PH-F-00014

Tribunalul Judeţului Prahova

1831-1983

niv.Fond

Tribunalul Judetului Prahova

1831-

Prima instituţie judecătorească cu o organizare de sine stătătoare din Oraşul Ploieşti a fost Judecătoria Judeţului Prahova, care mai târziu se va numi Tribunalul Judeţului Prahova. Judecătoria s-a înfiinţat la 15 august 1831 în baza prevederilor Regulamentului Organic, capitolul VII, secţia II, art. 242. Atribuţiile şi competenţa judecătoriilor de judeţe erau precizate prin art. 243 din regulament "Osebim subt denumirea de judecătorie de întîia cercetare, judecătoria ce se va aşeza în oraşul scaunului isprăvnicesc a fiecărui judeţ, avînd puterea să judece la întîia cercetare şi cu pornire de apelaţie împotriva hotărîrii ce se va întîmpla în judeţul acela întru care va fi aşezată". Potrivit aliniatului I din art. 213, în competenţa materială a judecătoriilor intrau "toate pricinile de judecată, adică politiceşti de bani, mici şi mari şi comerciale". Competenţa teritorială a judecătoriei se întindea asupra întregului judeţ Prahova, care la data înfiinţării judecătoriei era împărţită în sate, plăşi şi plaiuri şi anume: Câmpu, Râfov, Filipeşti, Teleajen, Târgşor şi plaiul Prahova cu un număr de 145 sate. Începând cu anul 1845, competenţa teritorială a judecătoriei se extindea şi asupra unei părţi din fostul judeţ Saac cu sediul în Bucov. Judecătoria era condusă de un prezident, respectiv paharnicul Cănuţă, iar personalul în subordine era format din doi judecători, un procuror, un logofăt de anaforale (asimilat cu grefierul), un registrator, un vătaf de aprozi, trei secretari, patru aprozi din care doi călări. În total existau 14 "angajaţi". Salariaţii de bază ai judecătoriei, ca judecători şi procurori erau aleşi din "protipendada societăţii", comişi, sărdari, paharnici, polcovnici. In anul 1853 activitatea judecătoriei se împarte în două părţi structurale denumite mese: masa I-a şi masa a II-a, ambele soluţionând aceleaşi categorii de procese. În anul 1857, judecătoria primeşte denumirea de tribunal, continuându-şi activitatea pe cele două mese până în anul 1860, când se înfiinţează secţia II-a, ca urmare a numărului mare de procese civile, penale şi comerciale. "Regulamentul de administraţie judiciară" pentru tribunalele civile Ilfov, Prahova, Dolj, Brăila şi tribunalele corecţionale şi poliţieneşti din Bucureşti, publicat în anul 1860 menţionează existenţa a două secţii "tribunalele civile de Ilfov, Prahova şi Dolj, secţia I-a şi secţia II-a vor forma un singur tribunal împărţit în două camere sau secţiuni având un prim preşedinte, care va prezida una din aceste două camere sau secţiuni". Un al doilea preşedinte va prezida cealaltă secţiune. Capitolul V referitor la tribunale prezinta schema de organizare a Tribunalului Prahova, care se compunea, la secţia I-a din: prim preşedinte, doi membri, un supleant, un procuror, un grefier, un ajutor, un registrator, cinci scriitori, un telal, un vătaf de aprozi, doi aprozi călări şi doi pe jos; Secţia II-a avea personal asemanator. Unirea Principatelor Române din 1859 a determinat o nouă reorganizare a justiţiei, legiferată prin Decretul din 4 iulie 1863, promulgat la 9 iulie 1865. Legea din 1865 este foarte laconică în ceea ce priveşte competenţa materială de aceea se completează cu precizările din procedurile codului civil şi codului de procedură criminală care stipulau "tribunalele de judeţ vor judeca în primă şi ultimă instanţă toate afacerile civile, atât personale, reale cât şi mixte", iar în materie penală se adaogă "delictele silvice şi delictele a căror pedeapsă nu trece peste cinci zile". De asemenea, vor judeca în apel cauzele venite de la judecătoriile de plăşi şi ocoale înfiinţate abia în anul 1879. Legea pentru "lucrările de notariat date tribunalelor cu două secţii, decretată la 30 decembrie 1875, lărgeşte competenţa materială a secţiei a I-a cu lucrări de notariat", adică cu toate ce privesc actele autentice, inscripţiile ipotecare şi transcripţiunile, iar dosarele de tutelă ce se vor deschide în viitor, trec în atribuţiile secţiei a II-a. Fiecare secţie