BN-F-00177

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC FELDRU

1866-1959

niv.Fond

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ FELDRU

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ FELDRU (RO-Feldru)

1701 (ca.)-1948

Parohia greco-catolică Feldru s-a înfiinţat în anul 1701, când preotul Gavril din Feldru a semnat actul de unire cu biserica Romei şi s-a desfiinţat în anul 1948. În anul 1761 credincioşii din Feldru declarau că nu ştiu de câtă vreme preoţii lor sunt greco-catolici. Ei au mers la biserică, dar nu au ştiut nimic despre unirea cu biserica Romei. Cu ocazia sărbătoririi Paştelui din anul 1761, în sat a venit un preot ortodox căruia i-au predat cheile bisericii rugându-l să ţină slujbele în timpul sărbătorilor. Credincioşii i-au impus acestuia să împartă cu preoţii greco-catolici veniturile, să-i respecte pe preoţii locali şi să nu fie insolent şi arogant. În 1761 s-au declarat greco-catolici cei 5 preoţi locali şi 18 credincioşi, iar ortodocşi popa Iacob şi 2 dieci. Deşi greco-catolicii au luat parte la liturghia de Paşti şi preoţii greco-catolici au ajutat la celebrare, sătenii nu voiau totuşi să fie priviţi ca greco-catolici. În anul 1762 cei 5 preoţi şi credincioşii s-au declarat greco-catolici. În perioada 1773-1803 pe lângă preoţii greco-catolici a funcţionat şi preotul ortodox Vasile Iacob. Ancheta efectuată de către vice colonelul Entzenberg, comandantul Regimentului II grăniceresc de la Năsăud, în anul 1778 sau mai târziu (la 16 martie 1778 Carol baron von Entzenberg a fost înălţat la gradul de vicecolonel), constata că nici femeilor, nici copiilor din Feldru nu le place să meargă la biserică. Actele normative care au reglementat activitatea parohiei au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Funcţia parohiei era în primul rând una religioasă şi confesională, dar şi una administrativă privind bunurile bisericeşti, de personal, şcolară, de stare civilă şi financiară. Parohia era condusă de către preot, ajutat de curatoratul bisericesc şi de senatul şcolar. Adunarea credincioșilor hotăra în problemele importante și alegea curatoratul bisericesc şi senatul şcolar. Principalele atribuţii, în acelaşi timp şi obligaţii ale preotului erau cea sacramentală şi cea pastorală. Acestea îi dădeau dreptul de a administra toate sacramentele (cu excepţia sacramentului hirotonirii). În anul 1761 sătenii declarau că biserica de lemn din Feldru a fost construită cu 200 de ani mai înainte. Statisticile din 1733, 1750 şi 1762 menţionează existenţa aici a unei biserici de lemn. Biserica de lemn din Feldru se afla puţin mai la nord faţă de biserica actuală. În anul 1783 s-a construit biserica de zid. Ea era a doua biserică de zid de pe valea Someşului, după cea din Sângeorz Băi. Aceasta a fost zidită în stilul bazilicilor romane. O inscripţie de pe un Strastnic menţionează faptul că „Această biserică s-au făcut în anul 1783 prin conducătorul său cu căpitanul Vasile Pop şi popa Vasile, cantor Precup Sângeorzan, fătul Istrate”. Biserica avea în anul 1842 hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Iniţial biserica nu a avut turn. Exista o clopotniţă de lemn care a fost arsă de maghiari în timpul revoluţiei de la 1848. De aceea în anul 1848 s-a construit turnul de zid al bisericii. Când s-a desfiinţat mănăstirea de la „Cip”, odoarele, vasele liturgice şi iconostasul au fost mutate la biserica din sat. Pictura de pe iconostas a fost renovată în anul 1897 de către maestra zugrav Matilda Zinthaler din Târgu Mureş. În anul 1898 prin strădania funcţionarului Gavril Neamţu din Bistriţa, originar din Feldru, biserica a fost înzestrată cu un ceas care a fost montat în turnul bisericii. În anul 1900 biserica a fost pictată în interior şi acoperită cu tinichea. În anul 1930 în ridul numit „Pleşe” credinciosul Dumitru Şofroni a construit pe proprietatea sa şi pe cheltuiala sa o biserică de lemn care are hramul Sfântul Dumitru. Aici este montat iconostasul din biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli din sat. Cu ocazia vizitaţiei canonice a episcopului greco-catolic Atanasie Rednic din ianuarie 1768 s-a constatat faptul că parohia Feldru dispunea de 4 rânduri de odăjdii bisericeşti şi de 13 cărţi (2 Minee, 1 Octoih, 1 Evangheliar, 2 Apostoli, 2 Liturghiere, 1 Triod din Moldova, 1 Ocitelnă, 1 Catavasier, 1 Strastnic, 1 Psaltire). Este posibil ca unele cărţi de la biserica din Feldru să fi fost copiate de către călugării de la mănăstirile de aici, sau să provină de la mănăstiri după desfiinţarea acestora. S-au păstrat în biserica din Feldru un Antologhion tipărit la București în anul 1736, un Octoih tipărit la București în anul 1736, un Triod tipărit la Iași în anul 1747 și un Apostol tipărit la Iași în anul 1756. Au existat și o serie de cărți bisericești tipărite la Blaj care s-au depus la Muzeul Protopopiatului Năsăud. Parohia poseda în anul 1714 puţine terenuri. Biserica greco-catolică poseda în anul 1733 terenuri arabile de 7 cubuli (3,5 iugăre) şi fânaţe de 2 care (1 