BN-F-00235

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC DELURENI

1875-1968

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ DELURENI

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ DELURENI (RO-Delureni)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Delureni. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 la Delureni exista o parohie greco-catolică. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Faţă de mişcările îndreptate împotriva unirii cu biserica Romei şi a acutizării tensiunilor din parohii, Curtea vieneză a intervenit pentru instituirea unei stări de normalitate, înfiinţând Comisia aulică. Formată după intrarea lui Buccow în Transilvania din generalul-comandant în calitate de preşedinte şi 2 consilieri, baronii Diettrich şi Möringer, comisia avea datoria să cerceteze toate nemulţumirile şi diferendele confesionale şi a început prin organizarea unei adunări a reprezentanţilor greco-catolici şi ortodocşi din fiecare sat la Sibiu, în ziua de Paşti, 26 aprilie 1761. După întoarcerea de la Sibiu a deputatului Todor Negruşa, în 4 mai 1761, o parte a sătenilor din Delureni a părăsit unirea cu biserica Romei. Delegaţi din parohie şi anume Iuon Anghilina, Iuon Negruşa şi Costin Visolian au participat la sinodul din Sângeorgiu de Câmpie, întrunit, cândva în luna mai 1761 din porunca lui Sofronie, de protopopul ortodox numit de el, Nica din Pogăceaua. S-au întors în parohie cu un mesaj similar celui adus de trimisul la Sibiu, mai sus pomenit şi anume să nu permită nicidecum preoţilor greco-catolici să celebreze cele sfinte. Au dorit atunci, fără nici o milă, să-i alunge din biserică, din casele şi pământurile parohiale şi mai mult, în absenţa protopopului greco-catolic, cel ortodox , numit de Sofronie, i-a incitat pe săteni să înmormânteze o femeie fără slujbă. Conscripţia protopopului din 17 iunie 1761 înregistra 2 preoţi greco-catolici, protopopul Dănilă şi capelanul Nichita şi 19 familii greco-catolice (probabil doar acestea s-au declarat greco-catolice, în 1767 fiind înregistrate în total 65 familii). La 13 mai 1763 episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a efectuat o vizită canonică la Delureni, unde se afla reşedinţa protopopească. Ajuns seara, el a rostit învăţătura unirii în faţa unui numeros auditor. În anul 1767 erau înregistraţi la Delureni 62 familii greco-catolice (cu 300 credincioşi) şi 3 familii ortodoxe. În anul 1774 episcopul greco-catolic Grigore Maior a reuşit în urma vizitei canonice să convertească parohia Delureni la greco-catolicism. Biserica veche de lemn din Delureni cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril s-a construit în anul 1663. În anul 1691 la Delureni s-a construit o nouă biserică, consacrată de un protopop ortodox din Băla şi renovată de protopopul greco-catolic Daniel împreună cu preoţi greco-catolici. Statisticile din anii 1733, 1750 şi 1762 menţionează existenţa unei biserici la Delureni. În februarie 1763 ortodocşii au dat buzna peste participanţii la un sinod ţinut la casa parohială, au luat cu forţa cheile bisericii care fusese atribuită greco-catolicilor de către Comisia aulică şi au reocupat lăcaşul de cult. În 1733 biserica din Delureni avea teren arabil de 12 cubuli (6 iugăre) şi fânaţ de 17 care (8,5 iugăre). În anul 1754 sacristanul (îngrijitorul sacristiei bisericii) din Delureni nu locuia pe teren bisericesc, ci pe cel al posesorilor. Conscripţia din anul 1733 menţionează existenţa unei case parohiale la Delureni. Conscripţia din anul 1755 arăta că terenul pentru biserică şi casă parohială din Delureni a fost obţinut graţie generozităţii uneia din stăpânele de pământ de odinioară. Într-o margine a intravilanului parohial sătenii ridicaseră o casă pentru sacristan (îngrijitorul sacristiei), care locuise acolo până în urmă cu 14 ani, după care a fost dată în grijă de săteni juratului satului; acesta a fost scos cu forţa din casă de provizorul