BN-F-00699

ȘCOALA INFERIOARĂ DE MESERII PRUNDU BÂRGĂULUI

1928-1940

niv.Fond

ȘCOALA INFERIOARĂ DE MESERII PRUNDU BÂRGĂULUI (1923-1936) GIMNAZIUL INDUSTRIAL PRUNDU BÂRGĂULUI (1936-1940)

ŞCOALA INFERIOARĂ DE MESERII PRUNDU BÂRGĂULUI (RO-Prundu Bârgăului)

1923-1940

15.09.1923

Denumirea oficială a instituţiei a fost Gimnaziul Industrial Prundu Bârgăului. Şcoala s-a înfiinţat la 15 septembrie 1923 ca urmare a cererii locuitorilor de pe valea Bârgăului şi s-a desfiinţat în anul 1940. Actele normative care au reglementat activitatea Gimnaziului Industrial Prundu Bârgăului au fost: Legea privind învățământul secundar și superior din 23.03.1898, Legea asupra învăţământului profesional din 27.03.1899 (modificată prin Legea pentru restabilirea cu oarecare modificări a Legii pentru învăţământul profesional din 09.07.1901, republicată cu modificările aduse la 19.08.1901, modificată prin Legea din 28.04.1908, prin Legea din 20.01.1915, prin Decretul Lege Nr. 3598 bis din 20.08.1919, prin Decretul Lege Nr. 3667 din 27.08.1919, prin Legea din 05.04.1924, modificată la 11.05.1935, modificată prin Legea pentru adăugarea de noi aliniate la art. 32 din legea asupra învăţământului profesional din 30.04.1936), Regulamentul şcolilor elementare de meserii din 16.03.1904, modificat în 23.12.1907, Condiţiile de primire în şcolile industriale, publicate cu Nr. 15917 în anul 1920 de către Secretariatul General Cluj al Ministerului Instrucţiunii, Regulamentul pentru numirea maiştrilor în învăţământul industrial din 10.01.1922, Legea pentru trecerea ca institutori cu titlu definitiv în învăţământul meseriilor a institutorilor titulari detaşaţi în acest învăţământ din 05.05.1926, Regulamentul pentru numirea institutorilor în şcolile inferioare de meserii pentru băieţi din 06.03.1928, Legea pentru organizarea şi funcţionarea învăţământului secundar industrial de băieţi şi fete din 16.04.1936, Decretul Regal Nr. 908 din 09.04.1936 şi Regulamentul de funcţionare a şcolilor de învăţământ industrial pentru băieţi din 31.05.1938. Gimnaziile industriale pentru băieţi aveau scopul de a asigura tinerilor absolvenţi a cel puţin 4 clase primare, care doreau să îmbrăţişeze mai repede o carieră productivă, cunoştinţele teoretice şi practice necesare pentru exercitarea unei meserii. Durata studiilor în gimnaziile industriale era de 4 ani. În prima clasă a gimnaziilor industriale erau primiţi absolvenţi a cel puţin 4 clase primare, în vârstă de 11-15 ani, concurs de admitere ţinându-se numai în cazul în care numărul candidaţilor prezenţi la înscriere era mult mai mare decât numărul locurilor disponibile. Absolvenţii cursului primar complet de 7 clase aveau posibilitatea de a fi înscrişi direct în clasa a III-a de gimnaziu industrial, pe baza trecerii unui examen teoretic şi practic. În gimnaziile industriale pentru băieţi obiectele de cultură generală care se predau erau: limba română, limba germană, limba franceză facultativ, noţiuni de istorie şi geografie, aritmetică şi geometrie, noţiuni practice de ştiinţe fizico-chimice şi de ştiinţe naturale, religia, noţiuni de igienă, precum şi noţiuni de instrucţie civică şi legislaţie muncitorească. Numărul zilnic al orelor de cursuri teoretice şi de lucrări practice era de 8 ore pentru băieţi, iar proporţia între învăţământul teoretic şi cel practic în cadrul gimnaziilor industriale de băieţi era de 1/3 teorie şi 2/3 pentru lucrări practice. Atelierele primeau comenzi pentru lucrări atât de la autorităţi cât şi de la particulari. Veniturile realizate, după ce se scădea costul materialelor întrebuinţate se repartizau astfel: 30 % la dispoziţia şcolii, ca fond special pentru dezvoltarea atelierelor; 50 % pentru elevi, în raport cu timpul cât au lucrat şi cu aportul lor la realizarea produselor; 20 % pentru directorul şcolii şi maiştrii. Absolvenţilor gimnaziilor industriale li se eliberau certificate de