BN-F-00228

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC SEBIȘ

1907-1927

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SEBIȘ

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SEBIŞ (RO-Sebiş)

1701 (ca.)-1948

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Sebiş. Ea s-a înfiinţat în urma unirii cu biserica Romei din anul 1701 prin transformarea parohiei ortodoxe şi s-a desfiinţat în anul 1948. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. În anul 1733 preotul Mihai din Sebiş s-a declarat ortodox. În anul 1750 aici era înregistrat 1 preot greco-catolic. În anul 1762 aici erau înregistraţi 2 preoţi greco-catolici şi 12 familii (42,86 %) greco-catolice şi 16 familii (57,14 %) ortodoxe, biserica fiind atribuită greco-catolicilor. Biserica de lemn de la Sebiş a fost donată de către credinciosul Ursu. În anul 1733 aici este menţionată existenţa unei biserici de lemn şi a unei case parohiale. În anul 1750 este amintită existenţa unei biserici la Sebiş. În anul 1762 aici erau înregistrate 1 biserică şi 1 casă parohială. În anul 1795 biserica a fost renovată de către meşterul Ioniţă a lui Mihai. Biserica avea în anul 1835 hramul Preasfânta Fecioară Maria. În anul 1855 la Sebiş s-a construit o nouă biserică de lemn. Biserica a fost construită de către credincioşi prin repartiţie de bani făcută asupra acestora. Biserica de cărămidă cu hramul Înălțarea Domnului din Sebiş s-a construit în perioada 1904-1905. În anul 1733 biserica greco-catolică din Sebiş deţinea terenuri arabile de 6 cubuli (circa 3 iugăre) şi fânaţ de 3 care (circa 1,5 iugăre). În anul 1750 parohia dispunea de 1 teren intravilan, teren arabil de 4 cubuli (2 iugăre) şi fânaţ de 8 care (circa 4 iugăre). În anul 1762 biserica avea terenuri arabile de 4 cubuli (circa 2 iugăre) şi fânaţ de 4 care (circa 2 iugăre). În anul 1947 biserica poseda 48 de iugăre de teren și 800 stânjeni pătrați de teren (din care 12 iugăre şi 800 stânjeni pătraţi teren arabil, 9 iugăre fânaţ şi 27 iugăre pădure). În anul 1902 biserica din Sebiş împrumutase credincioşilor cu dobândă suma de 2334 coroane şi 79 fileri. În anul 1903 porţiunea canonică (terenurile bisericii aflate în folosinţa preotului) a bisericii din Sebiş era de 20 iugăre şi 17 stânjeni pătraţi. În acelaşi an preotul avea un venit de 496 coroane şi 96 fileri. În anul 1919 porţiunea canonică a parohiei Sebiş cuprindea 17 de iugăre şi 1566 stânjeni pătraţi. Din exploatarea porţiunii canonice preotul din Sebiş obţinea în perioada 1909-1914 un venit mediu anual de 160 coroane. Preotul din Sebiş primea de la fiecare familie câte 1-2 mierţe mici de ovăz. Preotul din Sebiş primea în medie în perioada 1913-1918 de la credincioşi anual câte 117 ferdele de cucuruz. Primul preot din Sebiş al cărui nume este cunoscut este Teodor. Urmaşul său a fost preotul Ştefan. Acestuia i-a urmat preotul Mihai, care s-a declarat în anul 1733 ortodox. În anul 1750 la Sebiş funcţiona 1 preot, 1 cantor şi 1 îngrijitor al sacristiei, toţi greco-catolici. În anul 1756 preotului din Sebiş „domnul (nobilul) Kemeny Miklos i-au dijmăluit oile şi cerându-lelegitimo modo au răspuns că pentru hotaru e dijma”. În anul 1758 cei doi preoţi din Sebiş, Crăciun şi Mihai, plătiseră 24, respectiv 48 creiţari. Mihai dăduse nobilului şi dijma din oi. În anul 1762 aici activau 2 preoţi greco-catolici. În perioada 1789-1795 la Sebiş a funcţionat preotul Marian Groze. El a încetat din viaţă în anul 1833. În perioada 1835-1880 la Sebiş a activat preotul Alexandru Groze. În perioada 1880-1883 parohia Sebiş a fost administrată de către preotul din Ardan, Andrei Palimeti. În intervalul 1883-1906 în parohia Sebiş a funcţionat preotul Vasile Nechiti, iar în perioada 1906-1948 Ioanichie Groze. Parohia se subordona protopopiatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1767 parohia greco-catolică Sebiş a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Monor, în intervalul 1835-1930 din Protopopiatul greco-catolic Bistriţa, iar în perioada 1932-1948 a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Budac, care au aparţinut în perioada 1733-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie înfiinţată în anul 1721) şi în perioada 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1979 și a fost prelucrat în anul 1985.

Parohia ortodoxă română Sebiş.

Privind organizarea bisericii, administrarea proprietăţilor bisericeşti-şcolare, vinderea bisericii vechi parohiei Neţeni pentru filia Albeştii Bistriţei, construcţia şi reparaţia bisericii, casei parohiale cu anexe şi a şcolii, personalul bisericesc- şcolar, răscumpărarea zilelor de lucru în favoarea preotului, problemele şcolare, economice, conturile de gestiune, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română

latină

227

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistrița-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Protopopiatul greco-catolic Bistrița. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislație: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

1

0.15

hârtie

DOLOGA DORIN

ISAD(G)

2014

Public

Fără restricții

Nu este cazul

dosare generale (30 de ani)

30