BN-F-00198

OFICIUL PAROHIAL ORTODOX ROMÂN VIILE TECII

1851-1976

niv.Fond

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ VIILE TECII

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ VIILE TECII (RO-Viile Tecii)

s. d. (sine dato)

După anul 1700, Biserica Ortodoxă a românilor transilvăneni a rămas fără un cârmuitor bisericesc. În anul 1761, împărăteasa Maria Tereza, în urma numeroaselor memorii ale credincioşilor ortodocşi, a acceptat numirea unor episcopi ortodocşi pentru Biserica Transilvană, dar de neam sârbesc. Aceştia aveau reşedinţele în Răşinari şi Sibiu. Cel mai important document întocmit după unirea din 1698-1701, îl reprezintă Conscripţia clerului ortodox din 1767. Efectuarea ei s-a impus ca fiind necesară după ce Edictele din 13 iulie 1759 şi din 6 noiembrie 1762, acordau liberul exerciţiu religiei ortodoxe. De altfel efectuarea Conscripţiei avea un dublu rol, prin acordarea de scutiri la „darea capului” se instituia un control asupra preoţilor ortocşi. Al doilea rol era acela verificare a situaţiei canonice, urmând ca cei ce aveau conflicte cu uniţii sau cu autorităţile să fie excluşi din rândul preoţilor. Verificarea datelor s-a realizat până în anul 1765, iar centralizarea datelor şi realizarea conscripţiei a durat până în 1767. Potrivit Conscripţiei, în localitatea Viile Tecii exista preotul Lazăr Popovici, născut în Budurleni. Între anii 1783-1786, Biserica Ortodoxă a fost pusă sub dependenţa canonică a Mitropoliei Ortodoxe Sârbe din Carlowitz. În anul 1810, Curtea de la Viena a acceptat să fie ales un episcop de neam românesc, în persoana lui Vasile Moga (1810-1845). În anul 1846 a fost numit „vicar general” al Episcopiei Ortodoxe române din Sibiu, tânărul arhimandrit Andrei Şaguna (1808-1873), care în anul 1864 a reuşit să restaureze vechea Mitropolie Ortodoxă Română a Transilvaniei şi separarea ierarhică a bisericii de cea sârbă. În Şematismul Bisericii Ortodoxe din anul 1884, parohia Viile Tecii era încadrată în tractul Bistriţei, cu filie la Dipşa, preot fiind Ştefan Rus. Principalele atribuţii ale preotului au rămas până în zilele de astăzi, şi anume acelea: de a administra toate sacramentele (botezul, căsătoria, împărtăşirea, înmormântarea, etc) cu excepţia hirotonisirii, de-a iniţia credincioşii în chestiuni de credinţă, fiind îndrumător moral şi spiritual al acestora, preotul avea şi îndatoriri administrative - de ţine în bună stare matricolele, de a redacta informările cerute de Episcopie, de a administra averea bisericească, de a ajuta autorităţile civile la conscrierea tinerilor la armată şi miliţie, de a conscrie casele şi a populaţia. Un rol important le revenea preoţilor şi în domeniul matrimonial, fiind cei care uneau tinerii în sfânta taină a căsătoriei, dar şi cei ce puteau influenţa decizia sinodului episcopal de separare temporară sau despărţirea definitivă a soţilor. De o mare importanţă erau îndatoririle de natură şcolară şi educaţională. Ei erau obligaţi a catehiza în şcoala elementară patru ore săptămânal, în afara catehezelor din biserică.

Documentele au fost preluate în anul 1978. O reinventariere asupra fondului a fost făcută în anul 1999.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ VIILE TECII

Circularele episcopale şi vicariale, corespondenţa purtată cu aceste instituţii superioare relevă problemele de cult, dar şi administrative ale parohiei. Documentele privind activitatea legată de şcolile confesionale şi personalul şcolar sunt: situaţiile statistice, programele şcolare şi planurile de învăţământ. Situaţia proprietăţilor se găseşte reflectată într-o serie de documente: contracte de arendare, de vânzare-cumpărare, precum şi în documentele centralizatoare referitoare la veniturile şi cheltuielile parohiei. Situaţiile statistice aduc informaţii cu privire la structura populaţiei. Aceste informaţii sunt completate cu cele desprinse din documentele referitoare la problemele matrimoniale: acordarea de dispense, foi de zestre, certificate de căsătorie, de naştere, de deces.

permanent

Pe probleme şi apoi cronologic.

10 BN

Fără condiţii

Fără condiţii

română ; maghiară ; germană

latină, chirilică, gotică

196

Lucrări edite: 1. Bunea Augustin, "Statistica românilor din Transilvania în anul 1750", în "Transilvania XXX", Sibiu, 1901; 2. Boca Pompei, "Vechimea documentară a localităţilor din judeţul Bistriţa-Năsăud: secolele XI-XX", în "File de istorie", Bistriţa, IV, 1976, pp. 241-255; 3. Hitchins K şi Beju I., "Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767", în Mitropolia Ardealului ", an XIX, nr. 7-8, Sibiu, 1984, pp. 534-568; 4. Suciu Coriolan, "Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania", vol. II, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1967.

45

0.80

hârtie

CORNELIA VLAȘIN

ISAD(G)

2014