BN-F-00205

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC POIENILE ZAGREI

1863-1965

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ POIENILE ZAGREI

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ POIENILE ZAGREI (RO-Poienile Zagrei)

1733-1948

17.05.1733

Denumirea oficială a instituţiei a fost Parohia greco-catolică Poienile Zagrei. Ea s-a înfiinţat prin transformarea parohiei ortodoxe, la 17 mai 1733 când preoţii Dumitru Hrişca şi Toader al popii Matei din Poienile Zagrei au fost acceptaţi de către episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 doi preoţi din Poienile Zagrei s-au declarat greco-catolici, iar unul ortodox. În anul 1761 toţi credincioşii s-au declarat ortodocşi. Biserica a fost reocupată în februarie 1761 de către ortodocşi. Credincioşii şi-au adus anafura din Căian fără ştirea preotului Costan şi a socrului acestuia, Doroftei Feti. În anul 1762 preotul şi cele 77 familii s-au declarat greco-catolice. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc și senatul școlar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. În anul 1761 credincioşii declarau că biserica de lemn fusese construită înainte cu 70 de ani de săteni pe cheltuiala lor, pe locul satului. Aceasta înseamnă că biserica fusese construită în anul 1691. În anul 1784 s-a edificat o nouă biserică de lemn. Între 1904-1906 s-a edificat biserica de zid cu hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva, iar în anul 1907 a fost sfinţită. Biserica dispunea în anul 1733 de terenuri arabile cu o suprafaţă de 12 cubuli (6 iugăre) şi fânaţ de 4 care (2 iugăre). Pământurile erau folosite de către preoţi. În anul 1750 biserica deţinea teren arabil de 2 cubuli (1 iugăr) şi fânaţe de 3 care (1,5 iugăre). În anul 1761 biserica poseda un teren de 7 mierţe (circa 1 cubul, adică 0,5 iugăre) cereale şi o grădină lângă biserică dată în arendă încă din anul 1706. În anul 1761 grădina era folosită de Ion Rai, dar putea fi răscumpărată, după spusele credincioşilor. În anul 1762 parohia dispunea de teren arabil de 1 cubul (0,5 iugăre) şi fânaţ de 2 care (1 iugăr). În perioada 1894-1896 parohia dispunea de 5,5 iugăre de teren, din administrarea căruia obţinea un venit anual de 9 florini. În anul 1947 parohia dispunea de 32 iugăre şi 290 stânjeni pătraţi de teren (din care 6 iugăre şi 26 stânjeni pătraţi teren arabil, 21 iugăre şi 988 stânjeni pătraţi fânaţe şi 4 iugăre şi 876 stânjeni pătraţi păşune). În anul 1733 aici activau preoţii greco-catolici Dumitru Hrişca şi Toader al popii Matei şi preotul ortodox Toader al popii Avram. În anul 1750 aici funcţionau 2 preoţi şi 1 îngrijitor al sacristiei. În 1761 aici activa preotul Costan. În anul 1762 aici funcţiona 1 preot greco-catolic. În anul 1769 este menţionat preotul Constantin (probabil era aceeaşi persoană cu preotul Costan menţionat în anul 1761). În perioada 1835-1867 la Poienile Zagrei a activat preotul Domide Pop (născut în anul 1804, hirotonit în anul 1822). În perioada 1856-1888 Tiberiu Feti din Suplai a activat ca şi preot ajutător în parohia Poienile Zagrei. Fără a consulta voinţa satului, Episcopia greco-catolică de Gherla a numit în anul 1874 ca paroh la Poienile Zagrei pe absolventul de teologie Ioan Iuga din Zagra. Pentru că nu li s-a respectat dreptul de a-şi alege singuri preotul, credincioşii au refuzat să-l primească pe Iuga, declarând că preferă să închidă biserica, sau chiar să părăsească unirea cu biserica Romei. Vicarul i-a sprijinit pe credincioşi, dar refuzul de a duce la îndeplinire ordinele superiorilor i-a atras vicarului demiterea din funcţie la 2 mai 1874 (acesta a fost ulterior repus în funcţie). În anul 1877 parohia era vacantă. În anul 1882 aici activa Ioan Zinveliu (născut în anul 1853, hirotonit în anul 1877). Deşi parohia Poienile Zagrei a fost conferită în anul 1888 preotului Damian Pop din Bichigiu, în anul 1890 parohia era din nou vacantă. În anul 1894 la Poienile Zagrei funcţiona preotul George Feti (născut în anul 1828, hirotonit în anul 1853), care activa şi în Suplai. În perioada 1895-1914 aici a activat preotul Ioan Rusu (născut în 1867, hirotonit în anul 1894, transferat ulterior în parohia Figa), iar în perioada 1925-1930 Anchidim Drăgan (născut în anul 1890, hirotonit în anul 1915, transferat ulterior în parohia Zagra). În 1931 parohia a fost administrată de preotul Ioan Vălean din Suplai. În 1932 parohia era administrată de Tiberiu Feti (născut în anul 1904, hirotonit în anul 1931, transferat ulterior în parohia Sărata). Prin Ordinul episcopal nr. 4560 din 13 iunie 1940 în parohia Poienile Zagrei a fost numit preotul Grigore Iustin, dar acesta a fost ulterior numit în parohia Budac. Parohia Poienile Zagrei a rămas să fie administrată în continuare interimar de către preotul din Zagra, Anchidim Drăgan. La scurt timp însă, prin Ordinul episcopal nr. 6257 din 6 septembrie 1940, Ioan Bulbuc a fost numit preot la Poienile Zagrei. Perioada în care acesta a funcţionat în această parohia a fost scurtă. Prin Ordinul episcopal nr. 7466 din 5 noiembrie 1942 a fost numit ca preot la Poienile Zagrei Gheorghe Retegan din Căianul Mic. Parohia se subordona protopopiatului, vicariatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1762 parohia a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar între 1786-1948 a aparţinut de Vicariatul greco-catolic al Rodnei care făceau parte între 1733 -1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721), iar în perioada 1853-1948 din Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie creată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2009.

Parohia ortodoxă română Poienile Zagrei.

Privind problemele religioase, proprietăţile bisericeşti, construcţia şi administrarea bisericii, personalul bisericesc, asociaţiile religioase, situaţii statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, şcolare, de stare civilă, proprietăţile credincioşilor, sociale, judiciare, administrative, sanitare, colectele, bugetele, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română maghiară

latină

985

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, nr. XXVII, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Șimon Nestor, Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II român de graniță de la Năsăud, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937. Idem, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994.

17

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014