BN-F-00201

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC TELCIU

1835-1958

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TELCIU

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ TELCIU (RO-Telciu)

1725-1948

25.09.1725

Parohia greco-catolică Telciu s-a înfiinţat prin transformarea parohiei ortodoxe, la 25 septembrie1725, când preotul Gheorghe al popii Ştefan din Telciu a fost acceptat de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu Patachi ca preot greco-catolic şi s-a desfiinţat în anul 1948. În 1761 credincioşii din Telciu declarau că nu au auzit despre unirea cu biserica Romei, că preoţii nu le-au spus nimic despre acest lucru şi că abia cu ocazia târgului de Sânpetru de la sfârşitul lunii iunie a anului 1760 au auzit despre ciocnirile dintre ortodocşi şi greco-catolici. În februarie 1761 credincioşii au primit o scrisoare de la călugărul Sofronie din Cioara şi au închis biserica. În anul 1761 s-au declarat greco-catolici cei 5 preoţi şi 10 familii, restul familiilor fiind ortodoxe. În anul 1762 cei 4 preoţi şi cele 236 familii s-au declarat greco-catolice. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc și senatul școlar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Acestea îi dădeau dreptul de a administra toate sacramentele (cu excepţia sacramentului hirotonirii). În anul 1761 credincioşii declarau că biserica de lemn este tot atât de veche ca şi satul. În anul 1806 s-a construit o nouă biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica avea lungimea de 8 orgii (15,16 metri) şi lăţimea de 3 1/2 orgii (6,63 metri). În perioada 1906-1919 s-a edificat biserica de zid cu hramul Sfântul Nicolae. Dintre cărţile de cult amintim Cazania lui Varlaam ce avea legătură din scoarţe de lemn învelite în piele şi avea însemnat anul 1781. În anul 1733 biserica deţinea terenuri arabile de 24 cubuli (12 iugăre) şi fânaţe de 1 car (0,5 iugăre). În anul 1750 proprietăţile bisericeşti cuprindeau terenuri arabile de 20 cubuli (10 iugăre; erau semănate cu ovăz). În anul 1762 biserica poseda terenuri arabile de 12 cubuli (6 iugăre) şi fânaţe de 2 care (1 iugăr). În anul 1947 biserica deţinea 45 iugăre şi 743 stânjeni pătraţi de fânaţ. În anul 1733 aici activau preoţii Gheorghe a popii Ştefan (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Iosif Stoica, acceptat la 25 septembrie 1725 de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu-Patachi), Dumitru (hirotonit la 30 octombrie 1680 de episcopul Varlaam la Alba Iulia), Grigore (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Klein), Ioan al popii Dumitru (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Klein) şi Vasile a popii Dumitru (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Klein). În anul 1750 la Telciu erau înregistraţi 4 preoţi şi 1 îngrijitor al sacristiei. În anul 1761 aici funcţionau 5 preoţi: Vasile, Avacom a popii Vasile, Grigore, Tănase şi Toader. În 1762 la Telciu erau înregistraţi 4 preoţi. În anul 1769 doi preoţi care purtau amândoi numele de Toader, primeau câte 12 florini fiecare din cei 10 000 de florini acordaţi de către împărăteasa Maria Tereza preoţilor greco--catolici din Transilvania pentru consolidarea unirii cu biserica Romei. În anul 1835 aici activau preotul Teodor Miron şi preotul cooperator (ajutător) Luca Avacum. În anul 1842 funcţiona preotul Ioan Avacom (încetat din viaţă în anul 1852) şi preoţii cooperatori Luca Avacom (a funcţionat ca preot în perioada 1831-1853) şi Teodor Miron. În perioada 1853-1914 a activat preotul Grigore Pop (născut în anul 1831, hirotonit în 1854, încetat din viaţă în 1917). În perioada 1895-1914 alături de preotul Grigore Pop a funcţionat şi preotul cooperator Valeriu Mureşan (născut în anul 1865, hirotonit în anul 1894, numit ca preot în Telciu în 1895, ulterior mutat la Bichigiu, încetat din viaţă în 1936). Între 1918-1922 au activat preotul Victor Bojor şi preotul cooperator Valeriu Mureşan. Între 1922-1925 aici au activat preoţii Iacob Pop (născut în anul 1862, hirotonit în anul 1897, încetat din viaţă în 1937) şi Valeriu Mureşan, în perioada 1930-1932 Iacob Pop şi Carol Valer Henciu (născut în anul 1903, hirotonit în anul 1926, a funcţionat ca preot greco-catolic la Telciu în perioada 1928-1948, a încetat din viaţă în 1981), iar în perioada 1941-1947 Carol Valer Henciu şi Grigore Pop (născut în 1903, hirotonit în 1926, a funcţionat ca preot greco-catolic în perioada 1926-1948; a fost persecutat de autorităţile comuniste întrucât a refuzat să treacă la ortodoxie; a încetat din viaţă în anul 1993). Parohia se subordona protopopiatului, vicariatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1767 parohia Telciu a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar în perioada 1786-1948 a aparţinut de Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care făceau parte în perioada 1733-1853 din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie creată în anul 1721) şi în perioada 1853-1948 din Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2006.

Parohia ortodoxă română Telciu.

Privind aniversările şi comemorările, problemele religioase, confesionale, sectele, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construirea şi repararea bisericii, casei parohiale şi şcolii, personalul bisericesc şi şcolar, conferinţele şi sinoadele preoţeşti, organizaţiile religioase şi culturale, situaţiile statistice referitoare la biserică, şcoală şi mişcarea populaţiei, şcolare, de stare civilă, economice, electorale, judiciare, politice, morale, pompierii, sanitare, apărarea civilă, propagandă, colectele, bugetele, fondurile şcolare, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română germană franceză italiană maghiară

gotică, latină

199

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, nr. XXVII, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937. Idem, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994. Tutula Vasile, „Comuna Telciu (1245-2004), un sat de pe valea Sălăuţei - muza lui George Coşbuc. Judeţul Bistriţa-Năsăud. Repere monografice”, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2004.

67

2.15

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014