BN-F-00217

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC ILVA MICĂ

1806-1968

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ILVA MICĂ

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ILVA MICĂ (RO-Ilva-Mică)

1701 (ca.)-1948

t Parohia greco-catolică Ilva Mică s-a înfiinţat după unirea cu biserica Romei din anul 1701, prin transformarea parohiei ortodoxe, când preotul Lazăr Precup din Ilva Mică a fost acceptat de către vicarul romano-catolic Ştefan din Cluj (probabil în anul 1722 sau 1726) şi s-a desfiinţat în anul 1948.În anul 1733 preotul Lazăr Precup s-a declarat greco-catolic, iar preotul Gavril ortodox. În anul 1761 preotul Grigore, Vasile al lui Grigore şi diacul Dănilă s-au declarat greco-catolici, iar restul credincioşilor ortodocşi. Preotul Lazăr declara că a fost greco-catolic, însă la prima poruncă a călugărului ortodox Sofronie din Cioara de a închide biserica s-a alăturat celorlalţi săteni şi nu mai vrea să ştie nimic despre greco-catolicism, declarându-se ortodox. După ce comisarii şi preotul Tohati care efectuau recensământul au ieşit din sat, Tohati le-a spus comisarilor că doi săteni, Luca şi Lazăr, au declarat că vor să fie greco-catolici, dar comisarii nu i-au trecut în procesul verbal deoarece declaraţia sătenilor nu s-a făcut în prezenţa lor. În anul 1761 credincioşii declarau că preoţii din Ilva Mică slujeau de 30 de ani. În 1762 preotul şi cele 112 familii s-au declarat greco-catolice. Vice colonelul Entzenberg, comandantul Regimentului II românesc de graniţă constata în anul 1778 sau ulterior (acesta devine vice colonel în anul 1778) faptul că credincioşii din Ilva Mică nu cunoşteau principiile religioase. Actele normative care au reglementat activitatea cultului greco-catolic în Transilvania au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale.Prima biserică de lemn din Ilva Mică a fost construită în anul 1570. Un manuscris menţionează că: „Se înţelese între sine, atât cei din poiană cât şi cei de pe văi şi câmpii, a zidi o S. Biserică în Banşul la 1570 sub prinţ Ştefan Bathory, parcela de moşie a unui om religios (Romu Naceu) pe care îl şi numi diac (strămoş a lui Solomon Diac) la Sf. Bisericuţă ...Mai departe, înmulţindu-se în fii şi fiice iubiţii noştri strămoşi şi îmbogăţindu-se cu ajutorul lui Dumnezeu, clădi o nouă S. Biserică foarte frumoasă şi minunată faţă de trupul bătrân (a. 1711) o clădi din lemn de molid de pe Faţa Dealului cu mari maiştri de lemn şi zugravi vestiţi care zugrăveau pe pânză sfinţi şi aleşi ai lui Dumnezeu pe altar = iconostas. Sf. Biserică nouă o clădi pe moşia Andronenilor, ctitori ai Sf. Biserici, care mulţimea de lemne şi pietre trebuincioase o cără cu boii lor, 8 perechi la număr şi tânăra Libiada (a lui Constantin Andron) cinsti 300 coţi de pânză pentru facerea altarului zugrăvit. Sf. Biserică era clădită drumul de ţară pe atunci, centrul comunei”. Cartea de Aur a bisericii menţionează că urmaşii celor doi fraţi întemeietori după tradiţie ai localității au zidit o biserică pe un loc deasupra satului numit „Pepiniera de pomi”, biserica fiind apoi strămutată în alt loc i numit „Groapa lui Crăciun”, mărind-o şi clădind-o din lemn de frasin tăiat de pe faţa dealului Frasin şi că în această biserică oamenii s-au rugat 121 de ani. În anul 1761 credincioşii declarau că străbunii lor au avut o biserică de lemn care a fost arsă de tătari, iar după retragerea acestora au clădit o nouă biserică de lemn. Episcopul greco-catolic Atanasie Rednic menţiona în protocolul vizitaţiei canonice efectuate în anul 1768 faptul că biserica din Ilva Mică a fost construită înainte cu 50 de ani de către laicul Andronic Petercza, ajutat de către sat (deci în anul 1718). În anul 1768 în biserică se găseau un Evangheliar românesc, un Apostol, un Triod şi un Octoih scrise cu litere chirilice, un Octoih manuscris, un Liturghier şi o Ocitelnă.Alături de acestea mai erau pomenite un pomelnic datat în anul 1779, o icoană ce purta inscripţia „Popa Nicolau şi soţia sa Arşinica din Ilva Mare şi Dumitru Juca din Ilva Mică o donează bisericii din Ilva Mică, anul 1798. Subscriu: popa Iosif Buta, administratorul parohial din Ilva Mică, (...) apoi o icoană pe pânză zugrăvită la Suceava de călugării din Ragla refugiaţi în Moldova şi donată bisericii de popa Iosif, anul 1821”. În ianuarie 1786 „popa Grigore şi cu soţia sa Floarea cu Dumitru Ionuţă cu soţia sa” au cumpărat un Minei pentru biserica din Ilva Mică. Prin sârguinţa preotului Iosif în anul 1795 s-a cumpărat o Biblie pe care se afla însemnarea „Să se ştie că această Sfântă Biblie, împreună cu Testamenul Nou, ce le-am legat osebit pentru uşurinţa purtării, prin îndemnul şi rugarea mea s-au cumpărat de buni credincioşi în anul 1795, Toder Pangrate şi soţia Sofronia şi Arsente cel care cu soţia sa Anastasie şi le-au dat amândouă Sfintei Biserici Ilvei Mici de tot odor bisericii, pentru care tus-patru s-au aşezat ctitori. S-au cumpărat cu douăzeci şi nouă de florinţi...”. La 0610.1856 „s-au cumpărat veşminte: un felon de mătase, Patrafirul şi o pereche de mânecări, iar credinciosul creştin din Sângeorz, Cosma Oanea, a cumpărat Procoveţele pe Sfintele Daruri, alt binecredincios creştin din Rodna Nouă (Şanţ), Cosma Rufus a cumpărat alt Patrafir, tot de mătase ... care pentru a lor evlavie astă faptă bună au voit a se pune la Maica Biserică a Ilvii Mici”. În anul 1873 s-au început lucrările la biserica de zid, dar din cauza izbucnirii epidemiei de holeră, în care a fost răpus şi preotul Emil Călina, construcţia ei a fost întreruptă timp de 2 ani. Biserica de zid cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, care a costat 35000 florini plătiţi de contele Emil Zichy la solicitarea Elenei Gaftone originară din Ilva Mică, cu care avea o relaţie, a fost finalizată în anul 1875, iar biserica de lemn, după sfinţirea bisericii de piatră, a fost demolată şi din materialul rezultat s-a zidit şcoala confesională greco-catolică. În anul 1750 la Ilva Mică activa 1 preot, 1 cantor şi 1 îngrijitor al sacristiei. În anul 1769 aici era menţionat popa Grigore. Acestuia i-au urmat în perioada 1794-1821 popa Iosif, preotul Clemente Lupşai (activa în anul 1835), Ilie Lică şi Ioan Hangea (activa în anul 1842). Din anul 1849 parohia Ilva Mică a fost administrată de preotul Irimie Pop din Feldru. În perioada 1854-1873 aici a funcţionat preotul Emanuel Călina, între 1873-1917 Nicolae Georgiţă, în intervalul 1917- 1928 Ioan Bal, iar între 1930-1948 Vasile Rusu. Parohia Ilva Mică a făcut parte în perioada 1733-1767 din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar în perioada 1786-1948 din Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care au aparţinut în perioada 1733-1853 de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721), iar în perioada 1853-1948 de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie creată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2007.

