BN-F-00233

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC PINTIC

1754-1976

niv.Fond

Parohia greco-catolică Pintic

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ PINTIC (RO-Pintic)

1700 (ca.)-1948

Prima mențiune documentară a localităţii este din anul 1332. Referitor la data construcției lăcașului de cult, într-un istoric al parohiei este consemnat anul 1607 ca an al zidirii „bisericii vechi”. Același an se află inscripționat și pe masa de altar, păstrat și azi în biserica parohială. La acea dată parohia era ortodoxă, iar după 1698-1701, când o parte a clerului şi a credincioşilor din Transilvania au acceptat unirea cu Biserica Romei, parohia a devenit greco-catolică. În conscripția din 1733 parohia era menționată ca făcând parte din de protopopiatul greco-catolic Copru iar în conscripțiile din 1755-1767 parohia figurează cu două filii : Teaca și Uila și cu un preot Toader declarat unit. În timpul mișcării de revenire la ortodoxie declanșată de călugărul Sofronie în 1760, comunitatea și preotul din Pintic au oscilat între ortodoxie și unire. Din șematismele episcopiei greco-catolice publicate începând cu secolul XIX rezultă că această parohie a aparținut de Protopopiatul Fărăgăului din cadrul Episcopiei Făgărașului și după ridicarea acestei episcopii la statutul de mitropolie în anul 1850, de același protopopiat, din cadrul Arhidiecezei și Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș. În anul 1834, sub îndrumarea protopopului Ștefan Moldovan (1832-1949), paroh în Pinticu și protopop de Fărăgău, s-a construit actuala biserică. Preotul Ștefan Moldovan, împreună cu nepotul său Constantin Roman Vivu, fost prefect al legiunii a XII Reghin, au fost uciși în anul 1949 de către secui, ca urmare a implicării lor active în evenimentele revoluționare din anii 1848-1949. Funcția principală a preotului în comunitate era aceea de păstor spiritual, chezaș al valorilor religioase, naționale și morale. Biserica era cadrul în care se transmiteau către enoriași învățăturile moralei creștine dar și informații de interes public. Preotul întocmea periodic statistici și rapoarte referitoare la numărul sau starea credincioșilor săi. Un alt atribut important al parohiilor era cel de consemnare a datelor de stare civilă. Până în anul 1895 când s-au constituite pe lângă notariate oficii de stat de stare civilă, singurele înregistrări privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi regăsite în registrele parohiale de stare civilă. Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii, iar protopopul „inspectorul” școlilor din protopopiat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. În 1933 parohia greco-catolică Pintic a fost arondată Protopopiatul greco-catolic Teaca. După trecerea forțată a parohiilor și preoților greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Pintic a devenit ortodoxă și a intrat în componenta Protopopiatului ortodox român Teaca apoi, după înființarea județelor în 1968, în cea a Protopopiatului ortodox român al Bistriței.

Fondul a fost preluat în anul 1979 și reordonat, inventariat și pregătit pentru microfilmare în anul 2001.

Parohia ortodoxă română Pintic.

Principalele informații sunt : ordine şi circulare emise de protopopiat, episcopie şi mitropolie, problemele discutate în şedinţele curatoratului şi ale senatului parohial, administrarea parohiei și a şcolii confesionale din localitate, organizarea învăţământului şi liste cu elevii absenţi, personalul bisericesc și şcolar, situaţii statistice, întocmirea şi eliberarea actelor de stare civilă și un registru cuprinzând istoricul, inventarul şi mişcarea fondurilor bisericii.

Permanent

pe probleme cronologic

10 BN

Documentele anterioare anului 1800 se dau în cercetare doar sub formă de copie.

Documentele anterioare anului 1800 se dau în cercetare doar sub formă de copie.

maghiară ; română ; germană

chirilică, gotică, latină

232

BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea concordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Alexa Vasile - preot paroh, „Parohia ortodoxă română Pintic”, în „Protopopiatul ortodox român Bistrița - Monografie Album”, Editura Karuna, Bistrița, 2011, pp. 148-149. 2. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XII-XIV”, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 85-105. 3. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 4. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. 5. Iuga Vasile, „Pinticu. Oameni, locuri, fapte”, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj-Napoca, 2005 6. Miron Greta Monica, „Biserica greco-catolică din Comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea”, Cluj-Napoca, 2007. 7. Miron Greta Monica, „porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Cluj-Napoca, 2004, 8. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 9. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în „Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 10. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

44

1.65

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014