BN-F-00236

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC SILIVAȘU DE CÂMPIE

1890-1949

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SILIVAȘU DE CÂMPIE

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SILIVAŞU DE CÂMPIE (RO-Silivaşu de Câmpie)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Silivaşu de Câmpie. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 la Silivaşu de Câmpie exista o parohie greco-catolică. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Preotul Simion din Silivaş a acţionat de la început în favoarea unirii cu biserica Romei, el aflându-se printre cei care în sinodul din septembrie 1700 au semnat actul de unire cu biserica Romei. În urma scrisorilor călugărului ortodox Sofronie din Cioara, sătenii din Silivaşu de Câmpie le-au interzis la 20 februarie 1761 preoţilor greco-catolici să oficieze în biserică. La 23 iunie 1761 existau la Silivaşu de Câmpie 2 preoţi greco-catolici, 4 laici greco-catolici (Nasca Iuon, Nasca Sanduli, Raţ Pasculi şi Raţ Todor) şi 1 preot ortodox (în parohia Silivaşu de Câmpie slujea preotul ortodox Nic cu domiciliul în Pogăceaua). Conscripţia finală din anul 1762 înregistra 2 preoţi greco-catolici, 4 familii greco-catolice, 73 familii ortodoxe şi nici un preot ortodox. În 1765 erau înregistrate 20 familii greco-catolice, iar în anul 1767 un număr de 30 familii (cu 130 membrii) greco-catolice şi 62 familii (cu 300 membrii) ortodoxe. În anul 1774 cea mai mare parte a credincioşilor, cu excepţia a 10 locuitori, au devenit greco-catolici. Biserica de lemn din Silivaşu de Câmpie a fost ridicată de locuitori în anul 1670 (după alte date în anul 1662), posibil în locul numit „La mănăstire”- lângă, sau în pădure (construită se pare ca biserică a mănăstirii din pădure) – de unde a fost adusă la marginea localităţii. Biserica este fără turn (turnul de clopotniţă se află alături) şi cu târnaţ (pridvor). Potrivit inscripţiei episcopului greco-catolic Atanasie Rednic (acesta a ocupat funcţia de episcop între 1772-1774), lângă biserică ar fi existat o mănăstire (probabil a fost biserica mănăstirii din pădure). Biserica avea hramul Sfânta Cuvioasa Paraschiva, care făcea parte dintre sfinţii respectaţi în mod deosebit în Moldova, ceea ce ne îndeamnă să considerăm că respectivii călugări s-au format acolo. În anii 1733, 1750 şi 1762 la Silivaşu de Câmpie este menţionată 1 biserică, iar în perioada 1761-1762 aceasta aparţinea comunităţii ortodoxe. Conscripţia din anul 1765 menţionează faptul că mănăstirea din Silivaşu de Câmpie avea biserică. La îndemnul episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron, generalul austriac Bucov a distrus în anul 1761 mănăstirile ortodoxe din Transilvania. Mănăstirea de la Silivaşu de Câmpie nu a suferit nici o stricăciune deoarece preotul de aici a trecut la greco-catolicism (în 1765 activa aici călugărul greco-catolic Lazăr). În perioada 1772-1774 mănăstirea este conscrisă fără călugări. Se pare că biserica mănăstirii a fost dusă în sat pentru a servi ca biserică parohială. În anul 1733 parohia Silivaşu de Câmpie avea teren arabil de 70 de câble (circa 35 iugăre) şi fânaţ de 15 care (7,5 iugăre). În anul 1750 biserica deţinea 2 intravilane, 70 cubuli teren arabil (circa 35 iugăre) şi fânaţ de 24 care (circa 12 iugăre) În anul 1754 sacristanul (îngrijitorul sacristiei bisericii) locuia pe terenul bisericii (eclezie), ceea ce înseamnă că parohia avea şi teren intravilan. În anul 1755 suprafaţa terenurilor extravilane scăzuse la 38 câble (circa 19 iugăre). Conform conscripţiei protopopului din iunie 1761 parohia deţinea 2 intravilane, teren arabil de 46 câble (circa 23 iugăre) şi fânaţ de 16 care (circa 8 iugăre). Pe lângă fânaţul de eclezie mai avusese ,,ab antiquo” (din vechime) fânaţ de 16 care (8 iugăre). Pentru