BN-F-00150

OFICIUL CONSISTORIAL DISTRICTUAL EVANGHELIC C.A. BISTRIȚA

1700-1944

niv.Fond

CONSISTORIUL EVANGHELIC C.A. BISTRITA

CONSISTORIUL EVANGHELIC C.A. BISTRIŢA (RO-Bistriţa)

1541-

1541

Propagarea umanismului transilvănean în a doua jumătate a secolului al XV-lea a deschis primele breşe în cultura bisericească şi a pregătit în linii mari Reforma. În 1521, când reprezentanţii bisericii din Satu Mare făceau publică bula papală de condamnare a luteranismului, aproape toate aşezările săseşti din sudul Transilvaniei aderaseră deja la ideile reformatoare. Primul centru al Reformei a fost Braşovul, unde celebrarea missei evanghelice a fost introdusă în octombrie 1542. Introducerea oficială a luteranismului în Transilvania a avut loc în anul 1550, ulterior fiind acceptat şi secretarianismul. În acelaşi timp s-a organizat şi clerul, pornind de la Universitatea spirituală, alegând în 1553 un superintendent în persoana lui Paul Wiener, prim-preotul Sibiului. În Bistriţa, pătrunderea reformismului a avut loc în anul 1541 când a murit ultimul preot nereformat, Matheus Teutsch, după acesta urmând Michael Fleischer, adept al noii învăţături. A fost ultimul preot al Bistriţei numit de episcop catolic. În anul 1543 au fost îndepărtate din biserică icoanele şi altarele secundare. Anul 1560 a fost unul extrem de important pentru oficiul din Bistriţa. La data de 7 martie s-a dărâmat capela Sfântul Nicolae şi a început lucrul la edificarea noii biserici. Decani erau Cristianus Pomarius (Lechinţa) şi Petrus Ludovicus (Dumitra Mare). În acelaşi an au început tratative între capitlul Bistriţei şi cel din Chiraleş pentru unificare. Ele au durat zece ani, astfel încât în 1570 s-a hotărât alegerea unui singur decan, numit pe 2 ani, casieria capitlului trebuind, de asemenea, să fie comună. Primul decan a fost Cristianus Pomarius. Cele 26 de sate ale districtului săsesc al Bistriţei erau împărţite din punct de vedere religios, în preajma anului 1560, după cum urmează:decanatul Bistriţei: Bistriţa, Viișoara, Sigmir, Tărpiu, Dumitra Mare, Pintic, Livezile (Iad), Dorolea, Satu Nou, Ghinda, Jelna; decanatul Chiraleşului: Crainimăt, Lechinţa, Urmeniş, Sângeorzu Nou, Dipşa, Tonciu, Domneşi, Jeica, Petriş, Sântioana, Nușeni, Monariu. În anul 1568 episcopul Matias Hebler i-a invitat pe clericii bistrițeni la o dispută asupra Sfintei Treimi. Patru ani mai târziu, noul episcop Lucas Anglerus a efectuat o vizitație canonică în întreg ținutul Bistriței. Epidemia de ciumă din 1574 a cauzat victime umane printre preoții districtului. În anul 1611 Johannes Budaker a fost ales în funcția de superintendent. Capitlului Bistriţei i s-a adaugat, în anul 1615, parohia Herina. În anul 1621 preotul orășenesc Francisc Graffius a fost ales urmaș al decedatului superintendent Zacharias Weihrauch și ales la 25 mai ca episcop. În anul 1647 parohiile din Domnești și Cepari s-au subordonat capitlului Bistriței. În anul 1709 a fost ales ca decan al capitlului Andreas Kroner, însărcinat cu notariatul capitlului. Urmașul său a fost Johannes decani din Dumitra Mare care, chiar de la începutul activității sale, i-a introdus în procesul verbal pe cei 24 preoți ai capitlului, după rangul fiecăruia. Odată cu anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, preoţilor din capitlu li s-au impus să plătească „Portio hybernialis” – contribuţia pentru întreţinerea taberelor de iarnă împărăteşti. În şedinţa capitlului din 1792 s-a hotărât ca arhiva acestuia să fie transportată în localul parohiei oraşului, unde aveau să se ţină şedinţe până când capitlul va avea locaş. Arhiva a fost predată în casa parohială a oraşului, directorului de gimnaziu Mathias Ohler, ca aceasta să fie inventariată. La începutul anului 1806 a fost aprobat de către împărat statutul consistoriului din Ardeal. În luna august a anului 1817, capitlul din Bistriţa a cerut Consistoriului Superior înfiinţarea unui Consistoriu Domestical la Bistriţa. În acelaşi an s-a publicat o normă pentru alegerea candidaţilor,unitară pentru toate bisericile, pe care patronatul Bistriţei o primi cu mare satisfacţie. Primul preot instalat, după introducerea normativului, a fost cel din Sângeorzul Săsesc. Primul Consistoriu Domestical din Bistriţa a fost compus din: Johann Gottfried Lani, senator, ca preşedinte, Gottfried Connerth, senator,primar, Johann Gellner, obernotar, Johann Rührig, prodecan, Michael Nirescher, decan, Samuel Berger, senior. În anul 1883, în toate bisericile evanghelice s-a sărbătorit aniversarea a 400 de ani de la naşterea lui Martin Luther. În anul 1906, tendinţa crescătoare de emigrare a populaţiei urbane şi rurale a atins cote alarmante, numărul celor care preferau să emigreze în America ajungând la 400. În anul 1911, pe data de 9 mai, a avut loc ultimul sinod general al Bisericii evanghelice în părţile Transilvaniei, convocat de episcopul Fritz Teutsch la Sibiu. Din partea Bistriţei a participat decanul Daniel Csallner şi preotul din Viișoara, Georg Keintzel. Din anul 1867, sediul episcopiei, care din 1572 se afla la Biertan (lângă Mediaş), este la Sibiu. Statutul organic al Bisericii Evanghelice C.A. din România datează din anul 1861, suferind cu trecerea timpului o serie de modificări. Structura organizatorică a bisericii cuprinde: biserica locală, biserica districtuală şi biserica generală. Biserica locală (parohia) are statut de persoană juridică şi este condusă de adunarea generală a reprezentanţilor comunităţii bisericeşti şi de un consiliu parohial (prezbiteriu). Biserica cuprinde cinci districte bisericeşti (protopopiate): Braşov, Mediaş, Sebeş, Sibiu şi Sighişoara. Organele de conducere ale districtelor sunt: Congresul Bisericesc Districtual şi Consistoriul Districtual. Districtul este condus de decan (protopop). Totalitatea parohiilor formează Biserica generală. Organele de conducere ale acesteia sunt: Congresul Bisericesc General şi Consistoriul Superior. Congresul Bisericesc General este alcătuit din membrii Consistoriului Superior, decanii şi curatorii districtelor bisericeşti, delegaţi clerici şi mireni, în total circa 40 de persoane. Acest for are competenţă în cele mai importante probleme ale Bisericii, inclusiv în alegerea episcopului, curatorului general şi a membrilor Consistoriului Superior. Conducătorul Bisericii generale este episcopul.

