BN-F-00240

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC PETRIȘ

1889-1963

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ PETRIȘ

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ PETRIȘ (RO-Petriș)

1937-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Petriş. Ea s-a înfiinţat în anul 1937 prin ridicarea filiei (filialei) Petriş la rang de parohie şi s-a desfiinţat în anul 1948. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Satul Petriș a fost colonizat de către sași. În recensămintele din anii 1733, 1750 şi 1762 la Petriş nu exista o biserică românească şi nici casă parohială sau proprietăţi. Comunitatea era formată în anul 1733 din 19 români. În 1750 la Petriş trăiau 28 de români care solicitau permisiunea de a-şi construi biserică. În anul fiscal 1754/1755 erau înregistraţi la Petriş 20 de români liberi şi 3 văduve, iar în 1762 erau înregistrate 18 familii româneşti greco-catolice. Aceştia erau obligaţi să frecventeze Biserica evanghelică luterană, temându-se că îşi vor pierde treptat confesiunea. În anul 1750 românii din 8 din cele 22 de sate majoritar săseşti din jurul Bistriţei, care nu erau constituite în parohii, au cerut permisiunea de a-şi ridica biserică, însă au reuşit doar cei din Sigmir, care îşi ridicaseră una până în anul 1762 şi Satu Nou, ce a devenit parohie materă cu două filii, Petriş şi Dorolea. În anul 1900 biserica de lemn din Ilva Mare a fost adusă la Petriș. În anul 1904 (după alte date în anul 1906) s-a construit o nouă biserică de lemn la Petriș cu hramul Sfântului Dumitru. În anul 1947 proprietăţile bisericii din Petriş însumau 12 iugăre de teren (din care 7 iugăre teren arabil şi 5 iugăre fânaţ). În anul 1842 în filia Petriş activa preotul din parohia Bistriţa Ioan Maior, în 1867 preoţii din parohia Budacul Român (Budacu de Sus) Ioan Ştefănuţ (născut în anul 1803, hirotonit în anul 1831) şi Ioan Dumbravă (născut în anul 1828, hirotonit în anul 1852), în 1877 preotul din parohia Ragla Onisim Rotar (născut în anul 1849, hirotonit în anul 1875), între 1882-1909 de preotul din Ragla Ilie Posmuşan (născut în anul 1851, absolvent al Academiei de teologie din Gherla şi hirotonit în anul 1876, încetat din viaţă în anul 1909), între 1914-1921 de preotul din Ragla Ciril Negruţ (născut în anul 1867, hirotonit în anul 1891, încetat din viaţă în anul 1921), iar în perioada 1925-1932 de preotul din Ragla Alexandru Mureşan (născut în anul 1881, hirotonit în anul 1910). Ca parohie independentă Petrişul a fost administrat între 1938-1947 de Vasile Cengher (născut la 24.03.1912, absolvent al Facultăţii teologice din Chişinău în anul 1936, hirotonit la 05.12.1937). Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. Petrişul a făcut parte în perioada 1733-1750 din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, în anul 1842 era filie a parohiei greco-catolice Bistriţa, ce aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Bistriţa, în anul 1867 aparţinea ca filie de Protopopiatul greco-catolic Budacul Român (Budacul de Sus), în perioada 1877-1936 era filie a parohiei greco-catolice Ragla, iar în perioada 1937-1948 aparţinea ca parohie independentă de Protopopiatul greco-catolic Budac, ce făceau parte în perioada 1733-1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie înfiinţată în anul 1721) şi din Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853). În anul 1947 filia Satu Nou aparţinea de parohia Petriş. În anul 1947 filia Satu Nou dispunea de 1 iugăr și 100 stânjeni pătrați de fânaț.

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2008.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ PETRIŞ

Privind aniversările, problemele religioase, confesionale, proprietăţile bisericeşti, construcţia şi administrarea bisericii şi a casei parohiale, personalul bisericesc-şcolar, situaţiile statistice referitoare la biserică şi şcoală, şcolare, de stare civilă, proprietăţile credincioşilor, judiciare, culturale, apărarea civilă, depunerea jurământului de către Garda naţională, sociale, militare, sigiliile, administrative, culturale, colectele, bugetele, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română germană maghiară

latină

239

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislație: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Chintăuan Ioan, Bolog Mihaela, Pop Florica, „Biserici de lemn din Bistrița-Năsăud - ghid”, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2002. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte...Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

19

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014