BN-F-00251

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC ȘINTEREAG

1926-1960

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ŞINTEREAG

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ŞINTEREAG (RO-Şintereag)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Şintereag. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1750 aici se afla o parohie greco-catolică. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioşilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. În anul 1733 la Şintereag nu se afla nici biserică şi nici preot. Recensământul din anul 1750 menţiona existenţa aici a unei biserici greco-catolice şi a unui preot greco-catolic. Acest lucru înseamnă că la această dată aici exista o parohie greco-catolică. În anul 1762 la Șintereag nu se afla nici un preot greco-catolic, ci numai 10 familii greco-catolice şi 2 preoţi ortodocşi şi 78 familii ortodoxe, biserica fiind atribuită ortodocşilor. În anul 1767 la Şintereag se afla sediul protopopiatului ortodox cu acelaşi nume. Aici funcţiona protopopul şi preotul ortodox Alexandru Făgăraş, originar din Şintereag. Ulterior parohia Şintereag a revenit la greco-catolicism. Conform conscripţiei din anul 1750 aici exista o biserică de lemn. În protocolul vizitaţiei canonice efectuate în anul 1776 în această zonă de către episcopul greco-catolic Grigore Maior acesta a notat că biserica din Şintereag era nouă. Din inventarul vechii biserici de lemn din Şintereag au rămas în biserica actuală de aici 3 icoane, reprezentându-i pe Sfântul Nicolae, pe Iisus Pantocrator şi pe cei Trei Ierarhi împreună cu o cruce, executate toate de acelaşi pictor. Icoana Sfântului Nicolae cuprinde şi o inscripţie de datare şi anume: „Această sfântă icoană a făcutu lui Ierarhu Nicolae. S-au făcut cu prin toată şi osârdie şi cheltuială a părintelui popa Vasile de la Tăuri (Tăure). Anul lui Hristos (1)754”. Biserica de lemn din Şintereag avea hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Biserica de zid cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril a fost edificată în anul 1894. În anul 1733 la Şintereag nu se aflau proprietăţi bisericeşti. Conform conscripţiei din anul 1750 biserica nu avea terenuri proprii, dar avea în folosinţă pământuri pentru care plătea taxă nobilului Ianoş Bethlen. În anul 1762 biserica din Şintereag dispunea de 10 cubuli (5 iugăre) teren arabil şi fânaţ de 4 care (2 iugăre). În anul 1767 parohia Şintereag deţinea terenuri arabile de 8 cubuli (4 iugăre) şi fânaţ de 6 care (3 iugăre). În protocolul vizitaţiei canonice din anul 1767 episcopul greco-catolic Grigore Maior consemna faptul că un laic ocupase două fânaţe cu un o capacitate de 1 car din pământurile bisericii. Preotul Dumitru Mureşan, administratorul parohiei Şintereag, raporta la 22.09.1856 protopopului Becleanului în legătură cu porţiunea canonică (pământurile bisericii aflate în folosinţa preotului) faptul că răposatul preot Iacob Făgăraş „a servit la domni pentru o moşiuţă, care, fiind curie (loc alodial sau domnesc), a voit groful Kornis Gabor în 1853 a o lua, însă răposatul paroh purtând proces, în urmă a dobândit că groful a conces-o ca porţiune canonică şi aşa prin sila şi hărnicia răposatului paroh este şi porţiune canonică, adică: semănătură de mălai trei mierţe mici, semănătură de toamnă în furdulaşul de sus (solă, călcătură) 12 mierţe, în cel de jos 11 mierţe mici, una cânepişte de 3 mierţe mici, iar rât de fân de 4 care; însă încă nu e certă, nefiind întărită şi testată cu contract şi plenind (plătind) până acum tot groful darea pentru ea; răposatul paroh nefiind nici cât de puţină porţiune canonică mai înainte, a căpătat de la Blaj din casa clerului 20 de florini, despre care nu ştie fost-au numai ad personam sau şi pentru următorii”. În anul 1947 parohia Şintereag dispunea de 55 iugăre și 800 stânjeni pătrați de teren (din care 41 iugăre teren arabil, 14 