că preotul ortodox ce oficia pentru enoriaşii declaraţi ortodocşi rezida în alt sat (preotul ortodox Nic din Pogăceaua), cei 2 preoţi greco-catolici au rămas în folosinţa celor două intravilane parohiale. În anul 1762 parohia deţinea 60 câble teren arabil (circa 30 iugăre) şi fânaţ de 8 care (circa 4 iugăre). În conscripţia din 10 februarie 1762 protopopul preciza că cei doi preoţi din parohie au împărţit terenurile arabile şi fânaţele în mod egal între ei; popa Simion avea în folosinţă o casă parohială, iar Toader două. Suprafaţa terenurilor bisericeşti s-a diminuat. Cauzele au constat, cel puţin în parte, în preluarea terenurilor de către posesorii iniţiali sau de săteni şi preoţi ortodocşi. În anul 1765 parohia deţinea 2 terenuri intravilane, teren arabil de 40 câble (circa 20 iugăre) şi fânaţ de 18 care (circa 9 iugăre). În anul 1767 suprafaţa terenurilor bisericeşti era de 2 terenuri intravilane/case, teren arabil de 15 câble (circa 7,5 iugăre) şi fânaţ de 16 care (circa 8 iugăre), ce aducea un venit de 40 de florini. În anul 1890 preotul avea în folosinţă teren arabil de 86 iugăre şi 150 stânjeni pătraţi, fânaţ de 21 iugăre şi 709 stânjeni pătraţi şi o grădină de 1 iugăr şi 405 stânjeni pătraţi. Curia parohială avea o întindere de 700 stânjeni pătraţi. Cantorul avea în folosinţă teren arabil de 13 iugăre. Cimitirul avea o suprafaţă de 6 iugăre. În anul 1733 erau înregistraţi la Silivaşu de Câmpie preoţii greco-catolici Antonie, Ioan şi preotul ortodox Nicolae, comunitatea fiind formată din 48 familii. În 1750 aici activau 3 preoţi, comunitatea fiind alcătuită din 314 locuitori. În anul 1755 aici funcţionau preoţii greco-catolici Simion, Todor şi Gabor. În anul 1761 slujeau preoţii greco-catolici Simion (iobag, avea 3 fii şi 2 fiice, necăsătoriţi, sub autoritatea paternă),Toader (libertin, avea 5 fii sub autoritatea părintească) şi preotul ortodox Nic din Pogăceaua (din comitatul Turda). Preoţii aveau copii mulţi de întreţinut, în timp ce terenurile aflate în folosinţa lor s-au micşorat. În anul 1762 erau înregistraţi 2 preoţi greco-catolici. În anul 1765 sunt menţionaţi preoţii greco-catolici Simion, Todea şi Iacob. În anul 1767 la Silivaşu de Câmpie funcţionau preoţii greco-catolici Simion (consacrat de episcopul greco-catolic Inochentie Micu Klein), Iacob (consacrat de Meletie şi blagoslovit de episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron) şi preotul ortodox Ioan Ursu (originar din Sebajd). Preotul Simion beneficia în anul 1769 de un ajutor de 12 florini din fondul de 10 000 florini renani acordaţi de Consiliul de Stat austriac preoţilor greco-catolici din dieceza greco-catolică transilvăneană pentru consolidarea unirii cu biserica Romei. Bătrânului preot Simion i-a luat locul în cursul anului 1771 fiul ce trăia alături de el, Ion, prin voinţa sătenilor greco-catolici reprezentaţi de 7 capi de familie (Raţ Todor, Raţ Vasil senior, Raţ Sanduli, Raţ Iuvon, Ranc Pavel, Raţ Vasil junior şi Ţecsoran Vasil), iobagi ai contelui Denés Bánffy de Losoncz, între care unul, Todor Raţ, fusese din 1761 cel mai statornic enoriaş greco-catolic. De altfel, familia greco-catolică Raţ pare să fi fost influentă între celelalte familii din sat, pentru că cei mai mulţi care au încheiat înţelegerea în faţa asesorilor János Ajtai şi Sándor Demeter, prin strângerea mâinilor „sub poena decretalis calumniae” (sub pedeapsa decretului de înşelăciune) şi cu promisiunea că îl recunosc ca preot, au provenit dintre membrii ei. În final îşi exprimaseră nădejdea că, prin alegerea făcută, va creşte numărul greco-catolicilor din sat. Trei ani mai târziu, când a fost vizitat de episcopul greco-catolic Grigore Maior, speranţa lor s-a împlinit. Vizita episcopală nu a decurs însă fără probleme. Venirea episcopului greco-catolic