BN-F-00237

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC SÂNMIHAIU DE CÂMPIE

1931-1964

niv.Fond

Parohia greco-catolică Sânmihaiu de Câmpie

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SÂNMIHAIU DE CÂMPIE (RO-Sânmihaiu de Câmpie)

1700-1948

Parohia greco-catolică Sânmihaiu de Câmpie s-a înfiinţat în urma unirii cu Biserica Romei din anul 1700 prin transformarea parohiei ortodoxe. Cu ocazia conscrierii confesionale pe arhidiaconate și localități a românilor din Principatul Transilvaniei din anul 1733, parohia Sânmihaiu de Câmpie era parohie componentă a protopopiatului de Copru, la fel și în anul 1755, pentru ca în anul 1765 să fie arondată protopopiatului Sânmărtinul de Câmpie. Aceași subordonare față de protopopiatul Sânmărtinul de Câmpie apare și în anul 1767. Primii preoți menționați nominal ca parohi în Sânmihaiu de Câmpie au fost Pap Andonia, protopop, Pap Iuvon și Pap Simion, menționați în conscripția protopopului din 1761. La conscripţia din 13 noiembrie 1761 figurau ca preoţi şi personal ecleziastic unit: Popa Andonia, protopop al cărui familie numără 10 membri, Popa Onuli, Popa Simion, Popa Pinte diacon, a cărui familie avea patru membrii. Potrivit vizitației canonice a episcopului greco-catolic Grigorie Maior, din februarie 1774, în perioada dintre 1761 și 1774 atât preoții cât și localnicii din Sânmihaiu de Câmpie ar fi revenit la ortodoxie. Construcţia bisericii din Sânmihaiul de Câmpie s-a datorat familiei Hirda şi înaintaşilor răposatului Iuon Lovas al cărui urmaş era preotul unit activ în sat Onuli. Consacrarea bisericii a fost făcută de episcopul unit Atanasie Anghel. O parte a familiei Hirda, prin jelerul Simion a rămas unită în 1761, cealaltă, prin iobagii Chirilă şi Arpad s-a declarat neunită, deşi au apelat pentru sacramente la preoţii uniţi din sat. Parohia a beneficiat și de o casă parohială încă de la începutul secolului al XVIII-lea, pe care comunitatea a pierdut-o cândva înainte de 1750, aceasta fiind ocupată de Miklós Szerédai. Potrivit conscripţiei din 23 noiembrie 1761 s-a reușit construirea a două case parohiale care figurează și în conscripția din 1767. În anul 1850 a fost ridicată o biserică de lemn, purtând hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Matricolele de stare civilă au inceput să fie întocmite din anul 1824. De-a lungul secolului al XIX-lea au slujit ca preoți în Sânmihaiu de Câmpie preoții Artenie Habor (1824-1830), Daniel Anghel (1830-1879), Alexandru Bărbulescu (1880-1895), Constantin Pop (1895-1928). În perioada 1931-1964, în parohia trecută la ortodoxie în 1948, s-au aflat la cârmuirea comunităţii locale nu mai puţin de 5 preoţi: Nicolae Fechete, Ioan Timaru, Vasile Iudeanu, Liviu Russu şi Petru Varga. Cel dintâi a fost preot în localitate între 1931-1953, când în locul său a fost numit interimar Ioan Timaru. Datorită dezinteresului general al locuitorilor faţă de biserică, aşa cum reiese din procesul verbal al vizitaţiei din 27 mai 1953, nici preotul Ioan Timaru nu a rezistat prea mult în rândul comunităţii din Sânmihaiul de Câmpie fiind înlocuit la sfârşitul anului 1954 de vechiul preot. Parohia greco-catolică Sânmihaiu de Câmpie a încetat să mai existe ca urmare a Decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948 pentru stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic, publicat în Monitorul Oficial nr. 281 din 2 decembrie 1948. Odată cu intrarea în vigoare a acestui decret întreaga comunitate greco-catolică din Sânmihaiu de Câmpie a revenit la cultul ortodox român.

Fondul a fost preluat în anul 1979 de la Parohia ortodoxă română Sânmihaiu de Câmpie și a fost reinventariat în anul 2009.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SÂNMIHAIU DE CÂMPIE

Circulare episcopale, procese – verbale referitoare la modernizarea bisericii, procesele – verbale ale adunării generale parohiale ale parohiei Sânmihaiu de Câmpie.

Permanent.

Pe probleme, cronologic.

10 BN

Fără restricții.

Fără restricții.

română

latină

236

Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, fond BN-F-00055 „Colecția registrelor parohiale de stare civilă” registrele 1175, 1176, 1177, 1178, 1179.

Legislație: 1. „Decretul nr. 151 privind denunțarea Concordatului încheiat între România și Sfântul Scaun la 10 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 274 din 6 martie 1919. 2. „Decretul nr. 177 privind regimul general al cultelor religioase”, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 178 din 4 august 1948, cu rectificarea din „Monitorul Oficial” nr. 204 din 3 septembrie 1948. 3. „Decretul nr. 358 privind stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic”, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 281 din 2 decembrie 1948. ; Lucrări: 1. „Protopopiatul ortodox român Bistrița. Monografie album”, coordonator preot protopop Alexandru Vidican, Editura Karuna, Bistrița, 2011, pp. 166-167. 2. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Mitropoliei greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş din 1871, 1876, 1938. 3. Șematismele Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941 și 1947.

1

0.15

hârtie

ANDREEA SALVAN

ISAD(G)

2014