iugăr). Conform conscripţiei din anul 1750 biserica deţinea terenuri arabile de 7 cubuli (3,5 iugăre) şi fânaţe de 1,5 care (0,75 iugăre). În anul 1761 biserica poseda teren arabil de 3 iugăre, fânaţ de 1 car (0,5 iugăre) şi grădină de 1/2 iugăr. În anul 1762 biserica poseda terenuri arabile de 8 cubuli (4 iugăre) şi fânaţe de 1 car (0,5 iugăre). În perioada 1894-1896 biserica deţinea 21 iugăre de pământ. În anul 1947 biserica poseda 62 iugăre şi 1534 stânjeni pătraţi de teren (12 iugăre şi 1561 stânjeni pătraţi teren arabil, 34 iugăre şi 283 stânjeni pătraţi fânaţ şi 15 iugăre şi 1290 stânjeni pătraţi păşune). Preotul Gavril a activat în perioada 1686-1711. El a semnat actul unirii cu biserica Romei. Alţi preoţi carea au funcţionat la Feldru au fost Teodor Grigore în perioada 1705-1738 şi preotul Istrate Simion în perioada 1711-1732. În anul 1714 cei 2 preoţi locuiau în case săteşti supuse dării şi care foloseau pământuri proprii, având puţine pământuri bisericeşti. În anul 1733 aici funcţionau 4 preoţi: Istrate a lui Simion, Grigore al popii Teodor, Istrate al popii Teodor şi Andrei Neamţ. Preotul Istrate a lui Simion (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei, acceptat la 25 septembrie 1725 de episcopul greco-catolic Ioan Giurgiu - Patachi) a activat în perioada 1726-1742, preotul Grigore al popii Teodor (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei şi acceptat la 30 august 1722 de vicarul romano-catolic Ştefan din Cluj) între 1716-1738, preotul Grigore al popii Teodor (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei şi acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Klein) în perioada 1731-1752, iar preotul Andrei Neamţ (hirotonit de episcopul maramureşean ortodox Dosoftei şi acceptat la 18 mai 1733 de episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Klein) în perioada 1728-1765. În anul 1750 la Feldru funcţionau 4 preoţi şi 1 îngrijitor al sacristiei. În anul 1761 aici activau preoţii greco-catolici Grigore, Vasile, Andrei, Simion, Vasile, preotul ortodox Iacob şi diecii ortodocşi Ion Bărdan şi George Danciul. În anul 1762 aici activau 5 preoţi. În anul 1769 un număr de 4 preoţi din Feldru, din care trei purtau numele de Vasile şi Andrei, primeau fiecare câte 12 florini din cei 10 000 florini renani acordaţi de către împărăteasa Maria Tereza preoţilor greco-catolici din Transilvania pentru întărirea unirii cu biserica Romei. Au slujit în Feldru preotul Ion Neamţ al popii Andrei Neamţ în perioada 1738-1768, preotul Vasile Axinie între 1769-1790, preotul Vasile Truţu între 1763-1764, preotul Andrei Simion între 1790-1803, preotul Lupu (Luchi) între 1793-1805, preotul Vasile Pop între 1758-1806 şi Vasile Grigore între 1773-1808. În intervalul 1803-1806 au mai servit ca preoţi interimari Câtul şi Ioan Urâte. În anul 1783 funcţionau pe lângă preoţi cantorul Precup Sângeorzan şi fătul Istrate. Urmaşii lui Precup Sângeorzan au slujit şi ei biserica. Printre aceştia s-au numărat cantorul Lupu Sângeorzan, fătul Tănase Sângeorzan, apoi tot ca făt fiul lui Dănilă Sângeorzan. Au urmat preoţii Petru Pop în perioada 1805-1831, Ioan Pop (fratele maiorului Leon Pop; încetat din viaţă la 24.02.1864) între 1806-1864 şi fiul său Eremie Pop între 1828-1859, Grigore Mureşan (văr cu Iacob Mureşan redactorul Gazetei Transilvaniei) între 1864-1890, Grigore Ciunterei între 1890-1892, Ioan Macavei între 1892-1893, Cornel Anca între 1893-1895, Constantin Pop (cumnatul poetului George Coşbuc; acesta era preot în Herina; credincioşii din Feldru au solicitat episcopului numirea lui la Feldru ) între 1896-1907, Emil Ştefănuţiu între 1908-1920 şi fiul său Emil George Ştefănuţiu între 1920-1933, Vasile Mititean între 1934-1940 şi Traian Buzilă în perioada 1940-1948. În anul 1866 preotul Grigore Mureşan era acuzat de neîndeplinirea obligaţiei de a presta în orice situaţie asistenţă religioasă enoriaşilor săi pe motiv că nu i s-a achitat în mod anticipat plata pentru aceasta. Credincioşii din Feldru cereau în anul 1883 Episcopiei greco-catolice de Gherla numirea unui al doilea preot. În anul 1890 la moartea lui Grigore Mureşan s-au format două tabere în jurul celor 2 preoţi care doreau să ocupe postul vacant, Grigore Ciunterei şi Onisim Rotariu. Vicarul greco-catolic Grigore Moisil a încercat să-l impună pe Rotariu, deşi credincioşii îl doreau pe Ciunterei. Rotariu s-a prezentat în comună însoțit de jandarmi pentru a-și vedea noua locuință. S-a iscat un conflict în urma căruia jandarmii au împuşcat 21 persoane (8 morţi şi 14 răniţi). La 08.12.1890 preotul Grigore Ciunterei a fost instalat ca preot interimar la Feldru. Parohia se subordona protopopiatului, vicariatului, episcopiei, mitropoliei și papei de la Roma. În perioada 1733-1786 parohia Feldru a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Năsăud, iar în perioada 1786-1948 a aparţinut de Vicariatul greco-catolic al Rodnei, care făcea parte din Episcopia greco-catolică de Făgăraş (1733-1853) şi din Episcopia greco-catolică de Gherla (1853-1948).

