BN-F-00211

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN DUMBRĂVIȚA

1897-1948

niv.Fond

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DUMBRĂVIȚA

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DUMBRĂVIȚA (RO-Dumbrăvița)

-1698 (ca.)

Parohia ortodoxă română Dumbrăviţas-a înfiinţat probabil la sfârșitul secolului al XVII-lea și există și în ziua de astăzi. După unirea unei părţi a bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica Romei autorităţile au încurajat procesul de destructurare a bisericii ortodoxe care nu acceptase unirea, în vremea episcopului greco-catolic Inochentie Micu aceasta fiind pusă sub jurisdicţia canonică a greco-catolicilor. În anul 1733 aici activau 3 preoţi greco-catolici. În anul 1762 aici erau înregistraţi 2 preoţi greco-catolici, 10 familii greco-catolice şi 80 familii ortodoxe, dar nici un preot ortodox (deşi funcţiona preotul ortodox Lupu Cotruţ). În parohia Dumbrăviţa preoţii ortodocşi din familia Cotruţ (deveniţi apoi Cotuţ) au activat continuu (cu scurte întreruperi) între 1760-1946. Familia Cotuţ era cea mai numeroasă din Dumbrăviţa. În perioada 1733-1750 parohia Dumbrăviţa era greco-catolică şi aparţinea de Protopopiatul greco-catolic Tăure, care făcea parte din Episcopia greco-catolică de Făgăraş. În anul 1761 episcopul Dionisie Novacovici a fost investit episcop al bisericii ortodoxe care și-a refăcut structura organizatorică. În intervalul 1766-1767 parohia Dumbrăviţa aparţinea de Protopopiatul ortodox Şintereag, iar în 1789 făcea parte probabil din Protopopiatul ortodox Chiuieşti. În anul 1805 Dumbrăviţa făcea parte din cercul superior al Protopopiatului ortodox al Solnocului Interior, în anul 1841 aparţinea Tractului inferior (al Chiuieştiului), iar începând cu anul 1854 a făcut parte din Tractul Solnoc I (numit şi Solnocul de Jos, apoi Dej), ce aparţineau de Episcopia (ridicată apoi la rang de mitropolie) ortodoxă a Transilvaniei, iar ulterior de Episcopia ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului. Biserica de lemn din cimitirul de la marginea comunei Dumbrăviţa a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Numărul familiilor de iobagi a crescut de la 22 în anul 1650 la 88 în anul 1678. Foarte probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea la Dumbrăviţa au fost colonizate familii din Moldova (numele familiilor de aici au o rezonanţă moldovenească). Pentru a-i atrage pe colonişti nobilii le acordau dreptul de a-şi construi biserică. În anul 1733 la Dumbrăviţa exista o biserică de lemn. Biserica de piatră din centrul comunei Dumbrăviţa a fost construită în perioada 1894-1896 pe terenul obţinut de la Livia Mocsoni, care era măritată cu contele Ernest Bethlen din Beclean. În anul 1750 biserica deţinea terenuri arabile de 2 cubuli (1 iugăr) şi fânaţ de 4 care (2 iugăre) pentru care plătea taxă nobilului Laszlo Bethlen. În anul 1898 porţiunea canonică (terenul aflat în folosinţa preotului Teodor Cotuţ) din Dumbrăviţa era de 7 iugăre şi 594 stânjeni pătraţi. Preotul mai folosea o grădină de 984 stânjeni pătraţi. Preoţii ortodocşi care au activat la Dumbrăviţa au fost între 1760-1793 Lupul Cotruţ, în intervalul 1793-1813 Iacob Cotuţ, în perioada 1813-1843 Gavril Giurgiuca, între 1843-1882 Pantelimon Cotuţ, fiul său Teodor Cotuţ ca şi capelan (preot ajutător) între 1880-1882 şi ca preot între1882-1921 şi Ioan Cotuţ (născut în 1876 la Dumbrăviţa; absolvent al Seminarului teologic-pedagogic din Sibiu în 1904; învăţător la Galaţii Bistriţei în perioada 1896-1906, preot la Dobricel în perioada 1906-1922) în perioada 1922-1946. Dintre aceştia s-a distins energicul preot Teodor Cotuţ, care în anul 1884 era membru al Comitetului protopopesc, iar în 1896 a fost distins cu brâu roşu pentru construirea bisericii de piatră din Dumbrăviţa. El s-a implicat activ în lupta naţională a românilor transilvăneni. Conferinţa naţională din 20-21 ianuarie 1892 i-a ales pe preotul Teodor Cotuţ, Simion Popan şi Paul Silivan din Cercul Becleanului ca delegaţi ce urmau să înainteze împăratului Franz-Iosif Memorandumul ce expunea situaţia românilor din Transilvania. Teodor Cotuţ a desfăşurat o activitate intensă, făcând propagandă şi extinzându-şi legăturile în localităţile Spermezeu, Borleasa şi celelalte sate din zona Munţilor Ţibleş. La 8 noiembrie 1918 preotul Teodor Cotuţ din Dumbrăviţa prezida Consiliul comunal naţional român din Spermezeu cu ocazia pregătirii Marii Uniri, alături de fruntaşii satului. În anul 1898 preotul din Dumbrăviţa primea de la credincioşi 17 litre de cucuruz grăunţe boabe. Credincioşii trebuiau să presteze anual preotului 1 zi de lucru.

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2008.

Parohia ortodoxă română Dumbrăviţa.

Privind probleme religioase, confesionale, proprietăţile bisericeşti, construcţia şi administrarea bisericii şi şcolii, de personal bisericesc-şcolar, situaţiile statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, şcolare, economice şi a proprietăţile credincioşilor, sanitare, datele monografice, donaţiile, colectele, bugetele, financiare.

Permanent.

Pe probleme cornologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română maghiară

latină

209

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, fond: Protopopiatul ortodox Dej. Fondul Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Cluj-Napoca. Fondul Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei aflat la sediul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu. Lucrări: Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Hermann Teodor, „Monografia istorică a Protopopiatului ortodox român Dej. Lupte, treceri şi procese religionare”, Tipografia Dr. S. Bornemisa, Cluj, 1926. Kadar Jozsef, Kadar Taganyi Karoly, Rethy Laszlo, „Szolnok-Dobokavarmegye Monographiaja”, Kiadja Szolnok-Dobokavarmegye Kozonsege, III Kotet, Deesen, 1900. Maximinian Menuț, Cartea diuganilor văzută de…2006. Pădurean Augustin, „Chiuieşti. O istorie a credinţelor religioase”, Editura Astra, Dej, 1999. Şematismul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania din anul 1884. „Tabel statistic-șematism privind Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, în Iustinian Maramureșanul, Bunea Ioan, Baciu Ioan, ș.a. (redactori), „Îndrumător bisericesc. 1981”, Editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română Cluj-Napoca, 1081, p. 270-286.

18

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014