era formată dintr-un preşedinte, doi judecători, un supleant, unul din preşedinţii de secţie era numit prim preşedinte, funcţie care cumula şi pe aceea de preşedinte al tribunalului. Printre celelalte funcţii cu caracter de conducere şi administraţie, avea şi atribuţia de a împărţi între secţii, în ordine cronologică, cauzele intrate. Ca o consecinţă a acestor atribuţii şi a prevederilor legii, la tribunalul judeţului Prahova ia fiinţă în anul 1867 "Cabinetul primului preşedinte" care funcţionează până în anul 1948. Unul din judecători era numit judecător de instrucţie, după cum preciza legea de organizare judecătorească din 1865. Cabinetul I de instrucţie ia fiinţă la Tribunalul Prahova în anul 1865 şi avea atribuţii pentru ambele secţii. În anul 1867 se înfiinţează Cabinetul II de instrucţie. În anul 1870 pe lângă Tribunalul Judeţului Prahova se înfiinţează corpul portăreilor în baza prevederilor art. 86 din legea de organizare judecătorească din 1865. Dezvoltarea economică a judetului, crearea unui număr tot mai mare de firme comerciale şi industriale, urmare firească a dezvoltării economice, obligate să facă faţă legii concurenţei, a determinat înfiinţarea în anul 1876, pe lângă tribunalul Prahova a judecătorului sindic. În anul 1904, ia fiinţă pe lângă Tribunalul Judeţului "Comisia de regulare şi consolidarea drepturilor de concesiuni petrolifere". Reglementarea definitivă a concesiunilor petrolifere s-a realizat prin legile din 25 ianuarie 1906, din 18 aprilie 1909, 5 iulie 1910, Comisia pentru consolidarea concesiunilor petrolifere durează până în anul 1948. Legea de organizare judecătorească din 11 aprilie 1913, cu modificările din 26 octombrie 1913, Monitorul Oficial 168 prevede înfiinţarea secţiei a III-a la Tribunalul Prahova. În afară de mărirea numărului secţiilor şi a judecătoriilor prin Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalului şi grefelor se fixează cauzele care intră în competenţa fiecărei secţii. Secţia I-a soluţiona actele autentice, inscripţiile ipotecare, transcripţiunile, vânzările de bună voie şi silite, sechestrele şi alte acte de asemenea natură. Secţia a II-a soluţiona toate afacerile comerciale, cererile pentru constituiri de societăţi de comerţ, pentru înscrierea firmelor comerciale şi a mărcilor de fabrică, parafarea, vânzarea şi încheierea registrelor comerciale, precum şi legalizarea extrasului de cont. În ceea ce priveşte afacerile civile venite direct, fie în apel, sau recurs, se distribuiau între secţiile I şi III iar afacerile comerciale venite direct, în apel sau recurs (apelurile şi recursurile comerciale precum şi tutela) se repartizau între secţiile II şi III. Apelurile fiscale, precum şi orice alte cereri neprezentate mai sus, se distribuiau în mod egal între cele trei secţiuni. Ca urmare a numărului mare de cauze intrate, în special de natură penală, în anul 1915 se înfiinţează al III-lea Cabinet de instrucţie care funcţionează până în anul 1946. Între anii 1919-1924 iau fiinţă pe lângă Tribunalul Judeţului Prahova mai multe comisii a căror bază legală trebuie căutată în legile al căror obiect, tribunalul este chemat a-l apăra, şi nu în legile de organizare judecătorească. Printre acestea se enumeră Comisia judeţeană de expropriere înfiinţată în anul 1919, în atribuţia căreia intrau exproprierile din domeniul rural pentru crearea de păşuni şi islazuri comunale, fixarea de preţuri a terenurilor expropriate etc. Comisia judeţeană de expropriere durează până în anul 1944. Comisia de arbitri a funcţionat între anii 1920-1940 şi se ocupa de reglementarea spaţiului locativ prin fixarea de chirii sau dispunerea de evacuări. Printre altele desemna şi arbitri pentru fixarea preţurilor terenurilor expropriate în majoritate în mediul urban, pentru construcţii etc. Comisia disciplinară care şi-a desfăşurat activitatea între anii 1924-1944, soluţiona abaterile disciplinare ale funcţionarilor. Legea minelor nr. 2294 publicată în Monitorul Oficial nr. 143 din 4 iulie 1924 prevedea în art. 236 obligativitatea acelor care au dobândit un drept de exploatare a subsolului să