iugăre fânaţ şi 800 stânjeni pătraţi pădure). În ceea ce priveşte înzestrarea parohiei Şintereag cu veşminte şi obiecte de cult, episcopul greco-catolic Grigore Maior nota în protocolul vizitaţiei canonice din toamna anului 1776 faptul că aceasta dispunea de un falon şi un patrafir. În ceea ce priveşte dotarea parohiei cu cărţi canonice, episcopul greco-catolic Grigore Maior nota în protocolul vizitaţiei canonice din toamna anului 1776 faptul că parohia Şintereag dispunea de 1 Evangheliar. Conscripţia din anul 1733 nu menţionează existenţa la Şintereag a unui preot. În anul 1750 aici funcţiona 1 preot şi 1 îngrijitor al sacristiei. În anul 1762 aici activau 2 preoţi ortodocşi. În perioada 1831-1856 la Şintereag a funcţionat preotul greco-catolic Iacob Făgăraş (încetat din viaţă la 17 martie 1856), iar în intervalul 1856 - 1861 Dumitru Mureşan. La 22.09.1856 Dumitru Mureşan raporta protopopului Becleanului faptul că la Şintereag stola (banii plătiţi de către credincioşi preotului în schimbul serviciilor religioase) era: pentru botez, pentru slobozitul casei, pentru apa moaşei, pentru Molitvă la 40 de zile, la Botezul Domnului Hristos pentru umblatul cu crucea, câte 6 creiţari, pentru cununie 1 florin, pentru prohodul mare 2 florini, pentru prohodul mic 1 florin şi 20 de creiţari, din care a treia parte revenea cantorului, iar pentru fiecare din cele 75 de fumuri 1 metreţă de grăunţe de mălai şi 1 de ovăz şi1 zi de clacă cu mâncarea preotului. Între 1861 - 1876 parohia Şintereag a fost administrată de preotul din Tăure, Mihail Făgăraş. În perioada 1876-1922 Şintereagul a fost filie (filială) a parohiei greco-catolice Tăure, fiind administrată de preoţii din Tăure, Mihail Făgăraş (născut în anul 1834, hirotonit în anul 1861), Pompei Făgăraş (născut în anul 1862, hirotonit în anul 1890) şi George Manciu (născut în anul 1867, hirotonit în anul 1895). În perioada 1922-1936 în parohia Şintereag a activat preotul greco-catolic Ioan Belciug, între 1937 - 1941 Ioan Radu, iar în perioada 1941-1948 Ilie Pop. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1750 parohia greco-catolică Şintereag a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Tăure, iar în anul 1767 aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Bonţ, ce făceau parte din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721). Şintereagul a făcut parte în perioada 1835-1876 ca şi parohie, în intervalul 1876-1922 ca şi filie a parohiei Tăure, între anii 1922-1930 din nou ca şi parohie din Protopopiatul greco-catolic Beclean, iar între anii 1932-1948 din Protopopiatul greco-catolic Bistriţa, care au aparţinut în perioada 1835-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş şi în perioada 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înființată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2011.

Parohia ortodoxă română Şintereag.

Privind aniversările, problemele religioase, proprietăţile bisericeşti, administrarea bisericii, statistice, de personal bisericesc, stolele (sumele de bani primite de către preot în schimbul serviciilor religioase), asociaţiile religioase, şcolare, de stare civilă, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii

română maghiară

latină

990

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj, Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, Protopopiatul greco-catolic Bistriţa. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Legislație: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Porumb Marius, Moraru Onisei, Baciu Ioan (coordonatori), „Monumente istorice şi de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului”, Cluj-Napoca, 1982. Retegan Simion, „Parohii, biserici şi preoţi greco-catolici din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea (1849-1875)”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

14

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014