lui Sámuel Teleki, pe nume Macarie, iar casa a fost preluată de contele nemulţumit probabil de faptul că, deşi ridicată pe teren parohial, nu mai era folosită de personalul bisericesc. În anul 1750 parohia deţinea teren arabil de 18 cubuli (9 iugăre) şi fânaţ de 6 care (3 iugăre). Potrivit conscripţiei protopopului din 17 iunie 1761 parohia Delureni avea 1 intravilan pe care erau construite 2 case parohiale, iar fânaţul avea o capacitate de 8 care. În anul 1762 la Delureni erau înregistrate 2 case parohiale, 20 câble (10 iugăre) teren arabil, fânaţ de 10 care (5 iugăre) şi 3 păduri. În 1767 la Delureni exista 1 intravilan/casă parohială, 20 câble teren arabil (10 iugăre) şi fânaţ de 10 care (5 iugăre). În anul 1891 pământurile parohiei erau compuse din terenul bisericesc de 4 iugăre, cimitirul de 4 iugăre, porţiunea canonică parohială (terenurile aflate în folosinţa preotului) de 22 iugăre, porţiunea canonică cantorală (terenurile aflate în folosinţa cantorului) de 4 iugăre şi 775 stânjeni pătraţi şi o livadă. În anul 1733 la Delureni activa preotul ortodox Petru. În 1750 aici funcţionau 1 preot, 1 cantor şi 1 îngrijitor al sacristiei. În anul 1755 la Delureni funcţiona preotul Dănilă (în 5 aprilie 1755 îşi lua blagoslovenia de la episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron preotul Ion, consacrat la Oradea; primea şi dreptul de a sluji; probabil a obţinut o altă parohie). Conscripţia părţii inferioare a Comitatului Cluj a fost efectuată în anii 1755-1756 în prezenţa protopopului Clemens Pap din Sânmărtinul de Câmpie şi a lui Demeter Pap de Ţagu, paroh activ la Delureni. La 29 aprilie 1756 Daniil din Delureni a susţinut un examen pentru titlul de protopop, iar la 24 aprilie 1757 Daniel a susţinut examenul pentru ocuparea funcţiei de protopop. Preotul Daniel Pap plătea în 1756 pentru pământuri 30 creiţari şi în 1757 34 de creiţari, iar preotul Nechita plătea în 1758 suma de 30 creiţari (în dreptul său apar în anul 1758 două sume: 30 de creiţari şi 1 florin şi 2 creiţari). Protopopul Daniel din Delureni şi protopopul George din Târgu-Mureş însoţiţi de 20 husari şi de aproximativ 20 preoţi greco-catolici înarmaţi l-au arestat în anul 1760 în satul Pogăceaua pe preotul Ioan din Sadu, sau popa Tunsu (cum a fost numit după ce episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron l-a pedepsit cu tunsoarea pentru că s-a consacrat cândva între 1756-1757 în afara diecezei, la Bucureşti, după un stagiu de învăţătură de şase luni petrecut la mănăstirea Cozia), ce era unul dintre conducătorii mişcării îndreptate împotriva unirii cu biserica Romei. Alături de protopopul Pap Daniel (avea un fiu şi 2 fiice, necăsătoriţi, sub autoritate paternă) activa la Delureni în anul 1761 şi capelanul (preotul al II-lea, preot ajutător) Nechita (avea un fiu şi 2 fiice, necăsătoriţi, sub autoritate paternă). În anul 1761 Daniel semna una din conscripţiile realizate pentru a fi puse la dispoziţia Comisiei aulice, intitulându-se „humilimus capellanus P. Daniel Pap Ujlaki districtus militaris Radnensis graeci ritus unitorum archidiaconus et respective inspector”. În 1 martie 1762 protopopul era implicat în problema partajului patrimonial între greco-catolici şi ortodocşi, referindu-se la ancheta pe care a trebuit să o facă în satele Băniţa şi Nou Român. În 2 septembrie 1762 episcopul l-a informat asupra problemelor create de fiul preotului Dimitrie din Băiţa, iobag al baronului Korda, căreia a refuzat să-i dea ascultare. Ca atare, i-a ordonat să-şi asume rolul de mediator. La 13 mai 1763 protopopul Daniel recomanda consacrarea ca preot a lui Şimon din Crăieşti. În anul 1765 Daniel era protopop de Monor şi inspector de Gurghiu. Protopopiatul a fost asociat Protopopiatului greco-catolic Gurghiu, devenind Gurghiu-Monor. În 1767 şi 1768 Daniel este amintit ca paroh activ la Delureni, protopop de Monor şi Gurghiu şi inspector de Bistriţa. Era de asemenea asesor