BN-F-00204

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC SALVA

1889-1938

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SALVA

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SALVA (RO-Salva)

1701 (ca.)-1948

Parohia greco-catolică Salva s-a înfiinţat prin transformarea parohiei ortodoxe, când preotul Matei din Salva a fost acceptat de către episcopul greco-catolic Atanasie Anghel (acesta a fost episcop între anii 1698-1714) şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1733 la Salva funcţionau 7 preoţi, dintre care 6 greco-catolici şi 1 ortodox. În anul 1761 cei 8 preoţi şi 47 credincioşi din Salva s-au declarat greco-catolici, iar restul ortodocşi. În aprilie 1761 credincioşii au luat cheile bisericii de la preoţi. La 1 iunie 1761 credincioşii declarau că nu au auzit nimic despre unirea cu biserica Romei şi că nu ştiu când au devenit preoţii lor greco-catolici. În anul 1762 cei 9 preoţi şi cele 231 familii din Salva s-au declarat greco-catolice. Faptul că revenirea la greco-catolicism a fost formală o dovedeşte revolta de la Salva din anul 1763. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. În anul 1761 credincioşii din Salva arătau că în sat există 2 biserici de lemn de o parte şi de alta a râului Sălăuţa, care s-au clădit odată cu satul (comuna Salva este menţionată documentar în anul 1245). Se pare că în anul 1700 una dintre bisericile de lemn a fost reconstruită. Conscripţiile din anii 1733 şi 1750 menţionează existenţa la Salva a 2 biserici de lemn. În anul 1847 aici existau 2 biserici de lemn, dintre care una dincolo de râul Sălăuţa. În anul 1867 la Salva existau 2 biserici de lemn, iar în anul 1877 este menţionată una singură. Biserica de lemn „de sub Mocirlă” se afla în partea de est a localităţii Salva şi era lungă de 6 orgii (11,37 metri), lată de 3 orgii (5,68 metri) şi înaltă de 2,5 orgii (5,68 metri). Turnul bisericii era înalt de 6 orgii (11,37 metri). Biserica de lemn „de sub Podirei” se compunea de altar, naos şi pronaos. Altarul era lung de 1,5 orgii (2,84 metri) şi lat de 0,5 orgii (0,94 metri), naosul avea lungimea de 4 orgii (7,58 metri) şi lăţimea de 3 orgii (5,68 metri), pronaosul era lung de 2,5 orgii (4,74 metri) şi lăţimea de 3 orgii (5,68 metri), iar turnul avea înălţimea de 6,5 orgii (12,32 metri) şi adăpostea 2 clopote de mici dimensiuni. Biserica de zid cu hramul Intrarea în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria a fost edificată în perioada 1900-1901. În anul 1768 biserica „de peste apă” avea un Liturghier şi o Psaltire româneşti, precum şi un Triod, iar cealaltă biserică poseda un Minei şi un Octoih. În acelaşi an cele două biserici din Salva posedau 3 rânduri de veşminte bisericeşti. În anul 1733 biserica din Salva deţinea terenuri arabile de 4 cubuli (circa 2 iugăre), iar în anul 1750 poseda terenuri arabile de 2 cubuli (circa 1 iugăr). În anul 1761 credincioşii din Salva declarau înaintea comisarilor şi a delegatului protopopesc care efectuau o anchetă în legătură cu unirea românilor cu biserica Romei că biserica posedă la Moara lui Samuilă un pământ de 3 mierţe cereale, la Vâlceaua Râtului un alt teren de 4 mierţe, la Zdriselor un pământ de 2 mierţe, iar pe Idicei de o livadă de 1 car de fân (circa 0,5 iugăre). În total biserica din Salva poseda terenuri arabile de 8 mierţe (circa 1 cubul - 0,5 iugăre teren). În anul 1762 biserica deţinea terenuri arabile de 1 cubul (circa 0,5 iugăre). În anul 1947 parohia avea 39 iugăre de teren (din care 7 iugăre teren arabil, 14 iugăre şi 800 stânjeni pătraţi fânaţe, 17 iugăre şi 800 stânjeni pătraţi păşune). În anul 1854 biserica din Salva dispunea de 452 florini şi 43 creiţari, din care 415 florini şi 18 creiţari în obligaţiuni şi 37 florini şi 25 creiţari în bani lichizi. În anul 1714 la Salva activau 9 preoţi care locuiau în case săteşti supuse dării. Pământurile bisericeşti erau suficiente pentru întreţinerea unui singur preot. Preoţii foloseau pământuri proprii pentru care plăteau dare. În anul 1733 aici funcţionau 7 preoţi, dintre care 6 greco-catolici şi 1 ortodox. Cei 6 preoţi greco-catolici erau Ioan Mihoc (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 26 august 1725 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu - Patachi), Matei (hirotonit la Alba Iulia de către episcopul ortodox Varlaam, acceptat de către episcopul greco-catolic Atanasie, iar după pierderea documentelor confirmat de către episcopul greco-catolic Inochentie Micu Klein), Ioan al popii Iacob (văduv, hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 26 septembrie 1725 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu - Patachi), Vasile al popii Cosma (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 26 septembrie 1725 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu – Patachi), Filip Butaci (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de către episcopul greco-catolic Inochentie Micu Klein) şi Ştefan al popii Iacob (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de către episcopul greco-catolic Inochentie Micu Klein). Preotul ortodox era Timoftei al popii Gavril (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Iosif Stoica). Preotul greco-catolic Matei locuia împreună cu fiul său, Vasile, căsătorit, care era scutit de plata impozitelor. Preotul Timoftei al popii