Parohia ortodoxă română Ilva Mică.

Privind aniversările şi comemorările, problemele religioase, confesionale, sectele, proprietăţile bisericeşti, construcţia şi administarea bisericii, şcolii şi casei parohiale, personalul bisericesc şi şcolar, asociaţiile religioase şi culturale, situaţiile statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, şcolare, datele monografice, economice, proprietăţile credincioşilor şi grănicereşti, inundaţiile, sanitare, administrative, apărarea pasivă, culturale, politice, edilitar-gospodăreşti, judiciare, arhiva, de stare civilă, colectele, bugetele bisericeşti-şcolare, fondurile şcolare, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română latină germană maghiară

latină

876

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Anton Coşbuc. Idem, Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislație: „„Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. „Ilva-Mică. O veche așezare de pe Someș și Ilva. Repere monografice”, Editura George Coșbuc, Bistrița, 2003. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Retegan Simion, „Parohii, biserici şi preoţi greco-catolici din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea (1849-1875)”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei, în „Revista Bistriţei", nr. XXVII, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Șimon Nestor, Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II român de graniță de la Năsăud, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană", nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937. Idem, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994. Idem, „Mănăstiri şi călugări în Valea Rodnei”, în „Arhiva Someşană”, nr. 27, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1940.

56

1.30

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014