BN-F-00151

OFICIUL PAROHIAL EVANGHELIC C.A. BISTRIȚA

1574-1944

niv.Fond

PAROHIA EVANGHELICĂ C.A. BISTRIȚA

PAROHIA EVANGHELICĂ C.A. BISTRIȚA (RO-Bistriţa)

1541-

1541

În Bistriţa, pătrunderea reformismului a avut loc în anul 1541 când a murit ultimul preot nereformat, Matheus Teutsch, după acesta urmând Michael Fleischer, adept al noii învăţături. A fost ultimul preot al Bistriţei numit de episcop catolic. În anul 1543 au fost îndepărtate din biserică icoanele şi altarele secundare. Anul 1560 a fost unul extrem de important pentru oficiul din Bistriţa. La data de 7 martie s-a dărâmat capela Sfântul Nicolae şi a început lucrul la edificarea noii biserici. Decani erau Cristianus Pomarius (Lechinţa) şi Petrus Ludovicus (Dumitra Mare). În acelaşi an au început tratative între capitlul Bistriţei şi cel din Chiraleş pentru unificare. Ele au durat zece ani, astfel încât în 1570 s-a hotărât alegerea unui singur decan, numit pe 2 ani, casieria capitlului trebuind, de asemenea, să fie comună. Primul decan a fost Cristianus Pomarius. Cele 26 de sate ale districtului săsesc al Bistriţei erau împărţite din punct de vedere religios, în preajma anului 1560, după cum urmează:decanatul Bistriţei: Bistriţa, Beşineu, Sigmir, Tărpiu, Dumitra Mare, Pintic, Livezile (Iad), Dorolea, Satu Nou, Ghinda, Jelna; decanatul Chiraleşului: Crainimăt, Lechinţa, Urmeniş, Sângeorzu Nou, Dipşa, Tonciu, Domneşi, Jeica, Petriş, Sântioana, Nuşfalău, Monariu. În anul 1568 episcopul Matias Hebler a invitat pe clericii bistrițeni la o dispută asupra Sfintei Treimi. Patru ani mai târziu, noul episcop Lucas Anglerus a efectuat o vizitație canonică în întreg ținutul Bistriței. Epidemia de ciumă din 1574 a cauzat victime umane printre preoții districtului. În anul 1611 Johannes Budaker a fost ales în funcția de superintendent. Capitlului Bistriţei i s-a adaugat, în anul 1615, parohia Herina. În anul 1621 preotul orășenesc Francisc Graffius a fost ales urmaș al decedatului superintendent Zacharias Weihrauch și ales la 25 mai ca episcop. În anul 1647 Domnești și Cepari s-au subordonat capitlului Bistriței. În anul 1709 a fost ales ca decan al capitlului Andreas Kroner, însărcinat cu notariatul capitlului. Urmașul său a fost Johannes decani din Dumitra Mare care, chiar de la începutul activității sale, i-a introdus în procesul verbal pe cei 24 preoți ai capitlului, după rangul fiecăruia. Odată cu anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, preoţilor din capitlu li s-au impus să plătească „Portio hybernialis” – contribuţia pentru întreţinerea taberelor de iarnă împărăteşti. În şedinţa capitlului din 1792 s-a hotărât ca arhiva capitlului să fie transportată în localul parohiei oraşului, unde aveau să se ţină şedinţe până când capitlul va avea locaş. Arhiva a fost predată în casa parohială a oraşului, directorului de gimnaziu Mathias Ohler, ca aceasta să fie inventariată. La începutul anului 1806 a fost aprobat de către împărat statutul consistoriului din Ardeal. În luna august a anului 1817, capitlul din Bistriţa a cerut Consistoriului Superior înfiinţarea unui Consistoriu Domestical la Bistriţa. În acelaşi an s-a publicat o normă pentru alegerea candidaţilor,unitară pentru toate bisericile, pe care patronatul Bistriţei o primi cu mare satisfacţie. Primul preot instalat, după introducerea normativului, a fost cel din Sângeorzul Săsesc. Primul Consistoriu Domestical din Bistriţa a fost compus din: Johann Gottfried Lani, senator, ca preşedinte, Gottfried Connerth, senator,primar, Johann Gellner, obernotar, Johann Rührig, prodecan, Michael Nirescher, decan, Samuel Berger, senior. În anul 1883, în toate bisericile evanghelice s-a sărbătorit aniversarea a 400 de ani de la naşterea lui Martin Luther.În anul 1911, pe data de 9 mai, a avut loc ultimul sinod general al Bisericii evanghelice în părţile Transilvaniei, convocat de episcopul Fritz Teutsch la Sibiu. Din partea Bistriţei a participat decanul Daniel Csallner şi preotul din Viișoara, Georg Keintzel. Biserica parohială a comunităţii evanghelice luterane din Bistriţa, care a purtat înainte de Reformă hramul Sfântul Nicolae, se află în piaţa centrală a oraşului. Biserica a fost construită la sfârșitul secolului al XIII-lea. Construcția a cunoscut o refacere majoră în cursul secolului al XIV-lea, lucrările s-au finalizat la începutul secolului al XV-lea. Din această perioadă biserica a primit aspectul unei bazilici cu trei nave, altar degrosat si două turnuri cu clopotniță în fațada de vest. Cu această ocazie Petrus Kretczhmer și-a donat averea bisericii pentru realizarea unui altar închinat tuturor sfinților care a fost amplasat pe peretele vestic al bazilicii, deasupra intrării, între cele două turnuri. Tot în această perioadă de reînnoire a bisericii și prosperitate a orașului au fost turnate, în 1430, clopotele bisericii. În anul 1464 Bistrița și-a răscumpărat cu 6000 de florin de la regele Matei Corvin libertatea si primea, în același timp, dreptul de a-și ridica propria incintă de zidărie. După o perioadă constructivă deosebit de intensă, lucrările a fost finalizate în preajma anului 1484. După această dată au continuat lucrările edilitare în preajma bisericii și a început construcția unui turn central al orașului, care trebuia să devină cel mai înalt punct de observație al cetății. Turnul nordic al biserici a fost demolat cu această ocazie, iar în fațada de vest, în dreptul acestuia a fost ridicat un turnuleț cu scară în spirală prin care se asigura un acces independent spre turnul nou construit. Între noul turn al orașului și turnulețul de acces s-au păstrat două ferestre din vechea fațadă de secol XV. Acest turn a fost construit în mai multe etape identificate după inscripțiile plasate pe fațadele turnului după cum urmează: la nivelul etajului I anul 1487, la nivelul etajului II anul 1509, la nivelul etajului III anul 1513, iar partea superioară a turnului a fost finalizată în jurul anului 1519. În anul 1560 a fost adus la Bistrița, Petru Italus de Lugano, meșter din nordul Italiei care lucrase pe șantierul din Liov pentru a renova bazilica care era într-un avansat stadiu de degradare. In această perioadă bazilica a fost transformată în biserică hală, cu toate navele la același nivel, iar peste navele laterale a fost ridicate tribune cu balustrade ce aveau baluștrii proporționați după principiile Renașterii. Contraforții au fost construiți în forma pe care o au și azi, iar pe fațadele de nord și sud au fost construite în fața portalurilor gotice portice ale căror arcuri au o profilatură renascentistă. Cu ocazia executării lucrărilor conduse de Petru Italus de Lugano fațada vestică a fost schimbată fundamental, prin construirea unui pinion de zidărie de dimensiuni impresionante care își are corespondența în spațiul polonez, de unde și denumirea de atic polonez. În spațiul destinat frizei se desfășoară o inscripție care precizează intervențiile realizate de Petrus Italus de Lugano între 1560- 1563. După 1563 nu mai au loc intervenții importante la Biserica evanghelică, care rămâne aproape neschimbată până astăzi. În anul 1857, în urma incendiului izbucnit de pe strada Lemnelor, de la casa arămierului Berger, a fost distrus acoperișul turnului și ceasul. Acoperișul a fost refăcut într-o manieră neogotică în zona ultimelor registre, iar ceasul instalat în secolul al XIX-lea a funcționat doar până în 11 iunie 2008