Gavril era de mult timp obligat la plata dărilor. În anul 1746 preotul Ioan din Salva locuia împreună cu ginerele său, iar preotul Onişor locuia împreună cu fiul său. Deşi nici ginerele preotului Ioan şi nici fiul preotului Onişor nu erau nici preoţi şi nici diaconi, erau scutiţi totuşi de plata dărilor după pământul pe care îl cultivau. Vicarul greco-catolic Petru Aron îi cerea primarului Bistriţei să nu îi mai impună la plata dărilor pe ginerele preotului Ioan din Salva, deoarece era elev şi cantor. În anul 1750 la Salva activau 5 preoţi şi 2 îngrijitori ai sacristiei. În anul 1752 pentru eliberarea călugărului Dionisie din Feldru, care fusese plecat în Moldova garantau între alţii şi preoţii Ion şi Vasile din Salva. În anul 1755 erau anchetaţi preoţii Vasile şi Ursu din Salva în legătură cu revolta românilor din Districtului năsăudean. În anul 1761 la Salva activau 8 preoţi: Vasile, Ursul, Pascul, Vasile Oarcăş, George, Simion şi preoţii supranumerari Tănase şi Vasile Sâmbure. În protocolul vizitaţiei canonice din anul 1767 sunt înregistraţi la Salva 4 preoţi cu numele de Vasile, iar în protocolul din anul 1769 sunt menţionaţi 2 preoţi activi, Vasile şi Pascu. Cei 2 preoţi primeau în anul 1769 un ajutor bănesc de 12 florini fiecare din fondul de 10000 florini renani acordat de împărăteasa Maria Tereza preoţilor din Episcopia greco-catolică de Făgăraş pentru consolidarea unirii cu biserica Romei. În anul 1772 activa la Salva preotul Vasile Pop, în 1808 Vasile și Martin, în 1828 Ioan Pop, în perioada 1830 - 1836 Marţian Pavelea (în 1835 pe lângă Marţian Pavelea funcţionau preoţii cooperatori - ajutători Atanasie Pop şi Petru Pavelea), iar între 1836-1863 Petru Pavelea. În perioada 1863 - 1865 parohia a fost administrată de preotul Vasile Şioldea din Mititei, ajutat de Leon Pavelea. În intervalul 1865-1871 la Salva a activat preotul Sebastian Coşbuc, tatăl poetului George Coşbuc, iar între 1871-1890 preotul Ioan Catone. În anul 1890 parohia Salva era vacantă. Serviciile religioase au fost îndeplinite în anul 1890 de către preoţii Ioan Macavei şi Ioan Neamţiu din Nimigea de Sus, iar în 1891 parohia a fost administrată interimar de Damian Pop. Au urmat preoţii Vasile Dumbravă în intervalul 1891-1907 şi preotul Iuliu Morariu senior în perioada 1907-1947. Prin Ordinul nr. 736 din 10 februarie 1928 preotul Iuliu Morariu a fost denumit asesor ordinar, iar prin Ordinul din 22 decembrie 1932 asesor supleant. În ianuarie 1948 Iuliu Morariu junior a fost numit ca preot la Salva. O anchetă efectuată de către vice colonelul Entzenberg, comandantul Regimentului II românesc de graniţă în anul 1778 sau mai târziu (acesta devine vice colonel la 16 martie 1778) dezvăluia faptul că credincioşii din Salva nu mergeau cu plăcere la biserică. După părerea comandantului regimentului cei mai păcătoşi din tot Districtul Năsăud, cei mai ignoranţi în probleme de religie, erau credincioşii din Salva. Opinia nu surprinde dacă avem în vedere antecedentele, revolta ţăranilor de acolo în timpul vizitaţiei episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron din primăvara anului 1763. În opinia vice colonelului Entzenberg, preoţii din Salva, deşi numeroşi, nu erau de prea mare folos. În anii 1767-1768 credincioşii din Salva plăteau pentru un botez atât cât considerau. În anul 1894 veniturile stolare (banii percepuţi de către preot în schimbul prestării serviciilor religioase) ale preotului din parohia Salva se ridicau la 180 de florini. Parohia se subordona protopopiatului, vicariatului, episcopiei și mitropoliei. În perioada 1733-1767 parohia Salva a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar în perioada 1786-1948 a aparţinut de Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care făceau parte în perioada 1733-1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721) şi în perioada 1853-1948 din Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie creată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2011.

Parohia ortodoxă română Salva.

Privind problemele religioase, confesionale, sfinţirea bisericii renovate din Romuli, de personal bisericesc, asociaţiile religioase, inspecţiile şcolare, judiciare, sfinţirea drapelelor Centrului de pregătire premilitară Gherla oraş, datele monografice, politice, depunerea jurământului paznicilor agricoli, administrative, de stare civilă, colectele, bugetele şi financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română

latină

202

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Morariu Ioan, Filip Ana (coordonatori), „Salva. Repere monografice”, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2005. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, nr. XXVII, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Șimon Nestor, Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II român de graniță de la Năsăud, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937. Şotropa Virgil, Ciplea Alexandru, „Documente bisericeşti”, în „Arhiva Someşană”, nr. 2, Tipografia Naţională G. Matheiu, Năsăud, 1925. Şotropa Virgil, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994. Idem, „Revolta Districtului năsăudean 1755-1762”, în „Arhiva Someşană”, nr. 27, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937.

10

0.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014