BN-F-00164

OFICIUL PAROHIAL GRECO-CATOLIC SÂNGEORZ-BĂI

1836-1947

niv.Fond

Parohia greco-catolică Sângeorz-Băi

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ SÂNGEORZ-BĂI (RO-Sângeorz-Băi)

1700 (ca.)-1948

Prima atestare documentară a localității este din anul 1245 sub denumirea Sanct Gurgh. Ca și celelalte parohii românești din zonă, până la sfârșitul secolului XVII aceasta era ortodoxă, iar după 1698-1701, când o parte a clerului și a credincioșilor din Transilvania au acceptat „unirea”, parohia a fost declarată greco-catolică. La recensământul confesional efectuat la 25 mai 1761 de comisarii districtuali și protopopul unit Lupul Naszodi „sătenii declară că vechea biserică a fost ridicată înainte cu 121 ani însă a fost devastată de dușmani, așa că au rămas numai cu zidurile goale”. În anul 1669 „s-a construit actuala biserică, după cum sta scris în inscripție. Ea nu a aparținut uniților ci neuniților”. Sătenii „nu voiesc să aibă preoți uniți” și declară că „odată cu capul nu ne-om da uniți”. Preoții, cantorul, diecii, învățătorul și încă 6 săteni s-au declarat uniți. Cu toate acestea, în rezultatul definitiv stabilit de comisia aulică prin compararea datelor prezentate de anchetatori și comunicat în 24 iulie 1761, se concluzionează că în Sângeorz biserica se adjudecă celor 352 locuitori și 6 preoți, toți declarați uniți. Cu ocazia înființării graniței militare năsăudene (1762-1763), autoritățile imperiale au impus trecerea la religia greco-catolică a localităților de pe teritoriul Regimentului II românesc de graniță. Potrivit conscripțiilor din 1733 și din 1750, parohia greco-catolică Sângeorz, alături de alte 23 de comune românești de pe Valea Someșului, se afla în componența Protopopiatului Năsăud. După 1786 parohia a aparținut de Vicariatul Rodnei din cadrul Episcopiei Făgărașului. După înființarea episcopiei greco-catolice de Gherla, în anul 1853, de același vicariat a fost subordonat acesteia. Din informațiile luate la un interogatoriu ținut de magistratului din Bistrița în anul 1752 , aflăm că vechea biserică de lemn „Buna Vestire” a fost construită inițial în Valea Mărului, ca mănăstire, între 1749-1751, apoi mutată „peste apă”, de unde, în jurul anilor 1820, a fost mutată pe tălpi la locul de astăzi. În șematismele eparhiale se menționează că biserica s-a zidit în anul 1873, în locul celei vechi de lemn. Problemele interne ale parohiei erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. După 1858 școlile comunale au fost transformate în școli confesionale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii, iar vicarul „inspectorul” școlilor din vicariat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar. După trecerea forțată a parohiilor și preoților greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Sângeorz-Băi a trecut în componența Protopopiatului ortodox român Năsăud.

Fondul a fost preluat în anul 1977 și reordonat/reinventariat în anul 2006.

Parohia ortodoxă română Sângeorz-Băi

Documentele fondului conțin informații referitoare la : ordinele și circularele emise de vicariat, episcopie şi mitropolie, proclamaţii emise de guvernul de la Sibiu în timpul revoluţiei de la 1848-1849, procese verbale ale şedinţelor curatoratului şi ale senatului parohial, documente financiar-contabile, administrarea bunurilor parohiei, inventarele acestora, hărţi ale proprietăţilor comunei, administrarea şcolii confesionale din localitate, organizarea învăţământului, personal bisericesc și școlar, situaţii statistice referitoare la mișcarea populației și copii de vârstă școlară, activitatea asociaţiilor „Mariana”, ASTRA și ale reuniunii de cetire şi cântări din localitate, întocmirea şi eliberarea actelor de stare civilă, treceri de la o religie la alta, activitatea financiară a fondului parohial și a celui școlar, şedinţele adunărilor parohiale și ale Reuniunii de înmormântări, conscrierea enoriaşilor 1860, 1870, 1913-1941, învoieli de căsătorie.

Permanent.

cronologic pe probleme.

10 BN

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

Documentele create înainte de anul 1800 se dau în cercetare numai sub formă de microfilm.

germană ; maghiară ; română

gotică, chirilică , latină

498

BN-F-00062 VICARIATUL GRECO-CATOLIC AL RODNEI ; BN-F-00055 COLECŢIA REGISTRELOR PAROHIALE DE STARE CIVILĂ

Legislație : 1. „Legea pentru ratificarea concordatului cu Sfântul Scaun” din 12 iunie 1929, în C. Hamangiu, „Codul general al României”, nr. XVII din 1929, pp. 521-527. 2. „Decret nr. 151 pentru denunțarea Concordatului încheiat între România și Sf. Scaun la 19 mai 1927 și ratificat prin legea din 12 iunie 1929”, în „Monitorul Oficial” partea I A, nr. 164 din 19 iulie 1948. 3. „Decret nr. 176 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional” din 2 august 1948, în ibidem, nr. 177 din 3 august 1948. 4. „Decretul 358 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic” din 1 decembrie 1948, în ibidem, nr. 281 din 02.12.1948. ; Lucrări : 1. Bunea Augustin, „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750”, în „Transilvania” XXX, Sibiu, 1901. 2. Boca Pompei, „Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița-Năsăud: secolele XII-XIV”, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 85-105. 3. Mândrescu Gheorghe, „Biserici de lemn din Țara Năsăudului și din Ținutul Bistriței”, în „Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, Porumb Marius (coordonator), Editura Arhiepiscopiei, Cluj-Napoca, 1982, pp. 161-192. 4. Suciu Coriolan, „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, Edit. Academiei R.S.R., București, 1967. 5. Șotropa Virgil, „Contribuții la istoria bisericească”, în Arhiva Someșană, nr. 21, Năsăud, 1937, pp. 453-478. 6. Șotropa Virgil, „Mănăstiri și călugări în valea Rodnei”, în „Arhiva Someșană” nr. 27, Năsăud, 1939, pp 122-125. 7. Șotropa Virgil, „Două tablouri istorico-statistice din anii 1714 şi 1733 privitoare la preoţii români din Valea Someşului”, în „Arhiva Someşană”, nr. 28, Năsăud, 1940, în „Arhiva Someşană (1924-1994)”, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994, p. 13-25., pp. 13-26. 8. Togan N., „Românii din Transilvania la 1733”, în ”Transilvania” XXIX, Sibiu, 1898. 9. ***Şematismele Episcopiei greco-catolice de Făgăraş din 1835 şi 1842 şi ale Episcopiei greco-catolice de Gherla din 1867, 1877, 1882, 1890, 1894, 1896, 1898, 1900, 1903, 1906, 1914, 1925, 1930, 1932, 1941, 1947.

543

3.45

hârtie

DANA VĂRAN

ISAD(G)

2014