ortodoxe Buna Vestire” din Nepos, 2005. Idem, „Parva. Un nume de legendă”, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2003. Daroși, Mircea, Daroși Ana-Maria, „Zestrea etnoculturală a satului Nepos”, Editura Karuna, Bistrița, 2011. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte...Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Retegan Simion, „Parohii, biserici şi preoţi greco-catolici din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea (1849-1875)”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, nr. XXVII, Editura Accent, Cluj Napoca, 2013, p. 177-199. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

27

0.30

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014

Public

Fără restricții

Nu este cazul

dosare generale (30 de ani)

30