absolvire care le confereau titlul de practicant şi dreptul de a exercita meseria însuşită. Certificatul de lucrător ei îl puteau obţine numai după o practică de 2 ani, făcută în atelierele de aplicaţie (practică) de pe lângă şcolile din învăţământul industrial şi pe baza trecerii unui examen instituit în acest scop. Absolvenţii cu certificat de lucrător, prin derogare de la legea meseriilor, puteau să-şi deschidă ateliere proprii în comunele rurale. Proprietarul localului şcolar erau Fondurile şcolare grănicereşti năsăudene, care le-au pus la dispoziţia Ministerului Instrucţiunii cu condiţia ca în ele să funcţioneze o şcoală de meserii, fără a percepe chirie în schimb. În anul 1928 s-a construit un nou local de şcoală şi ateliere şi au fost procurate cărţi, unelte şi scule. Şcoala avea 5 săli de clasă, 1 sală profesorală, 1 direcţiune şi 1 cameră pentru personalul de serviciu. Directorul locuia în şcoală având la dispoziţie o locuinţă compusă din 2 camere şi 1 bucătărie. Şcoala avea teren cultivabil de 1 iugăr, pe care îl folosea ca şi grădină de zarzavat. În anul 1938 numărul claselor scăzuse la 4. Personalul şcolar era format în anul 1928 din 13 persoane: 1 director, 1 secretar, 2 institutori, 4 maiştrii (1 rotar, 1 tâmplar, 1 lăcătuş şi 1 fierar), 1 paznic, 1 bucătăreasă, 2 oameni de serviciu şi 1 medic (care preda şi igiena). Numărul atelierelor de specialitate a scăzut pe parcursul timpului. În anul 1931 existau 3 maiştrii (tâmplar, rotar şi lăcătuş), în anul 1937 un număr de 2 maiştrii (tâmplar şi lăcătuş), pentru ca în anul 1938 să nu funcţioneze decât 1 maistru tâmplar. În anul 1938 personalul şcolar scăzuse la 9 oameni: 1 director, 1 secretar, 3 profesori, 1 maistru tâmplar, 1 contabil, 1 bucătăreasă şi 1 om de serviciu. În anul 1929 erau înscrişi la şcoală un număr de 64 elevi, în 1934 erau 34 elevi, în 1937 existau 51 elevi, pentru ca în 1938 numărul acestora să scadă la 24. În anul 1929 adunarea generală formată din părinţii elevilor, membrii corpului didactic, donatorii şcolii, a ales membrii noului comitet şcolar şi comisiei de cenzori. Comitetul şcolar îşi alegea preşedintele dintre membrii săi. El era compus din preşedinte, secretar (care era directorul şcolii) şi 6-7 membrii. Comisia de cenzori era alcătuită din 3 membrii, dintre care 1 era ales de corpul profesoral, 1 de adunarea generală, iar al 3-lea era delegatul ministerului (care era tot un localnic). Comitetul şcolar mai cuprindea un contabil şi un casier. În anul 1927 preşedinte al Comitetului şcolar era protopopul ortodox Iuliu Suceava, iar secretar era directorul şcolii Constantin Mihăilescu. În anul 1938 preşedinte al Comitetului şcolar era protopopul ortodox Pantelimon Zagrai. Şcolile de pe valea Bârgăului trebuiau să fie susţinute material de către Administraţia fondurilor şcolare năsăudene proporţional cu veniturile pe care pădurile aflate pe Valea Bârgăului le aduceau averilor Fondurilor grănicereşti (30% din veniturile fondului le aduceau pădurile de pe valea Bârgăului şi 70 % cele de pe valea Someşului). Ele nu primeau însă 30% din ajutoare deoarece în Comisia fondurilor grănicereşti valea Bârgăului era reprezentată de un număr mai mic de membrii decât valea Someşului, cererile de ajutor pentru şcolile de pe valea Bârgăului fiind respinse atunci când erau supuse votului acestuia. Din cauza sistemului de votare al ajutoarelor, Gimnaziul Industrial Prundu Bârgăului se afla în anul 1938 în pragul desfiinţării, deşi era singura şcoală secundară de pe valea Bârgăului, fiind accesibilă pentru fiii de ţărani care nu puteau urma o altă şcoală. Şcoala s-a numit în perioada 1923-1936 Şcoala Inferioară de Meserii Prundu Bârgăului şi în intervalul 1936-1940 Gimnaziul Industrial Prundu Bârgăului (prin Decretul Regal Nr. 908 din 09.04.1936 Școala Inferioară de Meserii Prundu Bârgăului a primit denumirea de Gimnaziul Industrial Prundu Bârgăului.