ceară în termen de un an de la promulgarea legii, recunoaşterea şi validarea drepturilor sale. În acest scop s-a înfiinţat pe lângă Tribunalul Judeţului Prahova, Comisia I-a de validări miniere care a funcţionat până în anul 1949. Legea pentru unificarea dispoziţiunilor din legea de organizare judecătorească privitoare la circumscripţia, compunerea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, precum şi a corpului portăreilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 14 aprilie 1925, printre alte măsuri prevede înfiinţarea secţiei a IV-a la Tribunalul Prahova care ia fiinţă în anul 1926 şi îşi continuă activitatea până în anul 1947. În competenţa ei intrau cauzele civile şi penale, repartizate de primul preşedinte în ordine cronologică. Secţia tutelară ia fiinţă tot în anul 1926 şi funcţionează până în anul 1937. În competenţa acesteia intrau administrarea tutelelor, fondurilor dotale şi a curatelelor. Judecătorii tutelari supravegheau gestiunea tutelelor, se îngrijeau ca socotelile anuale să fie date la tiimp, le verificau împreună cu membrii familiei. Creşterea, educaţia şi instruirea minorilor constituiau preocuparea de bază a judecătorilor. De asemeni, aveau obligaţia de a urmări instituirea tutelelor orfanilor de război şi de a supraveghea asistenţa juridică care se acorda. În anul 1932, ca urmare a măsurilor cu caracter economic luate de stat, prin legea conversiunii datoriilor agricole, pe lângă Tribunalul Prahova se înfiinţează comisia de asanare a datoriilor agricole şi viticole care soluţiona cererile diverşilor proprietari de terenuri agricole pentru reducerea datoriilor ce le aveau la bănci sau persoane particulare. Comisia a funcţionat până în anul 1933. În anul 1937 pe lângă Tribunalul Judeţului Prahova se înfiinţează secţia V-a Inspecţia specială de minori şi Comisia a II-a de validări miniere. Secţia V-a soluţiona cauzele civile şi penale, având o perioadă de funcţionare foartă scurtă, de 10 ani. S-a desfiinţat prin legea de organizare judecătorească nr. 341 publicată în Monitorul Oficial din 5 decembrie 1947. Competenţa instanţei de minori era de a judeca infracţiunile săvârşite de minori şi a funcţionat până în anul 1945. Comisia a II-a de validări miniere are aceleaşi atribuţiuni ca şi Comisia I-a şi-şi continuă activitatea paralel cu aceasta, ambele desfiinţându-se în anul 1949. În anii celui de al II-lea război mondial şi după terminarea lui, când specula şi sabotajul economic iau o amploare necunoscută în anii postbelici, se înfiinţează pe lângă Tribunalul Prahova, secţia I-a şi a II-a de sabotaj. Prima în anul 1940 iar a doua în anul 1942. Competenţa acestor secţii era de a judeca toate infracţiunile de sabotaj comise de conducătorii de economate de pe lângă întreprinderile industriale, precum şi actele de speculă comise de comercianţi. Durata lor este destul de scurtă; se desfiinţează prima în anul 1948. În anul 1944 se constituie Comisiile I şi II de sinistraţi care au rolul de a întocmi o evidenţă a tuturor sinistraţilor pe de urma bombardamentelor, în scopul stabilirii pagubelor suferite de acestea şi prevederile unei despăgubiri, Comisiile durează până în anul 1946. Prin legea nr. 241 pentru organizarea judecătorească publicată în Monitorul Oficial nr. 282 din 5 decembrie 1947 şi decizia Ministerului de Justiţie nr. 1672 publicată în Monitorul Oficial nr. 13 din 16 ianuarie 1948, se reduce numărul secţiilor tribunalului Prahova la trei, din care două sunt penale şi una civilo-comercială. Prin reforma judecătorească făcută în urma legii nr. 5 publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 19 iunie 1952, la data de 1 august 1952, tribunalul primeşte altă organizare, lărgindu-i-se competenţa teritorială şi materială. De asemenea, îşi schimbă denumirea în Tribunalul Popular al Regiunii Ploieşti. In anul 1873 s-a clădit un local propriu pentru Tribunalul Judeţului Prahova în str. Justiţiei unde a funcţionat până în anul 1932. De la această dată, sediul a devenit Palatul Justiţiei construit special pentru toate instanţele judecătoreşti (astăzi Palatul Culturii).

