BN-F-00180

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC NEPOS

1775-1960

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ NEPOS

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ NEPOS (RO-Nepos)

1725-1948

26.09.1725

Parohia greco-catolică Nepos s-a înfiinţat prin transformarea parohiei ortodoxe, la 26 septembrie 1725, când preotul Vasile a lui Eremie a fost acceptat de către episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu - Patachi. Pe parcursul secolului al XVIII-lea parohia Nepos a oscilat între greco-catolicism şi ortodoxie. În anul 1761 credincioşii din Nepos declarau că despre unirea cu biserica Romei au auzit de scurt timp, însă nu de la preotul actual şi nici de la cei anteriori. La prima poruncă primită de la călugărul ortodox Sofronie din Cioara sătenii au închis biserica şi aceasta a rămas aşa. În anul 1762 preotul şi credincioşii s-au declarat greco-catolici. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de către curatoratul bisericesc mai ales în probleme privind administrarea proprietăţilor parohiei şi de către senatul şcolar în probleme şcolare. În problemele importante cea care hotăra era adunarea credincioşilor, care alegea şi curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Acestea îi dădeau dreptul de a administra toate sacramentele (cu excepţia sacramentului hirotonirii). Ancheta efectuată de către vice colonelul Entzenberg, comandantul Regimentului II grăniceresc de la Năsăud, în anul 1778 sau mai târziu (la 16 martie 1778 Carol baron von Entzenberg a fost înălţat la gradul de vice colonel), constata că credincioşilor din Nepos le place să meargă la biserică. În anul 1761 sătenii din Nepos declarau că biserica de lemn este mai veche de 200 de ani. În anul 1752 s-a construit o nouă biserică de lemn. Cu ocazia mutării satului în noua vatră a fost adusă şi biserica din cimitirul vechi şi aşezată în cimitirul nou. În anul 1772 a fost adusă la Nepos biserica de lemn din Rodna, iar biserica de lemn din Nepos a fost donată comunei Coşbuc. Probabil despre biserica adusă din Rodna cercetătorul Marton Roska scria că stilul era altul decât cel uzitat la toate bisericile de lemn din judeţele Bistriţa şi Solnoc - Dăbâca, adică cel gotic. Biserica a fost renovată în anul 1851 cheltuindu-se în acest scop 333 florini şi 38 creiţari. Ea avea lungimea de 10 orgii şi lăţimea de 5 orgii. În perioada 1902-1906 s-a construit biserica de zid cu hramul Buna Vestire, iar în anul 1907 biserica de lemn a fost donată filiei (filialei) Valea Măgheruşului. În anul 1895 a fost organizată licitaţia pentru construcţia bisericii după planurile lui Alexandru Mazanec. Licitaţia a început de la 54 818 coroane, dar nu a fost finalizată. Piatra necesară construcţiei bisericii a fost transportată din Pintic cu atelajele sătenilor din Nepos. În anul 1901 a fost organizată o altă licitaţie în baza căreia s-a încheiat contractul cu constructorul Pavel Beşuan. Valoarea lucrării era de 50 000 coroane. Terenul pentru construcţia bisericii a fost donat de către Niculae Palage, bunicul profesorului universitar de la Iaşi, Gavril Istrate. Construcţia bisericii a costat 52 000 coroane, în această sumă nefiind inclus preţul materialelor de construcţie, în valoare de 11 848 coroane şi 96 fileri. În anul 1905 s-a construit frontonul, după modelul frontonului bisericii din Năsăud, de către maestrul Toma Marc din Deda, pentru suma de 6 700 coroane. Inginerul silvic Simeon Pop a executat în mod gratuit toate desenele după care maestrul Toma Marc a executat sculpturile. Printre cărţile de cult se afla un Apostol tipărit la Blaj în anul 1767, cumpărat cu 6 florini şi donat bisericii de către „Nastasia a lui Gavrilă Botii, fata lui Todichii din Leşu”. La 14.02.1771 a fost dăruită de către preotul Iacob Aron bisericii din Rodna o Biblie care a ajuns în biserica din Nepos, iar în anul 1774 „Teofan Cozma şi soţia sa Sava şi feciorii Pavel, Maria, Tănase au donat bisericii un Antologhion”. În anul 1733 biserica avea teren arabil de 4 cubuli (2 iugăre) şi fânaţ de 1 car (0,5 iugăre). Biserica deţinea în 1750 un teren arabil de 5 cubuli (2,5 iugăre) şi fânaţ de 2 care (1 iugăr). În anul 1761 întinderea pământurilor bisericeşti era de 3 zile de arătură. În anul 1762 biserica poseda terenuri arabile de 4 cubuli (2 iugăre) şi fâneţe de 4 care (2 iugăre). În perioada 1894-1896 parohia deţinea 9 iugăre şi 637 stânjeni pătraţi de teren. În