BN-F-00179

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC MAIERU

1788-1956

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ MAIERU

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ MAIERU (RO-Maieru)

1701 (ca.)-1948

Parohia greco-catolică Maieru s-a înfiinţat prin transformarea parohiei ortodoxe, în jurul anului 1701, când preotul Gavril Pantea a fost hirotonit de către episcopul greco-catolic Atanasie şi s-a desfiinţat în anul 1948. Pe parcursul secolului al XVIII-lea parohia Maieru a oscilat între greco-catolicism şi ortodoxie. În anul 1761 s-au declarat greco-catolici preoţii Iacob şi Larion, capelanii Alexa şi Grigoraş, învăţătorii Gavril şi Gherasim, preotul Vasile şi capelanul Grigore, stegarul pensionar George Fejer şi Nicolae Grecul. Ceilalţi credincioşi s-au declarat ortodocşi, spunând că nu ştiu ce înseamnă unirea cu biserica Romei. Credincioşii declarau că pe preoţii greco-catolici voiesc să-i păstreze până când împăratul va numi un ierarh ortodox care să le spună dacă să-i păstreze pe aceştia sau nu. În anul 1762 preoții și credincioşii s-au declarat greco-catolici. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de către curatoratul bisericesc mai ales în probleme privind administrarea proprietăţilor parohiei şi de către senatul şcolar în probleme şcolare. În problemele importante cea care hotăra era adunarea credincioşilor, care alegea şi curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Acestea îi dădeau dreptul de a administra toate sacramentele (cu excepţia sacramentului hirotonirii). În anul 1450 la Maieru exista o capelă de lemn. În secolul al XVI-lea aici exista o biserică de lemn situată pe partea stângă a văii Caselor. Cu prilejul năvălirii tătarilor din anul 1717 cele două biserici de lemn din Maieru au fost arse. Credincioşii declarau în anul 1761 că au reclădit cele două biserici, iar în urmă cu patru ani au edificat o a treia biserică, numită biserica după Măgură. O biserică de zid cu turn de lemn cu hramul Sfintei Paraschiva a fost construită „peste apă" în anul 1834 (după alte date în 1835 sau 1836). În această biserică s-au păstrat mai multe icoane provenind de la bisericile anterioare şi anume două epitafuri, Punerea în mormânt şi Învierea, datate în anul 1783, unul dintre ele purtând semnătura „zugrav Toaderi”, identificat ca fiind pictorul Teodor Gherleanul. Pictorului Tudor Zugravul îi sunt atribuite un grup de icoane pe lemn: trei icoane reprezentând Deisis, o icoană a Sfântului Nicolae şi friza apostolilor cu Isus în mijloc, ce provin de la un iconostas. Tot de la un iconostas se mai păstrează Încoronarea Maicii Domnului şi uşile împărăteşti. Gheorghe Mândrescu mai identifica 2 icoane pe sticlă, una reprezentând pe Sfântul Gheorghe, datată în anul 1806 şi cealaltă reprezentând pe Isus Pantocrator. În anul 1873 s-a construit o nouă biserica de piatră cu hramul Sfântului Ştefan, pe cheltuiala grofului Dominic Zichy. Acesta locuia la Maieru și avea o relație cu Elena Gaftone, originară din Ilva Mică. La solicitarea acesteia Dominic Zichy a acordat banii necesari construcției bisericii de piatră din Maieru. Aici se afla un alt epitaf datorat lui Toader Zugrav, datat tot în anul 1783. Planurile bisericii au fost alcătuite de către inginerul Rudolf Adleff din Bistriţa. Iconostasul bisericii a fost zugrăvit de către pictori din Munchen. Biserica a fost renovată în 1912 şi 1933. În anul 1714 parohia nu avea pământuri. Proprietăţile bisericii cuprindeau în 1733 terenuri arabile de 10 cubuli (5 iugăre) şi fânaţe de 10 care (5 iugăre). În 1750 biserica poseda teren arabil de 7 cubuli (3,5 iugăre) şi fânaţ de 6 care (3 iugăre). În anul 1761 biserica poseda fânaţe de 6 care (3 iugăre). În statistica din anul 1762 proprietăţile lipsesc. În anul 1942 biserica deţinea 84 iugăre şi 47 stânjeni pătraţi de teren. În anul 1947 biserica avea 80 iugăre şi 432 stânjeni pătraţi de teren (22 iugăre şi 1551 stânjeni pătraţi teren arabil, 44 iugăre şi 1494 stânjeni pătraţi fânaţe, 1 iugăr şi 226 stânjeni pătraţi pădure şi 11 iugăre şi 361 stânjeni pătraţi păşune). În conscripţia din anul 1714 la Maieru figurau 