Documentele au fost preluate în anul 1952 de la Tribunalul Prahova - Secţia I Penală, Secţia a II-a Penală, Secţia Civilo Comercială, Cabinetul Preşedintelui, Cabinetul II Instrucţie, în anii 1956, 1974 de la Direcţia Generală a Arhivelor Statului, în anul 1956 de la Filiala Arhivelor Statului Giurgiu, în anul 1957 de la Filiala Arhivelor Statului Brăila, în anii 1960, 1964, 1966, 1967 de la Tribunalul Popular al Raionului Ploieşti, în anii 1968, 2000, 2004 de la Judecătoria Ploieşti, în anul 1976 de la Filiala Arhivelor Statului Olt, în anii 2008, 2013 de la Tribunalul Prahova, respectiv în anul 1989 de la Procuratura Judeţului Prahova.

În ansamblul lor, materialele documentare prezintă o deosebită importanţă ştiinţifică şi practică. Cele mai preţioase sunt informaţiile referitoare la situaţia agricolă a judeţului, la relaţiile sociale în secolul al XIX-lea, aplicarea reformelor agrare din 1864, 1921 şi 1945. Numeroasele procese dintre proprietari, moşneni şi clăcaşi ne permit să urmărim pe mai bine de un secol frământările ţărăneşti din judeţul Prahova. Pentru căutarea dreptăţii, moşnenii ajungeau până la domnitorul ţării. O altă constatare care se desprinde din cercetarea fondului privind relaţiile agrare este că cea mai mare parte a moşierilor nu se mai ocupă direct de administrarea moşiilor ci procedează la încheierea contractelor de arendare. Începându-se cu anul 1833, numărul dosarelor de arenzi creşte simţitor de la an la an, iau naştere chiar asociaţii de arendări pe moşiile Plopu, Antofiloaia, Blejoi, Berceni, Brebu, Floreşti, Cocorăşti, Păuleşti, Netoţi, Moara Domnească, Cocorăşti Grind, Cioranii de Sus, Drăgăneasa, Vâlcăneşti, toate din Judeţul Prahova. Această formă de exploatare a pământului a dat naştere la conflicte pe de o parte între proprietari şi arendaşi, iar pe de altă parte dintre arendaşi şi clăcaşi. Documentele reflectă în continuare nemulţumirile şi răscoalele ţăranilor împotriva moşierilor sau arendaşilor, generate de nerespectarea legii învoielilor agricole şi de tendinţa proprietarilor de a acapara pământurile primite de ţărani la reforma agrară din anul 1864. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti de la 1888 din comunele Albeşti, Sălciile, Puchenii Moşneni, Gorgota, Româneşti şi Scorţeni este relatată pe larg în dosarele tribunalului. Cât priveşte marea răscoală a ţăranilor din anul 1907 există informaţii numai despre înăbuşirea răscoalei din comuna Sângeru. Între anii 1832-1860 apar doar simple asociaţii care vor deveni mai târziu firme comerciale şi industriale. Exemplu asociaţiile sau întovărăşiile, cum sunt consemnate în acte, de la hanuri, lipscănie, braşovenie, lumânărie, blănărie, bumbăcărie, tâmplărie etc. Conflictele dintre membrii "tovărăşiilor" pentru nerespectarea prevederilor contractului, ajunse la tribunal, oferă date noi despre o perioadă importantă din istorie. În cadrul relaţiilor economice ca un atribut al dezvoltării meşteşugurilor şi negoţului, împrumuturilr în bani cunosc o mare amploare, iar neplata lor atingea aplicarea sechestrelor. Datorită concurenţei legii cererii şi ofertei, multe din tovărăşiile înfiinţate au dat faliment ori s-au contopit cu altele creând noi firme comerciale. Legat de dezvoltarea industriei în Judeţul Prahova, un loc important îl ocupă extracţia şi prelucrarea petrolului, în arhiva tribunalului o întâşnim în anul 1832. Cercetarea acestor materiale scoate în evidenţă că în anul 1842 extracţia petrolului luase amploare, o dovadă fiind şi procesele pentru neexecutarea de contracte. Începând cu anul 1860 materialele documentare conţin date despre prelucrarea petrolului în judeţul Prahova. Astfel dosarele din anii 1861-1862 ale secţiilor I şi II furnizează informaţii despre Marin Mehedinţeanu, întemeietorul primei rafinării de petrol din România în anul 1856. În dosarul de faliment al firmei Eduard Madach şi Compania din anul 1863 al Secţiei I-a se găsesc informaţii referitoare la înfiinţarea celei de a doua rafinării în oraşul Ploieşti, la sfârşitul anului 1857 sub denumirea de "fabrica de gaz" proprietatea lui Eduard Madach, situată în bariera Rudului. Informaţii preţioase avem despre societăţile industriale cu capital străin, înfiinţate în ţara noastră după 1900.

structural cronologic

cu restricţii conform prevederilor art. 30 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată

xerox/foto (fără folosirea blitzului)

română/grafia chirilică

Inv. 520-588/1831-1951; 657-660/1926-1948;666/1938-1940; 667/1926-1946;672-695/1913-1948; 741/1904-1942;763/1907-1934;766-768/1938-1948; 1843/1968

109911

859.25

dosare, registre

Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, Turturică Mălina Elena

Proiect

2015-02-11