Privind aniversările, organizarea şcolii, activitatea didactică, lucrările practice realizate de către elevi, probleme de personal, elevii, date statistice, proprietăţile şcolii, furturi, bugetul, financiare.

Fondul a fost preluat/înregistrat și prelucrat în anul 2007.

Privind aniversările, organizarea şcolii, activitatea didactică, lucrările practice realizate de către elevi, probleme de personal, elevii, date statistice, proprietăţile şcolii, furturi, bugetul, financiare.

Permanent.

Pe probleme cronologic.

10 BN

Fără restricţii.

Fără restricţii.

română

latină

852

BN-F-00060 ADMINISTRAȚIA FONDURILOR GRĂNICEREȘTI NĂSĂUD, I. 713 d. 1026 și 1045.

Legislaţie: „Buletinul Oficial al Ministerului de Instrucţie, Secretariatul General Cluj”, Anul I, Nr. I, 1 august 1920, Tipografia ,,Ardealul", Cluj. „Monitorul Oficial”, Nr. 287 din 31 martie (12 aprilie) 1899, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 81 din 12 (25) iulie 1901, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 119 din 29 august (11 septembrie) 1901, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 284 din 16 (29) martie 1904, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 213 din 23 decembrie 1907 (5 ianuarie 1908), Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 22 din 29 aprilie (12 mai) 1908, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 237 din 24 ianuarie (6 februarie) 1915, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 229 din 10 ianuarie 1922, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 83 din 15 aprilie 1924, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Nr. 99 din 5 mai 1926, Imprimeria Statului, Bucureşti. Ibidem, Partea I, Nr. 52 din 6 martie 1928, Direcţiunea Imprimeriilor Statului, Bucureşti. Ibidem, Partea I, Nr. 88 din 16 aprilie 1936, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti. Ibidem, Partea I, Nr. 89 din 17 aprilie 1936, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti. Ibidem, Partea I, Nr. 100 din 2 mai 1936, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti. Ibidem, Partea I, Nr. 123 din 31 mai 1938, Anul CVI, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti. Lucrări: Nemeș Viorel, „Monografia comunei Prundu Bârgăului. 1720-1998”. Nistor Alexandru, Mureșan Ioan, Rusu-Sărățeanu Ion, Viraj Ioan, „Îndrumător în Arhivele Statului. Județul Bistrița-Năsăud. Îndrumătoare Arhivistice Nr. 21”, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, București, 1988.

63

0.70

hârtie

DORIN DOLOGA

ISAD(G)

2014

Public

Fără restricții

Nu este cazul

dosare generale (30 de ani)

30