6 preoţi care locuiau toţi în case săteşti supuse dării. Ei nu foloseau pământuri aparţinătoare ecleziei, ci pământuri proprii. În anul 1733 la Maieru activau 5 preoţi: Gavril Pantea (hirotonit de episcopul Atanasie), Gavril (hirotonit de episcopul ortodox Iosif Stoica), Iacob a popii Petru (Iacob Şotropa ?; hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 11 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Micu Klein), Ioan (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu) şi Grigore a popii Gavril (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Klein la 18 mai 1733). În afara celor 5 preoţi aici mai existau 2 dieci, Mihail (care îndeplinea funcţii religioase) şi Vasile (care nu funcţiona). În anul 1750 aici activau 4 preoţi, 2 cantori şi 3 îngrijitori ai sacristiei. În anul 1762 aici funcţionau 8 preoţi. În anul 1769 preoţii Iacov, Larion, Gherasim şi Oprea din Maieru beneficiau fiecare de câte 12 florini din ajutorul de 10 000 florini acordat de către împărăteasa Maria Tereza preoţilor greco-catolici din Transilvania pentru întărirea unirii cu biserica Romei. La Maieru au activat preoţii Petru (Ureche ?; mutat în anul 1796 în parohia greco-catolică Poiana Ilvei, încetat din viaţă în anul 1826), Alexa Popiţan, Cosma din Marmaţia (a servit cu o întrerupere între 1766-1769 când a funcţionat ca învăţător la Şcoala trivială de aici), Gherasim, Dumitru, Oprea, Iacob Şotropa (născut în anul 1705, încetat din viaţă în anul 1788), Ilarion Gălan (încetat din viaţă în anul 1796), Gavrilă (încetat din viaţă în anul 1806), Grigore (Cornişor; încetat din viaţă în anul 1774). În perioada 1784-17.02.1816 la Maieru a slujit Teodor Bob (a fost secretar al adunării vicariale; acesta a avut 1 băiat şi 2 fete; tradiţia susţine că la iniţiativa comandamentului militar al Regimentului II românesc de graniţă cele 2 fete s-au măritat cu 2 feciori săraci din localitate, Dănilă Olar, care şi-a schimbat numele în Bob şi Iosif Hangea care şi-a schimbat numele, dar şi l-a păstrat şi pe al său, devenind Bob Hangea; din familia Bob s-au remarcat ostaşii eroi Dănilă, care avea gradul de sergent, decorat cu medalia de aur pentru vitejia dovedită în războiul cu turcii de la Giurgiu, în anul 1788 şi Nicolae, încetat din viaţă în orăşelul Calliano în urma rănilor primite în bătălia de la Arcole, lângă Veneţia în anul 1796; Iosif a ajuns funcţionar la Copâlnic Mănăştur unde s-a căsătorit pentru a doua oară cu Ana Gradovits, împreună cu care a avut 5 copii: pe Bob Hangea Avacum, Bob Hangea Cornelia, măritată cu căpitanul de poliţie din Braşov, Laszlo, Bob Hangea Isidor, Bob Hangea Aurelia şi Bob Hangea Elisabeta - măritată cu preotul Şovrea, împreună cu care a avut 2 copii: Valer Şovrea, procuror la Oradea şi Agustin Şovrea, preot la Fânaţe). Începând cu anul 1818 la Maieru au activat preoţii Iacob Şotropa (a fost numit secretar al ,,forului vicarial protopopesc"; născut în anul 1785, încetat din viaţă în anul 1850) şi preotul cooperator (ajutător) Ioan Hangea (înrudit cu familia Bob Hangea, născut în anul 1781, sfinţit ca preot în anul 1817, decorat cu Crucea de Aur pentru merite deosebite - în anul 1834 s-a construit biserica de piatră din Maieru, încetat din viaţă la 28.12.1868; despre acesta oamenii spunea că era ,,înalt, voinic şi puşcaş bun"). Referiror la sine preotul Ioan Hangea nota în anul 1852: ,,Am cercat şcoala română 3 ani, cea nemţească 5 ani şi la toate examenele am căpătat premiu...după ce am ieşit din şcoală am fost scriitor (funcţionar) 2 ani, am fost dascăl românesc 13 ani, 7 ani în Maieru, 5 în Sângeorz (Sângeorz Băi) şi 1 în Leşu cu cea mai mare îndestulire. Preot sunt acuma de 35 de ani, în care vreme am slujit în Maieru cu mult necaz şi asuprire, am mai slujit în Poiana (Poiana Ilvei), până m-a schimbat Candale. După aceea am slujit în Rodna 2 1/2 ani şi mai pe urmă în Ilva Mică 10 ani... Acum în octombrie au trecut 2 ani de când mă aflu în Maieru". Bunicul lui Ioan Hangea a venit ,,din Moldova de la mănăstire". Ioan Hangea a avut 6 fii şi 2 fete. Despre aceştia Ioan Hangea nota în anul 1852 faptul că ,,Feciorul cel dintâi a umblat