Fondul a fost preluat în anul 1978 și a fost prelucrat în anul 2007.

Parohia ortodoxă română Feldru.

Privind aniversările şi comemorările, probleme religioase, confesionale, secte, proprietăţile bisericeşti-şcolare, construirea şi repararea bisericii, casei parohiale şi şcolii, de personal bisericesc şi şcolar, organizaţii religioase şi culturale, situaţii statistice privind biserica, şcoala şi mişcarea populaţiei, şcolare, morale, sanitare, electorale, culturale, administrative, monografii, politice, furturi, arhiva, economice şi a proprietăţilor credincioşilor, stare civilă, colecte, fonduri şcolare şi financiare.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română latină germană maghiară

latină

175

Izvoare inedite: Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, fond: Mitropolia unită Blaj. Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, fond: Vicariatul greco-catolic al Rodnei. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, Colecţia de documente Blaj. Idem, fond: Episcopia greco-catolică de Gherla. Legislaţie: „Monitorul Oficial al României”, nr. 164 din 19.07.1948, partea I A. Ibidem, nr. 177 din 03.08.1948, partea I A. Ibidem, nr. 281 din 02.12.1948, partea I A. Lucrări: Andrei Mirela, „La graniţa Imperiului. Vicariatul Greco-Catolic al Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Feneşan Costin, „Izvoare de demografie istorică”, vol. I, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., Bucureşti, 1986. Girigan Octavian, „Feldru - un drept la nemurire”, Bucureşti, 2000. Miron Greta Monica, „porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte... Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782)”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. Palagi Simion, „Feldru. Povestea satului”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Raus Vasile, „Istoricul parohiei Feldru”, în Iustinian Maramureșanul, Bunea Ioan, Baciu Ioan, ș.a. (redactori), „Îndrumător bisericesc. 1981”, Editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română Cluj-Napoca, 1081, p. 205-209. Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947. Şotropa Virgil, „Acte, corespondenţe şi ordonanţe vicariale”, în „Arhiva Someşană”, nr. 20, Editura Societății Grănicerești Regna, Năsăud, 1936. Idem, Contribuţii la istoria bisericească, în „Arhiva Someşană”, nr. 21, Editura Regia Cooperativă Regna, Năsăud, 1937. Idem, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994. Uilăcan Iosif, „Istoria unei tragedii-Feldru, 16 noiembrie 1890”, în Ureche Lazăr (coordonator științific), „Anuarul Asociației Profesorilor de Istorie din România-Filiala Bistrița-Năsăud”, Bistrița, Nr. 2, 2007, p. 32-46.

60

1.60

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014