consistorial. La 24 decembrie 1766 protopopul Daniel semna o situaţie în care menţiona personalul bisericesc din suburbia Bistriţei. În anul 1767 la Delureni funcţiona protopopul Daniil (consacrat la Muncaci şi blagoslovit de episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron) şi Nichita (consacrat de Petru Pavel Aron). Credincioşii plăteau preoţilor în anul 1767 câte 3 creiţari şi erau obligaţi să presteze pentru ei şi câte o zi de lucru. Lipsit de protopop, Năsăudul era administrat cel puţin în 1767 şi 1768 de către inspectorul Daniel din Delureni, care locuia în afara protopopiatului respectiv. Preoţii Denile şi Nikita din Delureni beneficiau în anul 1769 de un ajutor de 12 florini renani din fondul de 10 000 florini renani acordat de Consiliul de Stat austriac preoţilor din dieceza greco-catolică transilvăneană pentru consolidarea unirii cu biserica Romei. În anul 1780 vicarul general greco-catolic Ignatie Darabant i se adresa protopopului Daniil ca unui „decan al acelei părţi”. E posibil să se fi referit la protopopul Daniil din Delureni. Între anii 1842-1890 a activat aici preotul greco-catolic Alexandru Ardelean (Erdélyi; născut în anul 1816, hirotonit în anul 1842), între 1903-1921 Constantin Costan, iar în perioada 1838-1948 Augustin Chifor. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. Parohia Delureni făcea parte în anul 1733 din Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinul de Câmpie, în 1750 din Protopopiatul greco-catolic Suatu şi a fost în perioada 1756-1768 sediul Protopopiatului greco-catolic Monor. În anul 1842 parohia greco-catolică Delureni făcea parte din Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinul de Câmpie, ce aparţinea de Episcopia greco-catolică de Făgăraş. În anul 1871 parohia greco-catolică Delureni aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinul de Câmpie, în perioada 1890-1929 de Protopopiatul greco-catolic Cătina, iar în perioada 1937-1948 de Protopopiatul greco-catolic Teaca, ce făceau parte din Mitropolia greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş.Parohia Delureni făcea parte în anul 1733 din Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinul de Câmpie, în 1750 din Protopopiatul greco-catolic Suatu şi a fost în perioada 1756-1768 sediul Protopopiatului greco-catolic Monor. În anul 1842 parohia greco-catolică Delureni făcea parte din Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinul de Câmpie, ce aparţinea de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721). În anul 1871 parohia greco-catolică Delureni aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Sânmărtinul de Câmpie, în perioada 1890-1929 de Protopopiatul greco-catolic Cătina, iar în perioada 1937-1948 de Protopopiatul greco-catolic Teaca, ce făceau parte din Mitropolia greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş (mitropolie creată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 2008.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DELURENI

Privind problemele religioase, confesionale, sectele, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construcţia şi administrarea bisericii, casei parohiale şi şcolii, personalul bisericesc-şcolar, şcolare, situaţiile statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, de stare civilă, economice, sociale, serviciul militar, rechiziţiile, culturale, politice, colectele, bugetele bisericeşti, financiare, fondul şcolar.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română maghiară

latină

987

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Legislație: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „Biserica greco-catolică din Comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007. Idem, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Mitropoliei greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş din 1871, 1876, 1938.

20

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014