seminarul Năsăudului şi de acolo la Erhzog (Herzog) Joseph husaren şi a slujit 10 ani, apoi a venit cu patenta (diploma) de vachtmeister (sergent major, vagmistru). În revoluţie (revoluţia de la 1848) a fost comandaş de companie. Acum e cancelist (funcţionar la cancelarie) la Beclean. Al doilea fecior a umblat în şcoala Năsăudului şi a Blajului apoi din filosofie s-a dus în Ţara Românească. Al treilea a fost scriitor şi au murit. Al patrulea a umblat la Năsăud şi Blaj şi de la Sibiu s-a dus în Cluj şi de acolo la Banat. Al cincilea a umblat la Năsăud şi la Kezdi Vasarheli (Târgu Secuiesc) şi acum este oberleutenant (locotenent major) la Regimentul Turn und Taxis (fostul Regiment II românesc de graniţă). Al şaselea a umblat la Năsăud şi în revoluţie s-a dat la Regimentul Turn und Taxis şi a slujit 7 1/2 ani şi a venit acasă ca şi caporal. Două fete, una la Lecmanite (la lecţii, la şcoală), una dăscăliţă nemţească". În anul 1866 pe lângă preotul Ioan Hangea a fost numit preotul cooperator (ajutător) Vasile Groze (născut în anul 1837, sfinţit ca preot în anul 1866, încetat din viaţă la 19.12.1895). În anul 1869 Vasile Groze a fost numit preot principal. În anul 1888 pe lângă preotul Vasile Groze a fost numit preotul cooperator (ajutător) Lazăr Avram (născut în anul 1863, sfinţit ca preot în anul 1887, încetat din viaţă la 16.07.1905). În perioada 1877-1894 Vasile Groze a fost notar (secretar) al Vicariatului greco-catolic al Rodnei, iar în perioada decembrie 1890-decembrie 1891 a fost administrator interimar al Vicariatului grec-catolic al Rodnei. Ieronim Groze (născut în anul 1873, sfinţit ca preot la 02.04.1899, încetat din viaţă în anul 1915) a activat în parohia Maieru în perioada 22.08.1899-16.07.1905 ca şi capelan, între 16.07.1905-02.04.1907 ca şi administrator parohial interimar, în intervalul 02.04.1907-21.06.1913 ca şi administrator parohial local şi preot paroh în perioada 21.06.1913-11.06.1915. La 30.04.1915 Ieronim Groze era diagnosticat cu demenţă paralitică progresivă, din care cauză la 11.06.1915 a şi decedat. Dintre copiii lui Ieronim Groze, Patriciu a ajuns profesor la Liceul militar Mănăstirea Dealu, Felicia a ajuns conducătoare de poştă, apoi profesoară la Liceul din Blaj, iar Alexandrina profesoară la Liceul din Braşov. În perioada 1907-1914 aici activau preotul Ieronim Groze şi preotul cooperator (ajutător) Iulian Ciorba (născut în anul 1881, sfinţit ca preot în anul 1906, încetat din viaţă la 01.01.1929). La 12.03.1918 Iulian Ciorba a fost denumit administrator local, iar Gavril Bichigean (născut în anul 1891, sfinţit ca preot în anul 1918) ca şi capelan. La 16.11.1920 Gavril Bichigean a fost numit administrator local în parohia Romuli. În anul 1925 servea ca preot Iulian Ciorba, în anul 1930 Iuliu Pop (născut în anul 1890, sfinţit ca preot în anul 1914) şi Anchidim Bob (născut în anul 1899, sfinţit ca preot în anul 1922, încetat din viaţă la 29.01.1933), iar în perioada 1929-1948 Iuliu Pop (născut la 30.07.1890 în comuna Selişca, Judeţul Someş, absolvent al Academiei Teologice de la Gherla, căsătorit cu învăţătoarea Victoria Moldovan, absolventă a Institutului Oteteleşianu din Bucureşti, hirotonit ca preot la 14.01.1914, numit la 22.03.1914 ca preot la Suplai; numit la 26.05.1929 ca preot la Maieru, ridicat în anul 1933 la rangul de protopop). Iuliu Pop i-a avut ca ajutor pe Anchidim Bob (născut în anul 1899, sfinţit ca preot în anul 1922, încetat din viaţă în anul 1932), în perioada 01.02.1934-09.07.1935 pe Emil Boşca şi în intervalul 29.10.1936-21.10.1943 pe Ioan Ilieş (născut în anul 1909). Pe o treaptă superioară parohiei se aflau protopopiatul, vicariatul, episcopia, mitropolia şi papa de la Roma. În perioada 1733-1786 parohia greco-catolică Maieru a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar între 1786-1948 a aparţinut de Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care făcea parte din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (1733-1853) şi din Episcopia greco-catolică de Gherla (1853-1948). Pe o treaptă superioară se afla Mitropolia greco-catolică de Alba Iulia şi Făgăraş şi papa de la Roma.