Fondul a fost preluat / înregistrat în anul 1976 de la Consistoriul Evanghelic C.A. Bistrița. În urma procesului de verificare a existentului cu inventarul, din anul 1986, un număr de 24 unități arhivistice având anii extremi 1613-1821 a fost transferată la fondul BN-F-00019 „Fond familial Fekete de Frics”, de care aparțineau.

Consistoriul evanghelic C.A. Bistrița

Informaţii cu privire la protocoalele sinodale, corespondenţa cu Consistoriul Superior, numiri de preoţi în parohiile decanatului din Bistriţa, dezbaterile sinodului general din 1752, veniturile capitlului şi inventarele bunurilor, protocoalele de vizitaţie ale parohiilor din decanat, plata subsidiului naţional, căsătoriile militarilor, procese de divorţ.

Permanent.

Cronologic - pe probleme.

10 BN

Documentele anterioare anului 1800 se dau în cercetare doar sub formă de copie.

Documentele anterioare anului 1800 se dau în cercetare doar sub formă de copie.

latină germană

latină, gotică.

146

1. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, fond: BN-F-00055 „Colecția registrelor parohiale de stare civilă”, registrele parohiilor evanghelice numerele: 191, 471, 472, 475, 547, 548, 549, 577, 578, 619, 621, 622, 757, 883-894, 1083-1086, 1155-1163, 1170-1173, 1238-1241, 1333, 1334, 1421. 2. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Cluj, fondul: „Primăria orașului Bistrița”, subgrupele II k - „Actele Consistoriului local Bistrița”, II l -„ Acte ale Consistoriului Domestical Bistrița”. 3. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sibiu, fondurile: „Biserica evanghelică C.A. din Transilvania”, „Capitlul evanghelic C.A. Bistrița”.

1. Berger, Albert, „Urkunden - Regesten aus dem Archiv der Stadt Bistritz in Siebenbürgen 1270-1570”, vol. I-II, Böhlau Verlag Köln Wien 1986. 2. Berger, A., „Urkunden – Regesten aus dem alten Bistritzer Archiv 1202-1503; 1892-1895”, în „Bistritzer Gymnasial programm 1893-1895”, Bistrița, 1895. 3. Breckner, Georg, „Spuren & bilder aus Chepan. Heimatbuch der Gemeinde Tschippendorf (Cepari, Csépán) in Nordsiebenbürgen”, 1999. 4. Csallner, Emil, „Denkwürdigkeiten aus dem Nösnergrau. Ein zeitkundlicher Beitrag zur Geschichte der Stadt, des Kapitels und des Distriktes Bistritz”, Bistritz, 1941. 5. Kisch, Oskar, „Die wichtigsten Ereignisse aus der Geschichte von Bistritz und des Nösnergaues von der zeit Kolonisten – Einwanderung bis zur Gegenwart in zwei Bänden”, I Band 1141-1699, Bistrița. 6. Linker, Jost, „Heimatbuch Auen – Kuscma. Das Bärendorf am siebenbürgischen Karpatenwald”, 1994. 7. Linker, Jost, „Heimatbuch Ludwigsdorf in Nordsiebenbürgen”, 1997. 8. Linker, Jost, „Heimatbuch Moritzdorf in Nordsiebenbürgen”, 1998. 9. Linker, Jost, „Heimatbuch Ober-Eidisch in Nordsiebenbürgen”, 1999. 10. Sitz, Andreas, „Heimatbuch der Gemeinde Pintak bei Bistritz in Siebenbürgen”, ediție îngrijită de Jost Linker, 1988, pp. 96-128. 11. Teutsch, Friedrich, „Geschichte der evangelischen Kirche in Siebenbürgen”, Hermannstadt, 1921.

2633

7.05

hârtie

ANDREEA SALVAN

ISAD(G)

2014