anul 1947 biserica avea 98 iugăre şi 719 stânjeni pătraţi de teren (31 iugăre şi 192 stânjeni pătraţi teren arabil, 9 iugăre şi 640 stânjeni pătraţi fânaţe, 54 iugăre şi 1277 stânjeni pătraţi păşune, 1 iugăr şi 34 stânjeni pătraţi grădină şi 2 iugăre şi 176 stânjeni pătraţi teren neproductiv). În anul 1733 aici funcţionau 2 preoţi şi anume Vasile a lui Eremie (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 26 septembrie 1725 de episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu - Patachi) şi Vasile (hirotonit de către episcopul maramureşean ortodox Dosoftei şi acceptat la 8 mai 1733 de episcopul greco-catolic Inochentie Micu Klein). Pământurile bisericii erau folosite de către preoţi. În anul 1750 la Nepos activau 1 preot, 1 cantor şi 1 îngrijitor al sacristiei. În perioada 1725-1736 la Nepos a activat preotul Vasile a lui Eremie, între 1739-1750 Vasile a lui Simion, iar în intervalul 1756-1767 Gavril Popiţan. Recensământul din anul 1762 menţionează existenţa unui preot la Nepos. În februarie 1763 sătenii cereau un al doilea preot pentru că primul era „sângur şi betegos”. Pe recomandarea protopopului din Năsăud pentru un candidat de preot în parohia Nepos episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a pus rezoluţia „meargă la învăţătură şi la examen”. În anul 1769 preotul Gavrilă din Nepos beneficia de 12 florini din ajutorul de 10 000 florini acordat de către împărăteasa Maria Tereza preoţilor greco-catolici din Transilvania pentru întărirea unirii cu biserica Romei. În perioada 1768-1772 la Nepos au funcţionat preotul Vasile Popiţan, în perioada 1772-1797 Gavril Popiţan, în intervalul 1797-1812 Alexa Popiţan, iar între 1812-1847 Iacob Maiorean (născut la 10.01.1787 la Nepos, încetat din viaţă la 24.12.1847). În anul 1805 Iacob Maiorean a terminat şcoala din Năsăud şi a fost înaintat la gradul de fruntaş. În anul 1810 a fost ales ca şi candidat la preoţie de către preotul Alexa Popiţan şi trimis la Blaj cu sprijinul primarului Ion Isip. La 25.05.1812 a fost consacrat ca preot şi numit la Nepos. În anul 1828 el încasa pentru căsătorie de la cel bogat un zlot, de la cel sărac 30 de creiţari şi nimic de la cel foarte sărac. Acestuia i-a urmat între 1847-1891 fiul său, Macedon Maiorean (născut în 1815, sfinţit ca preot la 26.01.1847, încetat din viaţă în anul 1891). În perioada 1877-1891 a activat ca şi preot cooperator (ajutător), iar între 1891-1897 ca şi preot Iacob Maiorean ( fiul lui Macedon Maiorean, născut în anul 1850, sfinţit ca preot în anul 1877, încetat din viaţă în anul 1897). Acestuia i-a urmat în perioada 1897-1944 George Moldovan (născut în 1873 la Rebrişoara, sfinţit ca preot în anul 1897; numit protopop onorar), iar între 1945-1948 Petre Tofan (născut la 11.08.1901 la Nepos, hirotonit ca preot în anul 1927, numit în parohia Romuli, unde funcţionează până la 03.08.1941, transferat la Rebra unde a funcţionat până la 08.05.1945, apoi la Nepos).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2005.

Parohia ortodoxă română Nepos

Privind aniversările, problemele religioase, confesionale, sectele, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construirea şi repararea de biserici, case parohiale şi şcoli, de personal bisericesc şi şcolar, stare civilă, electorale, sanitare, politice, judiciare, economice, administrative, culturale, sociale, colecte, bugete, fond şcolar, financiare.

Permanent

Pe probleme cronologic

10 BN

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

română latină germană maghiară

Chirilică, latină

178

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Idem, fond Anton Coşbuc. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Daroşi Mircea, Rus Vasile, „Monografia Bisericii ortodoxe Buna Vestire din Nepos”, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2005. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Miron Greta Monica, „porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Petri Ovidiu, „Tot despre Nepos”, Editura Nova-Didactica, Bistrița, 2009. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, nr. XXVII, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Șimon Nestor, Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II român de graniță de la Năsăud, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937, p. 453-478. Idem, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994.

59

1.70

hârtie

DOLOGA DORIN

ISAD(G)

2014