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2005.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ MAIERU

Privind probleme religioase, confesionale, sectele, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construcţia de biserici, şcoli şi case parohiale, personal bisericesc şi şcolar, sinoade şi conferinţe vicariale, reuniuni şi asociaţii, şcolare, date statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, stare civilă, naţionale, economice, culturale, incendii, judiciare, sanitare, politice, administrative, organizatorice, militare, colecte, bugete, fond şcolar, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Documentele scrise până în anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

Documentele scrise până în anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

română germană maghiară

Chirilică, latină.

177

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Idem, fond Anton Coşbuc. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj, Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „ La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Mălin M., „Contribuţii la monografia comunei Maieru - Năsăud. Însemnări pe răbojul vremii”, Tipografia Românul, Cluj, 1936. Miron Greta Monica, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Pop Iuliu, Partene Augustin, „Monografia parohiei greco-catolice din comuna Maieru”, Editura Mesagerul, Bistrița, 2008. Scurtu Elisabeta, „Biserici de lemn dispărute de pe Valea Rodnei”, în „Revista Bistriţei”, nr. XXVII, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2013. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Șimon Nestor, Schițe monografice ale localităților din fostul Regiment II român de graniță de la Năsăud, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Şotropa Virgil, „Contribuţii la istoria bisericească”, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Societății Cooperative Regna, Năsăud, 1937. Idem, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994.

67

2.00

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014