Fondul a fost preluat în anul 1976 de la Parohia evanghelică C.A. Bistrița.

Parohia evanghelică C.A. Bistrița

Informaţii cu privire la vizitaţiile bisericieşti, socotelile bisericeşti şi şcolare, relaţiile cu magistratul oraşului Bistriţa, inventare ale bunurilor mobile şi imobile ale bisericii evanghelice, acte ale Fondului de Stipendii „Johann Emanuel de Regius”, planul cimitirului evanghelic din Bistriţa, socoteli de construcţii privind reparaţiile bisericii, donaţii pentru clopotele şi reparaţiile acoperişului, piaţa din jurul curţii bisericii, planuri de construcţie, schiţe, situaţii, planşe, proiecte referitoare la cimitirul evanghelic, grădiniţele de copii, clădirea institutului cetăţenilor săraci, casa parohială, acte financiare.

Permanent.

Grupa A - Acte de patronat - Consistoriu și Presbiteriu (1574; 1703-1947) Grupa B - Acte financiare ale fondului bisericesc (1780-1918) Grupa C - Registre și protocoale (1854-1943) Grupa D - Acte financiare ale fondului școlar (1854-1920) Grupa E - Registre intrare-ieșire (1883-1944)

10 BN

Documentele anterioare anului 1800 se dau în cercetare doar sub formă de copie.

Documentele anterioare anului 1800 se dau în cercetare doar sub formă de copie.

latină germană

latină, gotică.

147

Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, fondul BN-F-00150 „Oficiul consistorial districtual evanghelic C.A. Bistrița”, BN-F-00636 „Liceul evanghelic luteran A.B. de băieți Bistrița”.

1. Csallner, Emil, „Denkwürdigkeiten aus dem Nösnergrau. Ein zeitkundlicher Beitrag zur Geschichte der Stadt, des Kapitels und des Distriktes Bistritz”, Bistritz, 1941. 2. Firea, Ciprian, „Casa parohială evanghelică din Bistrița și unul dintre ctitorii săi”, în „Studii de istoria artei. Volum omagial dedicat prof. Nicolae Sabău”, vol. editat de V. Țoca, B. Iacob, Zs. Kóvacs, A. Weisz, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, pp. 39-51. 3. Firea, Ciprian, „Preoți parohi și artă în orașul Bistrița la sfârșitul evului mediu”, în „Revista Bistriței”, XXVII, 2013, pp. 160-173. 4. Kisch, Oskar, „Die wichtigsten Ereignisse aus der Geschichte von Bistritz und des Nösnergaues von der zeit Kolonisten – Einwanderung bis zur Gegenwart in zwei Bänden”, I Band 1141-1699, Bistrița. 5. Teutsch, Friedrich, „Geschichte der evangelischen Kirche in Siebenbürgen”, Hermannstadt, 1921.

566

23.85

hârtie

ANDREEA SALVAN

ISAD(G)

2014