Grigore Maior la Silivaşu de Câmpie în anul 1774 a atras interesul şi a celor mai şovăielnici greco-catolici care s-au adunat în jurul preoţilor, dar alţi zece „corifei” ortodocşi au cerut cheile bisericii şi pentru că preotul a refuzat să le înmâneze, au spart poarta şi au intrat tâlhăreşte în lăcaşul de cult, spre dezaprobarea celorlalţi săteni. Episcopul informa în anul 1774 prin intermediul Guberniului Transilvaniei Congregaţia de Propaganda Fide că în parohia Silivaşu de Câmpie fuseseră 2 preoţi ortodocşi (în anul 1767 era înregistrat Ioan Ursu), dintre care unul a trecut la greco-catolicism, iar celălalt, transfug din Ţara Românească (Valahia) a fost afurisit de către episcopul ortodox Sofronie Chirilovici şi pedepsit de vicejudele Péter Endes, deoarece a activat fără să aibă acest drept şi mai ales, i-a minţit pe credincioşi. Având în vedere că preotul ortodox trecuse la greco-catolicism, ca şi întreg satul, cu excepţia celor 10, episcopul cerea Guberniului să dispună acordarea bisericii greco-catolicilor majoritari. În anul 1842 activa la Silivaşu de Câmpie preotul greco-catolic Ioan Fiscuti, în perioada 1871-1876 funcţiona preotul Alexandru Fiscuti (născut în anul 1829, hirotonit în anul 1857), în anul 1890 administrator parohial era Alexandru Lupanu (născut în anul 1857, hirotonit în anul 1881). În anul 1918 preotul Victor Turcu de la Silivaşu de Câmpie nu mai putea să-şi îndeplinească îndatoririle. De aceea preotul Iosif Bucur din Ţăgşor a fost numit administrator parohial interimar la Silivaşu de Câmpie. În perioada 1919-1939 aici a activat Nicolae Racoviţan (născut la 09.01.1870 la Grindeni, a absolvit teologia la Blaj în anul 1899, hirotonit în anul 1900), iar între 1939-1948 Leonida Fetti. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În anul 1733 parohia greco-catolică Silivaşu de Câmpie făcea parte din Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinu de Câmpie, în anul 1750 din Protopopiatul greco-catolic Suatu, între 1761-1876 din Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinu de Câmpie, în anul 1890 aparţinea de Protopopiatul greco-catolic al Cătinei, iar în anul 1938 de Protopopiatul greco-catolic Sărmaş, care făceau parte în perioada 1733-1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721), iar între 1853-1948 din Mitropolia greco-catolică de Alba Iulia şi Făgăraş (mitropolie creată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2008.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SILIVAȘU DE CÂMPIE

Privind aniversările şi comemorările, problemele religioase, confesionale, sectele, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construcţia şi administrarea bisericii, casei parohiale şi a şcolii, personalul bisericesc-şcolar, sinoadele protopopeşti, datele statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, şcolare, de stare civilă, economice, sanitare, mlitare, administrative, sociale, culturale, rechiziţiile, judiciare, apartenenţa Banatului la România, vizita familiei regale române, sanitar-veterinare, colectele, bugetele bisericeşti-şcolare, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

română maghiară

latină

235

Izvoare: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Legislație: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Chintăuan Ioan, Bolog Mihaela, Pop Florica, „Biserici de lemn din Bistrița-Năsăud - ghid”, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2002. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „Biserica greco-catolică din Comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007. Idem, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Mitropoliei greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş din 1871, 1876, 1938.

21

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014